“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”
ACTUL – VIII-c1- “Marea Minune de pe Muntele Carmel, un spectacol vizual realizat de un Dumnezeu Viu si Atotputernic.”
Ilie, Tisbitul, era unul din locuitorii Galaadului, si ia zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sant, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului ia vorbit astfel: “Du-te, si infatiseaz-te inaintea lui Ahab, ca sa dau ploaie pe fata pamantului.
Ilie Tisbitul sa ridicat de pe locul unde era cu, statura lui impunatoare si ca un parinte bun si rabdator, invita multimea la el, prooroc al lui Dumnezeu. Expresia, “Apropiati-va de mine”, nu este numai o invitatie ci mai degraba, ultima speranta a unui popor pe numele lui adevarat, Israel. Obosit si satul de viata asta in care se zbate de trei ani de zile, poporul, ca unul singur, a venit la el, si sa apropiat de el. Si, Ilie sa apropiat de acest popor plin de pacate, demoni, chipuri cioplite pentru alti Dumnezei, homosexuali si lesbiene, saraci si bogati, ucigasi si neascultatori de adevaratul Dumnezeu, si lista continua. Poporul a facut pasul ca o rugaciune de iertare pentru toate relele savarsite pana la momentul Carmel. Ilie, in vazul tuturor, a dres altarul Domnului care fusese costruit anume, dar, din cauza numarului mare de prooroci ai lui Baal si a jocului lor de pe platforma special amenajata cu aceasta ocazie, fusese demolat. Ilie, a luat 12 (dousprezece) pietre, dupa numarul semintiilor fiilor lui Iacov, caruia Domnul ai zisese: -Israel iti va fi numele.- Marele prooroc a zidit cu pietrele acestea un altar in numele si in forta Domnului. A facut imprejurul altarului un sant, in care incapeau doua masuri de samanta. A asezat apoi lemnele, a taiat juncul in bucati, si le-a pus pe lemne. Apoi le-a zis: – Umpleti patru vedre cu apa, si varsati-le pe arderea de tot si pe lemne. – Si au facut asa. Au respectat tot ce a dorit sa faca Ilie, manat de Duhul lui Iehova, Dumnezeul Universului cu, sutele de mii de planete, stele si astrii.
Poporul parca viseaza, iar memoria ai reaminteste ca la Muntele Sinai, acelasi Dumnezeu, le-a vorbit prin gura lui Moise. Se pare ca sau trezit si ar vrea acum in prag de amurg, sa auda ceva supranatural, deosebit, asa cum a fost mai ieri, cand pazeau poruncile Domnului. Dar, Ilie a vrut altceva si anume: – Mai faceti lucrul acesta odata. – Adica sa verse alte patru vedre cu apa. Si l-au facut inca odata. Apoi Ilie a zis: – Mai faceti si a treia oara. – Si l-au facut si a treia oara. De trei ori au turnat apa pe juncul taiat in bucati de pe altar. Si ei au indeplinit vointa marelui prooroc. Nu mai aveau nimic de pierdut. Dumnezeul lui Baal nu le-a oferit nimic si atunci au zis: Hai sa vedem ce face acest Ilie care zice ca este un mare prooroc ! A zis ca nu va fi ploaie decat dupa cuvantul lui ! Acum sa-l vedem de ce este in stare, ziceau unii din popor. Altii, taceau si cu gura cascata, urmareau marea scena de pe muntele Carmel. Dar, multi si-au adus aminte ca Israel are totusi un Dumnezeu aparte, numai ca, acest popor sa rupt de adevaratul Creator al Universului. Acestia din urma au vrut sa se intoarca la Cel din Ceruri, caci Dumnezeul lui Israel este Atotputernic. Apa curgea in jurul altarului, si a umplut si santul. Priviri si fete obosite domina Carmelul. Acum era ceasul de reflexie al poporului Israel, caci el stia ca a gresit de sa luat dupa Baal si Astarteei, dar, sperau ca Dumnezeul lor sa se intoarca la acest popor obosit de griji, temeri pentru ziua de maine, fara hrana, fara apa si mai ales fara speranta.
In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie sa apropiat si a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avram, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sant slujitorul tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca ta.” Parca se aud in departari ecouri cunoscute de alta data si parca mintea si inima acestui popor impins numai spre pacat, are tendinta de parere de rau. Nu a plecat nimeni, caci toata suflarea, fie bun fie rau, a vazut totul pana la capat. Si Ilie continua: “Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine!” Atunci a cazut foc dela Domnul, si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul, si a supt si apa care era in sant. A cazut foc viu de la Dumnezeu la ceas de jertfa de seara, iar minunea ce a avut loc, a transat la unison cine este adevaratul Dumnezeu. Multimea uluita de cele intamplate au strigat la Dumnezeul Cel Adevarat si in sunete mari si clare ei strigau cu plecaciuni adanci: “Domnul este adevaratul Dumnezeu!” “Domnul este adevaratul Dumnezeu!” Multora, Dumnezeu le-a deschis mintea si inima ca sa vada ca Cel din Ceruri nu sa indepartat cu totul de Israel, iar strigatul lor de a li se ierta pacatele vremii, L-au facut pe Cel ce zice, Eu Sant, sa aibe mila de ei. Minunea a adunat suflarea de viata din moarte si faradelege la, o noua viata cu Dumnezeul lor. Acum au vazut din nou cine este Dumnezeul lor Adevarat.
De data aceasta, Ilie da ordin sa puna mana poporul pe proorocii lui Baal. Iar poporul ca unul singur a executat aceasta comanda. “Niciunul sa nu scape”, a zis proorocul de pe vremuri. Nici unul nu a scapat de mania normala a unui prooroc ce a vrut doar sa faca voia celui din Ceruri. Si nici unul nu a scapat, de pedeapsa mortii, caci au dus in ratacire un popor intreg. Iar, Ilie a pus mana pe proorocii lui Baal si i-a junghiat la paraul Chison. Poporul a parasit intr-un tarziu, platoul marilor minuni de pe muntele Carmel. Cu speranta din nou renascuta, multi dintre cei multi au ales calea adevarului si a sperantei, uitand Baalii si alte zeitati ale Orientului Antic. Au adus in casele lor focul cel viu si sacru al Marelui Eu Sant. Plini de bucurie au uitat de apa si paine caci Dumnezeu a avut totusi grija de ei. Fericirea ca l-au cunoscut pe Adevaratul Dumnezeu, a fost ca o marturie vie si sacra in inima lor de piatra pana la acest maret eveniment. Astazi, traim acelasi episod, la alta scara dar cu aceeasi tematica, idolii. Avem alti idoli, ce pot rapune mintea noastra. Peste cinci luni incepe Cupa Mondiala la Fotbal, un microb al planetei pamant. Daca esti bogat sau sarac, poti deveni un “fanatico” de apectator in fata micului ecran sau pe coordonatele computerului tau de acasa sau cel mobil. Luna viitoare incepe Olimpiada Alba din Canada, un alt zeu ce poate deveni tagma de consumat timp pretios. Noile pelicule ce se nasc din dorinta de a distruge tanara generatie, ametitoarele cluburi de noapte cu o lume a drogurilor ce uimeste lumea moderna. Incotr-o tinere alergi asa cu avant intr-o lume fara rusine, stapanita de demoni, cu un postmodernism ce nu are coloana vertebrala. Fie ca inima mea si a ta, sa se indrepte spre jertfa de seara de pe Carmel, intr-o rugaciune continua de meditatie la ce a facut Isus pentru neamul Omenesc. Amin!
In numarul urmator ACTUL-IX -“Ploaia”
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/
Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net
Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net
Azi Ianuarie 9, 2010, orele 1:00 am, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.
