Sa pot ajunge iarasi acasa…

octombrie 31, 2009

Bate un vant rece in inima
de parca vrea sa ninga,
ma adapostesc langa un perete de ipsos
in speranta ca iarna va trece…

Mi s-a spus sa nu plec singur de acasa,
se stia ca vremea nu va fi tot timpul frumoasa,
am crezut ca apelul este doar o alarma falsa
sa stea copiii cuminti langa tatal acasa…

Ninge si cad fulgi mari de zapada,
umbrele serii au inceput sa apara,
imi este frica de noapte
intunericul nu mai este lucru de joaca…

Am sperat ca peretele poate sa protejeze,
este noapte si nu se mai vad oameni in zona,
se sting luminile la casele din preajma
nu stiu ce sa fac,nu mai stiu cum ma cheama…

Mi-e frig si abia mai pot sta pe picioare,
daca adorm nu mai exista salvare,
fac eforturi sa ma pot misca, sa gandesc liber,
trebuie sa mai fie undeva un mijloc de iesire..

Cu un ultim efort ma plec pe genunchi,
ultima oara m-am rugat cand eram doar copil…
Tata,am plecat…am fugit singur in noapte…
Te ,rog iarta-ma si ajuta ma sa pot ajange Acasa..

Comentariile sunt închise pentru Sa pot ajunge iarasi acasa…

Rugăciunea Domnească

octombrie 30, 2009

Rugăciunea Domnească

(Cuprinde Mat. 6. 9-13)

Tatăl nostru, care eşti sus, în ceruri
Cel ce ne cunosti, în diferitele feluri,
Sfinţească-se acum, Numele Tău,
Şi în ceas de rugă, să fugă cel rău!

Vie, împărăţia Ta; facă-se, voia Ta!
Şi de noi niciodată, nu te îndepărta,
Precum în cer, aşa fie şi pe pământ,
Să putem mări, Numele Prea Sfânt.

Pâinea noastră, cea de toate zilele
Aşteptăm, ascultându-Ţi cuvintele;
Dăne-o nouă astăzi, fie din belşug,
S-o avem la masă-n flacăre de rug!

Şi ne iartă nouă, greşelile noastre
Să putem ajunge, în zările albastre;
Precum noi iertăm greşiţilor noştri
Nu fiind haini, cu inimi de monştri.

Şi nu ne duce, pe noi, azi, în ispită,
Nici inima noastră, să nu fie vrăjită,
Ci izbăveşte-ne de cel rău, cu milă,
Când strigăm la Tine, în rugă umilă!

Căci a Ta este împărăţia şi puterea,
Şi numai Tu, ne-aduci mângâierea,
Şi slava, şi mărirea, Ţie-Ţi aparţin,
De aceea glorie, fie în veci, Amin!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Rugăciunea Domnească

La râurile Babilonului

octombrie 30, 2009

La râurile Babilonului

(Cuprinde Ps. 137.)

Pe malurile încântatoare ale râurilor Babilonului
Şedeam jos, în captivitatea noastră, şi plângeam,
Când ne aduceam aminte de desfătările Sionului
Pe un pământ străin, unde străini de dor tânjeam.

În sălciile din ţinutul acela cu crengi mirositoare
Ne atârnasem harfele, să ne închinam Domnului,
Căci asupritorii noştri, cereau bucurie în cântare,
Zicând:,,Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”

Cum să cântăm noi cântările sfinte ale Domnului,
Pe un pământ străin? Ierusalime, dacă te voi uita,
Şi nu mă voi ruga pentru tine, şi binele poporului,
Atunci să-şi uite dreapta mea tăria şi iscusinţa sa!

Să mi se lipească limba de cerul gurii-ntotdeauna
Dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, în pribegie,
Dacă nu voi face din Ierusalim, meditand întruna
Culmea bucuriei mele, culmea fericirii în veselie!

O! Adu-Ţi aminte, o Doamne, de copiii Edomului
Ce ne vreau pieirea, punându-ne-n a focului pară!
Care în ziua nenorocirii noastre şi a Ierusalimului,
Ziceau: ,,Radeţi-l, radeţi-l din temelii!” Să piară!

Ah, fiiica Babilonului, dată pradă pustiei ca năluca
Ferice de cine-ţi va întoarce la fel tot ce ţi-ai dorit,
Răul pe care ni l-ai făcut! Ferice de cine va apuca,
Pe pruncii tăi, şi-i va zdrobi de-o stâncă de granit!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru La râurile Babilonului

Cea mai plăcută veste bună

octombrie 29, 2009

Cea mai plăcută veste bună

Cea mai plăcută veste bună
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce-a dus cu Fiul, împreună
Durerea tristă-n chinul greu.

În planul sfânt de creaţiune
S-a hotărât chiar la început,
Misterul tainei prin minune
Să fie-n Domnul, cunoscut.

Prin întruparea cea firească
El S-a născut sub legea firii,
Dar prin natura Sa cerească
A stat…de-asupra nemuririi.

Sa-mpotrivit până la sânge
Păcatului, prin aprigi lupte,
În voia sfântă, de a strânge
La El pe cei cu inimi rupte.

Şi-a fost aceasta cu putinţă
Numai prin jertfirea sfântă,
Când la Golgota-n umilinţă
Dragostea a stat neînfrântă.

Vestea cea bună a biruinţei
Că Domnul vieţii… a-nviat,
A înălţat flamura credinţei
Că marea luptă s-a-ncheiat.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Cea mai plăcută veste bună

Cocorii

octombrie 28, 2009

Cocorii

Toamna, când picură norii
Şi pretutindeni toate-s nude,
Pe cer în şiruri trec cocorii
Şi-un cântec jalnic se aude.

E-un cântec trist de bejenie
Ce-l cântă mereu an de an,
Şi-auzi povestea-n pribegie
A vieţii… spre-un alt liman.

Peregrinând în cârduri mari
Zburând în unghi cutezător,
Se-aşează-n faţă cei mai tari
Şi rup văzduhu-n pieptul lor.

În drumul lung, de obosesc,
În frunte ei cedează zborul,
Şi rând pe rând se odihnesc
Iar cântecul, le spune dorul.

Lăsând în urmă plaiuri dragi
Şi crânguri şi câmpii bogate,
Spre ele-aruncă priviri vagi
Cu glasuri triste, îndurerate.

Ştiind că-n final vor ajunge
Pe plaiuri calde, primitoare,
Unul în altul, se tot strânge
Mai înde-aproape… fiecare.

Continuând nainte drumul,
Prin ordine toti şi-armonie,
Sunt o pildă, cum niciunul
În faţă stând, nu vor să fie.

Prin graiul lor, necunoscut
Ei se-nţeleg , şi-i o minune,
Cum ori şi care îi priceput,
Prin disciplină, se supune.

Ca la un sunet de pe strune
Se strâng cu toţi în repliere,
Iar cântecul, pare că spune
Că prin unire, prind putere.

Astfel ei au putut să reziste
Zburând în lungi călătorii,
Peregrinând… ca să existe,
Supuşi la multe intemperii.

La gândul, de a se-ntoarce
La pajişti dragi, ce au lăsat,
Răzbate, dorinţa de-a face
Atâta drum, în lung şi-n lat.

Prin viaţa lor, tot peregrină,
Plecând, şi revenind mereu,
Ei spun că-n ordinea divină
Instinct au dela Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Cocorii

Cea mai frumoasă Epopee

octombrie 28, 2009

Cea mai frumoasă Epopee

Cea mai frumoasă Epopee
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce la Calvar, a vrut să stee
Ca jertfă dreaptă-n jubileu.

Ca Universul, să-l salveze
Din cea mai mare apăsare,
Ce a încercat s-o instaleze
Lucifer, cu-a lui răsculare,

Dragostea prin legământul
Între puterile Dumnezeeşti,
La cruce, a-ntărit Cuvântul
Promis în consiliile cereşti.

La Golgota, Ea prin jertfire
S-a pus Garant recuperării,
Prin planul cel de mântuire
Al omului… sortit pierzării.

La cruce harul, S-a întâlnit
Cu mila mare şi dreptatea,
Şi-n de acord sau reîntregit
Pentru-a salva, umanitatea.

Astfel, prin sângele jertfirii
S-a aprobat timpul salvării,
Şi Vestea bună a mântuirii
S-a propagat în largul zării.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Cea mai frumoasă Epopee

Imagini si sunete

octombrie 26, 2009

Vreau sa-mi adun gandurile
in camarutele tainice ale inimii,
dar la poarta bat cu furie sunetele…
Lasati-mi in pace gandurile!
Opriti-va!
Am nevoie reala de liniste…
Caut un loc unde sa pot fugi
sa scap de invazia atator sunete…

Zi de zi navalesc asupra ochilor mei
mii de imagini si milioane de litere.
Cat de mult vreau sa-mi pastrez curate
privirilele…
Daca as fi o pasare
care poate calatori libera
as zbura in lumea Scripturilor,
departe de dureroasa imparatie
a literelor si imaginilor…

De ce nu le-a placut parintilor nostrii
existenta in puritatea de nedescris
a Paradisului?

Imi place sa-mi imaginez
o calatorie impreuna cu ingerul harului
pe aleele pline de parfum si lumina
ale Cannanului…
Doar aici,in lumea Scripturilor
pot asculta cea mai frumoasa muzica,
pot auzi cele mai incantatoare sunete,
iar ochii pot admira
cea mai incantatoare imagine…

Chipul lui Isus ,de o frumusete unica
va fi punctul central de admiratie
al universului…

Dar suntem inca pe strazile
pline de pacat ale pamantenilor.
Inchideti ochii!
Astupati-va urechile!
Doar in casa pe care Isus o pregateste
vom scapa pentru vesnicie
de teroarea imaginilor si sunetelor.

Va trebui sa mai avem putina rabdare,
haosul nu va dura o vesnicie…
Revenirea lui Isus va fi acompaniata
de cea mai frumoasa melodie!

Comentariile sunt închise pentru Imagini si sunete

Cronica Ideilor – COMEDIE-TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

octombrie 25, 2009

“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”

ACTUL – I Prezentare a imparatului Ahab si a imparatesei Izabela.

Ahab, fiul lui Omri era imparatul lui Israel, iar Asa era imparatul lui Iuda. Ahab a domnit 22 de ani peste Israel la Samaria. Samaria era un fel de capitala a lui Israel caci in aceasta cetate erau palatele imparatului lui Israel. A fost un imparat ce a adus pe Israel in lumea idolatra a vremii, fiind considerat unul din cei mai versati in sensul acesta. A desconsiderat tot ce a avut mai bun poporul Israel si a facut ce este rau inaintea Domnului. Toate zeitatile vremii au fost aduse la Samaria si mai toate cetatile de surginta israelita erau infectate cu idolii sapati in lut, piatra, metal, si alte materiale. A fost un om necugetat si aspru cu proorocii Domnului. De aceea a fost considerat cel mai titrat imparat in ale raului. La Samaria a construit un templu lui Baal iar in interiorul acestui templu a fost amplasat un altar de jertfe specific idolatriei vremii. Langa altarul de jertfe a imaginat un idol al Astrateei, in tridimensional, calcand prin atitudinea sa porunca a II-a Decalogului. Acest idol era modelul de care multi din Israel l-au preluat si multe familii Israelite si-au construit acest idol si se inchinau la el.

Cei mai bogati din Israel isi construiau un templu mai mic ca cel al lui Ahab, dar cu aceleasi forme si decoratii arhitecturale. Idolatria s-a impanzit astfel ca o molima greu de vindecat in timp si spatiu. Nu mai era credinta adevarata iar jertfele se aduceau pe altare straine ce reprezentau idolatria maxima a vremii. Ca sa fie o razvratire si mai mare acest imparat Ahab a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul Sidonitilor, ce a slujit lui Baal inchinandu-se lui.
Aceasta imparateasa avea putere de convingere, era isteata, avea o perversitate si o rautate ce domina tot ce era in jurul ei, inclusiv pe Ahab, sotul ei. A calcat in picioare tot ce a avut mai Sfant poporul Israel, si a sfidat prin idolatria ei Legea Divina data de Dumnezeu prin robul sau, Moise. Avea la Samaria in palatul ei imparatesc ateliere specializate in design vestimentar. Gastronomia era plina de retete si obiceiuri ce nu corespundeau cu folosirea animalelor curate si necurate, iar reforma sanitara de pe vremea lui Moise nu mai era de mult satisfacuta. Saloanele de refacere a frumusetii femeii erau la inaltime deoarece Izabela era mare imparateasa si odata cu varsta, frumusetea ei trebuia sa fie sustinuta de tot felul de metodologii cosmetice preluate de la maestrii Egiptului Antic.

Muzica idolatra si pagana atragea prin sunet si destrabalare fiinte nevinovate din tineretul poporului Israel. Casatoriile intre fetele si baietii din poporul Israel erau tot mai rare deoarece idolatria atragea frumusetea desarta de o clipa si fata din Israel alegea un baiat idolatru, iar fata idolatra alegea un baiat Israelit. Si uite asa se ajungea la o intelegere in detrimentul pazirii Legii lui Dumnezeu data de El lui Moise robul Sau. Si daca aceste cununii erau legiferate de imparateasa Izabela si de imparatul Ahab totul ducea spre ruinarea si prabusirea unui sistem al jertfelor in Adevaratul Dumnezeu. Si…..atunci se aplica toleranta, ingaduinta si adoptarea unor legi religioase noi in detrimentul Decalogului. Aproape in fiecare casa de Israelit era un foc strain care ardea necontenit, iar sarbatorile pagane au inlocuit sarbatorile Sabatice si cele ale Ispasirii. Cantarile Sionului erau tot mai rare. Cantecele lui David si frumusetea orchestrala a formatiilor Israelite nu se mai auzeau, datorita inlocuirii lor cu nebunia idolatra a noului sunet pagan si strain unui popor ce a umblat cu Dumnezeu. Iata ce a facut idolatria unui imparat si nebuniile unei imparatese in decursul a 22 de ani pe putere demonica. (va urma)

In numarul urmator ACTUL – II Prezentarea proorocul Domnului, Ilie Tisbitul.

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou blog:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006 – 2009
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Octombrie, 18, orele 12:30 am, Washington, Capitala Balaurului American.

Comentariile sunt închise pentru Cronica Ideilor – COMEDIE-TRAGEDIE PE MUNTELE CARMEL CU ILIE TISBITUL IN ROLUL PRINCIPAL!

Consolare

octombrie 25, 2009

Consolare

Când azi, tu suferi greu, sub jalnică durere,
Când sufletul ţi-e trist, şi înfiorat de teamă,
Prin rugăciune-n umilinţă, cu credinţă cere,
Ca Dumnezeu să te-aibă-n grjă şi în seamă!

Când istovit, nu ai puteri, ca să rezişti o zi,
Când ochii tăi, sunt plini de multe lacrimi,
Atunci e timpul, poţi spune Lui ce ai dori,
Dar nu uita pe Domnul tău în grele patimi!

Acum, poţi privi chiar dincolo de suferinţe…
Pentrucă tu ştii, că ele, oricât ar fi de mari,
Există trepte, urcând spre culmi de biruinţe,
Ce dau curaj, la toţi cei încercaţi, să fie tari.

Şi-astfel, e drept sa ştii că chiar în ciuda lor,
Există-un Dumnezeu, ce-n mila-I te păzeşte,
Şi Dumnezeu, ce-a fost din veşnicie iubitor,
De-a dat pe singurul Lui Fiu, El te iubeşte!

Şi doar El, va pune capăt, tuturor durerilor,
În ziua aceea scumpă, prea mult nădăjduită;
În ciuda oricărei teorii, filozofice-a părerilor,
Moartea se va sfârşi, fiind de viaţă înghiţită.

Şi-n ziua aceea, când suferinţele vor fi uitate,
Şi tot ce-a fost aici, dureri şi chinuri şi amar,
Nemaifiind, vei intona cântari cât mai bogate
Spre slava Celui, ce Fiul Său ne-a dat în dar.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Consolare

Tanar valdenz

octombrie 24, 2009

Adie vantul dinspre creste
si racoreste fruntea crestinului valdenz ,
muntii cei falnici ii strajuiesc cararea
iar vulturii se-nalta in zbor semet spre cer.

Stanca din solul Alpilor natali
tanarul tata priveste catre casa:
baiatul si fetita sunt acolo, pe prag
iar mama lor inalta o ruga pentru tata…

O lacrima porneste si-i curge pe obraz,
este asa de bine in casa lor frumoasa,
stancile si muntii ii sunt asa de dragi,
aici are caminul, biserica si viata…

De undeva,un gand strain se furiseaza-n minte:
‘Cum poti sa lasi tot ce iubesti in urma?
Copiii au pe lume o mama si un tata…
Locul tau este-acasa si nu in alta parte”

Tanarul se-ntoarce ca dintr-un vis urat,
coboara iar cararea,nu-i timp de ispitit,
la piept simte Scriptura,Cuvantul pretios,
el stie unde merge,la dreapta e Hristos!

…Si tatal sau plecase intr-o vara de-acasa,
l-a insotit cu mama pana in valea larga..
A fost ultima oara cand l-a tinut in brate,
mereu l-a asteptat,mult timp a stat la poarta..

L-au prins soldatii Romei cand raspandea lumina
avea ascunse-n haina fragmente din Scriptura…
N-a vrut sa se desparta de Domnul sau iubit
si a platit cu viata…a fost ucis pe rug…

…Cu ochiul veghetor si cu gandirea treaza
a coborat cararea pana in valea larga,
in jos se vede lumea cu zarva ei ciudata,
in sus se vede cerul cu dragostea curata…

Priviti-l cum isi pleaca fiinta-n rugaciune…
E vremea consacrarii,e clipa hotararii…
Acum mai poate inca sa urce catre casa,
sau sa mearga-nainte,spre viata sau spre
moarte…

Infasurat in mantaua ce apara Scriptura,
tanarul valdenz accepta in suflet misiunea.
Desi nu stie ziua cand va veni acasa
a gasit in credinta putere si speranta…
………………………………………………..
In casuta saraca,dar plina de speranta,
pazita de Isus si ascunsa intre munti de piatra,
doi copii asteapta sa-si intalneasca tatal…
Nu stie nici mama cand se va intoarce ,
dar ei aud o voce si merg grabiti la poarta:
de unde stiau ei ca chiar venise tata?…
Gabriel Neagu

Comentariile sunt închise pentru Tanar valdenz