Sursa: Clever Books Publishing
Clever Books Publishing a publicat luna trecută prima Istorie a adventismului românesc validată de cea mai presitgioasă instituţie de învăţământ superior din Europa: Universitatea Sorbona – Paris IV.
Semnată de Corneliu-Ghiocel FITZAI, cetăţean elveţian de origine română, lucrarea “Mişcarea adventistă de ziua a şaptea din România” apare postum, după 15 ani de cercetare asiduă, la numai jumătate de an după decesul autorului la Berna.
Autorul postulează originea transilvăneană a Mişcării adventiste. O identifică în formă embrionară în mişcările sabatariene anabaptiste din secolele XVI-XVII, suprapuse mişcărilor trinitariene sau antitrinitariene autohtone, pe axa Anglia – Spania – Italia – Transilvania.
Dacă la începutul primului mileniu după Christos, creştinismul era asimilat unei secte iudaice, după şaisprezece secole clerul celor patru religii acceptate de stat (catolică, luterană, calvină şi unitariană) se dovedeşte ostil sabatarianismului, considerându-l “o sectă iudaizantă” sau “o sectă sabatistă”.
În realitate, mişcarea sabatariana s-a născut prin studierea şi interpretarea Sfintelor Scripturi, în spiritul marilor reformatori, dar şi din ideile disidenţilor persecutaţi în Europa din pricina concepţiilor lor religioase. A fost găzduită inţial în Transilvania voievodatelor independente ale anilor 1568 care, după proclamarea la Turda a libertăţii nelimitate de predicare a oricărei credinţe creştine, a fost ca o oază de libertate religioasă a bătrânului continent. S-a mutat apoi în Lumea Nouă metamorfozată în baptismul de ziua a şaptea, a dat contur mişcărilor millerite şi conţinut adventismului de ziua a şaptea.
Corneliu Fitzai pune reîntoarcerea sabatariansimului în Europa, de acum sub forma adventismului de ziua a şaptea, pe seama a trei momente: Czechovski, Conradi şi colaboratorii din Transilvania şi România a celui din urmă.
Momentul Michel B. CZECHOVSKI.
Este considerat primul misionar care a adus mesajul adventist în Europa, chiar dacă nu a fost trimis oficial pe continent. Autorul acordă un spaţiu amplu biografiei acestei personalităţi deopotrivă controversată şi pitorească. Catolic polonez, student al Univestităţii din Cracovia, iniţiat în latină, teologie, retorică, morală şi filosofie, membru al ordinului monastic franciscan, preot, revoluţionar, solicitator de întrevederi cu Papa Grigore al XVI-lea, politician, practicant în meseria de legător, căsătorit împotriva jurământului de castitate cu o semi-analfabetă, pastor baptist, se hotărăşte să se devină adventist în 1857. Neobosit, mereu în mişcare în căutare de orizonturi tot mai largi, întotdeauna îndatorat financiar, Czechovski străbate Italia, Elveţia, Ungaria, Transilvania cu mesajul adventist pe buze.
Momentul Ludwig Richard CONRADI.
Nimic nu anunţa că fiul nelegitim al unui tată coafez şi paruchier de profesie şi al unei mame în vărstă de 38 de ani, fără profesie, avea să devină unul dintre cei mai străluciţi pionieri adventişti de ziua a şaptea.
Dovedind capacităţi organizatorice excepţionale, Conradi repurtează succese evanghelistice notabile în urma evanghelizărilor din Germania, Rusia şi Balcani.
S-a distins printr-o activitate misionară fără precedent, realizând împreună cu echipa sa de pastori colaboratori deschiderea a două noi căi de acces pentru Mişcarea adventistă în estul Europei: în Transilvania şi în România, începând cu Dobrogea românească.
Colaboratori ai lui Ludwig Richard Conradi in Transilvania şi în România.
John Huenergart, Fritz Kessel, Herman Meyer în Transilvania; Andreas Seefried şi Gerhard Perk în Dobrogea românească şi în Bucureşti; Toma Aslan, Petre Paulini, Ştefan Demetrescu, Arthur Văcăreanu în Moldova şi Ţara Românească.
Conradi îşi sfătuieşte colaboratorii să îşi dezvolte capacitatea de conducere creativă, să fie realişti, să dispună de o judecată sigură şi dreaptă în deciziile luate pe teren.
Statisticile adventiste din anul 1918 relevă prezenţa a 1112 adventişti grupaţi în 48 de biserici în principalele oraşe ale noului Regat al României şi 2113 adventişti grupaţi în cele 81 de biserici aflate în mediu rural.
Inechivoc, istoria adventistă nu se deosebeşte esenţial de cursul istoriilor celorlalte biserici, chiar dacă este de dată mai recentă. La rândul ei a cunoscut naşterea, creşterea prin mişcare, schisma şi independenţa. Ce nu putem evalua încă e dacă a cunoscut vârsta maturităţii.
Cum s-ar putea deosebi viitorul adventismului de cel al celorlalte biserici? Dacă va învaţa din istoria ei şi a celor mai în vârstă decât ea. Dacă va refuza să se fosilizeze şi îşi va dori să recâştige pulsul efervescent al Mişcării adventiste iniţiale. Dacă îşi va accepta limitele cu seninătate. Dacă îşi va respecta valorile ideatice şi umane. Dacă va fi deschisă nevoilor mereu în schimbare ale unei lumi frământate de incertitudini. Şi de ce nu, dacă nu îşi va pierde pe drum speranţa că Iisus Se va ţine de cuvânt şi va reveni când cei mai mulţi se vor aştepta cel mai puţin. Când? Nimeni nu ştie, însă sunt tot mai puţini creştini ce iau în serios această eventualitate. Corneliu-Ghiocel FITZAI a fost unul dintre ei.
Info carte & comenzi:
– 664 pagini;
– format: 16.5×13.5 cm;
– copertă cu două clape, celofanare mată;
– condiţii tipografice de excepţie, asigurate de tipografia germană Honterus din Sibiu;
– preţul: 58 lei;
– comenzi: on-line – www.cleverbooks.ro sau la numărul de telefon: 0740.058378.