LINIŞTEA DINAINTEA FURTUNII
LINIŞTEA DE DUPĂ FURTUNĂ
LINIŞTEA DINTRE FURTUNI
LINIŞTEA DE DUPĂ ULTIMA FURTUNĂ
De-alungul a şase mii de ani de istorie, oamenii au trecut prin tot felul de LINIŞTI şi NELINIŞTI în afară de LINIŞTEA DE DUPĂ ULTIMA FURTUNĂ.
Se zice că momentul cel mai întunecat al nopţii, este acela de imediat înaintea dimineţii. Oamenii au încercat să găsească o logică acestui fenomen straniu. Nu sunt la curent cu faptul dacă au găsit o explicaţie sau nu. Se zice că – aparent sau real – înaintea furtunii este o LINIŞTE CIUDATĂ, care nu şi-ar avea rostul, linişte fizică exterioară, în cele înconjurătoare, care dă naştere unui fior de NELINIŞTE psihică, interioară, că ceva nu este în ordine şi că acest PLUS de LINIŞTE nelinişteşte omul, avertizându-l în acest fel “nenatural” că ceva nedorit urmează. FURTUNA.
Liniştea de după furtună depăşeşte dramaticul, tragicul în desfăşurare şi o statuează într-o înfiorătoare imagine din care nu mai există întoarcere. O durere înţepenită care te face una cu ea. O linişte asurzitoare, un calm înnebunitor, nefiinţă în care fiinţele sunt doar închipuiri. Lacrimă îngheţată pentru că nu mai are de ce să mai curgă. Imortalizarea morţii. În vorbire modernă STOP CADRU. Stop pentru cât? Stop cadrul de după furtună, omul murind, nu omul care va muri, ci pentru totdeauna murind, este cea mai ticăloasă invenţie a Satanei. El spune: îl vezi? N-a murit. Moare mereu, adică moare nemurind.
Liniştea dintre furtuni are un spaţiu foarte mic de desfăşurare în existenţa noastră de păcat. Pentru că există un Domn Dumnezeu care are milă de om şi pe care Îl doare mai mult decât pe om trecerea prin furtuni, prin FURTUNĂ, până la MAREA LINIŞTE VEŞNICĂ, de după ea, între acest STOP CADRU de după o furtună şi LINIŞTEA PRESIMŢITOARE de o alta, dă omului o respiraţie, o clipă de gândit asupra lor. Această mărime de timp este suficientă ca omul să cumpănească şi să hotărască şi să se pregătească.
De la potop, FURTUNA de APĂ pentru toată lumea şi până la FURTUNA de FOC la fel pentru întreaga omenire, experimentăm furtuni lecţii, “pe alocurea” pentru tot pământul, “printre unii” pentru toţi. De ce nu la noi? În nici un caz din vreun merit anume. De ce nu cu noi? În nici un caz din vreo diferenţă de calităţi speciale. Taină divină. Sau, la noi pentru toţi.
Noi, suntem cei de prin furtuni, de printre furtuni, pentru a învăţa despre FURTUNA de FOC cea de pe urmă. Nu este vorba de FRICĂ fizică, ci de ÎNFRICOŞARE juridică, de înţelepciune. Nu este vorba nici de groaza mărimii acestui POTOP de FOC, ci de LINIŞTEA cea mare şi veşnică de DUPĂ EL. Nu este vorba de a fugi de această FURTUNĂ, pentru că după ea furtuni nu vor mai fi. Este vorba de LINŞTEA de DUPĂ ULTIMA FURTUNĂ care nu va fi STOP CADRU, ci desfăşurare a existenţei FĂRĂ de FURTUNĂ. Nici o presimţire stranie. Nu este vorba de a nu ajunge în IAD, pentru că IAD nu va fi. Este vorba de a ajunge în RAI, pentru că rai va fi. IADUL ESTE NEAJUNGEREA ÎN RAI, mult mai important.
Revenind la ale noastre mai de acum – ca să nu ne depărtăm de doar câte ceva – simţim că atât numărul cât şi intensităţile FURTUNILOR de pe pământ (semne ale ULTIMEI FURTUNI), cresc. Greşesc? Nu doar de un fel, ci din ce în ce de mai multe feluri. Toate scripturistice. Furtuni de cutremure (de subpământ), de ape (de pe pământ), de aer (dimprejurul pământului), de ce se mai petrece cu “puterile cerului care vor fi clătinate” (fenomene în sistemul nostru planetar). Furtuni sociale (în prezent în lumea arabă) cum niciodată, presimţirea de furtuni purtătoare de nori radioactivi (imixtiunea omului în legile naturale) şi mai vedeţi dumneavoastră ce. Poate furtuni filozofice, apostatice care se năpustesc şi asupra TURMEI CELEI MICI. Nu mă lăsaţi să mă duc cu imaginaţia mea prea departe, dar nici nu mă opriţi vă rog de la ceea ce este evidenţă a SEMNELOR PROFETICE. Cred că este timpul de stat de vorbă mai mult şi mai serios despre aceste lucruri. Deocamdată eu nu îmi permit decât – după cum vedeţi – câte ceva.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)