LITERALUL şi SIMBOLUL în PROFEŢIE
II
Câţiva ani în urmă, un pastor de treabă şi zelos de propovăduire, mi-a propus planul unei evanghelizări într-o localitate în care se presupunea a fi necesară. Am primit cu bucurie participarea la această iniţiativă, dar când mi-a arătat conţinutul mesajului de transmis, colaborarea noastră a intrat în impas. Era vorba de ceea ce el numea “seminarii de Daniel şi Apocalipsa”. Imediat un clopoţel a sunat în mintea mea. Nu eram pe terenul ideatic evanghelic unde sub titlul “GALILEANUL”, greşelile apar greu din pricina splendorii copleşitoare a iubirii divine desfăşurată fără dubiu în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Hristos, ci eram pe terenul PROFETIC al Bibliei unde exactitatea interpretărilor se cere mult mai exigent. Mă aşteptam să văd un studiu al Departamentului Conferinţei Generale trasnsformat în “seminarii” şi pus la dispoziţia lucrătorilor în propăvăduire, dar mi s-au arătat nişte hârtiuţe scrise de mână, improvizate din 1990. Se cunoştea că nu era vorba de un studiu, ci de idei adunate în grabă, fără coerenţă, din interpretările de până atunci, scoase din arhivă pe apucate şi în grabă. Am simţit că erau o prezentare nereuşită a hărţilor profetice originale mişcării celei mari dela 1844, şi m-a cuprins o umilire de ruşine faţă în faţă cu pionerii în profeţii ai veacului trecut. De fapt doar douăzeci de ani ne mai despart de împlinirea a două secole de când cercetările profeţiilor biblice au dat în clocot după care s-au răcit total în ciuda îndemnurilor celor de atunci către generaţiile viitoare de a le continua.
Ceea ce propun eu acum este un efort de imaginaţie.
Panorama lumii de două secole în urmă o cunoaştem. Cunoaştem şi pe cei care au studiat-o pentru a-i găsi înţelesurile profetice în perspectiva sfârşitului. Nu ne putem permite a suprapune lumea de atunci peste cea de azi pentru că este o totală incompatibilitate. Ultimele două sute de ani au schimbat radical peisajul omenirii stagnat aproape şase mii de ani în aceleaşi şabloane. Nu e de vreun folos nici a ne închipui pe noi în lumea de atunci, căci dacă în lumea de acum suntem aşa de “nepăsători” profetic, mă întreb cât de absenţi am fi fost atunci la profeţii.
Provocarea mea imaginativă este alta. Pionerii de atunci în domeniul profetic – când evenimentele planetare nu stimulau cercetările, (sau nu ca acum), mutaţi în zilele noastre. Cum ar reacţiona la ceea ce ar vedea acum, ce ar spune, ce ar face, cum ar arăta hărţile lor profetice pe lume, azi? Care ar fi interpretarea lor despre profeţia făcută de Domnul în legătură cu Iersualimul “va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” sau profeţia despre Israel a lui Pavel “care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor”? Le-ar interpreta SIMBOLIC? LITERAL? Unde ar plasa pe harta lor întâmplările din ultimii ani dintre Tigru şi Eufrat (pe care nu cred că le-ar considera “râuri simbolice” ci literale?) Unde ar pune dezastrul din Japonia (pentru a aminti doar unul)? Cu ce culoare şi în ce chip ar arăta ei pe harta lor profetică zguduririle sociale din lumea arabă şi încotro le-ar arăta înţelesurile? Ar mai găsi loc pe harta lor şi pentru globalizare?
E de prisos a vă mai obosi şi cu întrebări din lumea religioasă a lumii, din lumea bisericii pe care ei au întemeiat-o, dacă ar mai recunoaşte-o sau nu. Cum ar arăta şi ce ar scrie Ellen White dacă ea ar trăi astăzi?
Am sub privirile mele primele numere din revista bisericii de acum peste un veac şi jumătate intitulată “SEMNELE TIMPULUI”. Am sub priviri şi utimele numere ale aceleiaşi reviste “SEMNELE TIMPULUI” de acum, în câteva limbi, inclusiv Limba Română. Puţine publicaţii au avut o viaţă aşa de lungă. Compar peisajul profetic al lumii de atunci şi fervoarea cu care erau prezentate şi interpretate evenimentele, cu peisajul profetic al lumii de azi şi felul în care editorii de acum ai revistei cu acelaşi titlu ne prezintă şi ne interpetează evenimentele în care înotăm. Mi se pare că rezultatul comparaţiei este invers proporţional. Dacă atunci publicaţia “Semnele timpului” arăta aşa, cum ar arăta ea dacă pionerii de atunci ar trăi şi ar edita revista azi!
Atunci, era scotocirea SIMBOLULUI profetic pentru a–i găsi LITERALUL. “Şi “fiarele” deveneau instituţii, puteri politice şi religioase concrete, cu nume, cu aşezări geografice conturate, “apele” deveneau popoare şi naţuni delimitate, iar perioadele de timp ascunse în ziceri profetice erau desfăşurate în timpi concreţi, naturali.
Acum, tot peisajul profetic al lumii este parcă adunat într-un bagaj mare, pe care am scris “SIMBOL” şi lăsat deoparte, sub liniştea conştiinţei că “o profeţie nu e înţeleasă decât după ce s-a împlinit”, adevăr care nu trebuie folosit împotriva ADEVĂRULUI că profeţiile au fost date de Domnul Dumnezeu pentru a le înţelege înainte de a se împlini.
Mai mult decât frica de a greşi în interpretare punând faţă în faţă profeţia şi evenimentele zilei, mi-e teamă că împlinim cuvântul care zice ”unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri TOATE RĂMÂN AŞA…”, când de fapt NIMIC N-A MAI RĂMAS AŞA….
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)