Religie PRIMITIVĂ?
Copiind datele aşa zisei evoluţii a societăţii omeneşti după teorii seculare în religie şi istoria religiilor, unii teologi moderni au ajuns la concluzia că cele două se suprapun. Sintetizând la maxim acest lucru ei îl exprimă cam aşa: În social – SOCIETATEA SCLAVAGISTĂ şi SOCIETATEA MODERNĂ -, iar în spiritual – RELIGIA PRIMITIVĂ şi RELIGIA MODERNĂ. Apoi se concretizează că Societatea Sclavagistă a Vechiului Testament are corepondent Religia Sclavagistă – adică Sclav al Legii -, iar Societatea Modernă are corespondent Religia Liberă de Sclavia Legii. Ceea ce este mai de durere în toată această treabă este a pune pe seama lui Dumnezeu că a făcut acest lucru prin răstignirea Fiului Său, Domnul Isus Hristos, în mod necondiţionat, într-o singură direcţie, dinspre El spre om, fie că omul vrea, fie că nu vrea, mai ales dacă nu vrea, căci aşa se bucură de prioritate în dragostea Lui. Cu alte cuvinte, timp de patru mii de ani Dumnezeu a poruncit oamenilor o Religie Primitivă a sclaviei prin Lege, iar apoi, de două mii de ani încoace, Dumnezeu se luptă să ne introducă în Religia Eliberării de Lege, iar noi nu vrem, ne place mai mult să fim Sclavi decât Liberi, iar teologii acestui proiect se luptă şi ei cu oamenii încăpăţânaţi care refuză acest dar al Liberării. E o lucrare academică a lui Lucifer de distorsionare a adevărului din Sfintele Scripturi, teza lui de doctorat în marea falsificare.
A spune despre Religia Vechiului Testament care gravitează în jurul Legii Morale şi în legătură cu veşnicitatea căreia a murit Domnul nostru Isus Hristos, că este PRIMITIVĂ, este greu de calificat ce înseamnă. Odată cu aceasta, întregul sistem ceremonial care arăta spre Mântuitorul ar trebui să fie aruncat la gunoi. Noi ştim însă că învăţătura pe care Dumnezeu a descoperit-o poporului Israel ca o lumină spre mântuire a oricărui om este de temelie. De la ea se porneşte. O zidire fără de ea este nebunie. Chiar şi societatea seculară a ridicat-o la rang al ei de existenţă. Omenirea nu există nici temporar, nici veşnic fără de ea şi a adoptat-o, cumva vrând nevrând căci altfel s-ar autodesfiinţa.
Istorioarele convenţionale, de cele mai multe ori nu se potrivesc Istoriei Sacre. Sugerarea unei PUŞCĂRII a Legii Morale, este anticamera căderii Bastiliei prin desfiinţarea legii – a se citi eludarea ei -, căci de desfiinţare nu se poate vorbi. Dacă spunem că Domnul nostru Isus Hristos ne-a LIBERAT de Condamnarea Legii nu înseamnă că El a desfiinţat-o, ci înseamnă că a murit pentru a o menţine şi a ne oferi o nouă şansă de a o ţine. Legea rămâne întreagă şi după ce condamnatul este eliberat, iar eliberarea pe plata altuia duce la recunoştinţă faţă de liberator. În mod normal între liberat şi liberator se stabileşte o relaţie de iubire de nedesfăcut tocmai pe baza experienţei că liberatul a călcat-o, iar liberatorul a măreţit-o şi mai mult, împlinind-o.
Nu e de grăbit a se spune Religia Ascultării de Lege este PRIMITIVĂ şi Religia Credinţei în Isus este MODERNĂ. Acest lucru nu este un adevăr istoric şi nici filozofic. De la căderea omului, credinţa în Domnul Isus, Mântuitorul, este prezentă pe tot traseul Planului de Mântuire şi Ascultarea de Legea Morală traversează şi ea atât Vechiul cât şi Noul Testament, găsindu-le pe amândouă îmbrăţişate ca emblemă a celor ce vor păşi pragul Împărăţiei veşnice.
Ingineria teologică modernă mai face un pas pentru a scăpa de PRIMITIVISM. Neputând elimina Legea Morală, căci astfel s-ar elimina pe ei înşişi, reprezentanţii acestei teorii, cu sau fără agendă, propovăduiesc ASCULTAREA AUTOMATĂ de LEGEA MORALĂ datorită CREDINŢEI, uitând că AUTOMATISMUL de orice orientare ar fi el, nu face parte din căile lui Dumnezeu de existenţă a fiinţelor pe care le-a creat. Sunt de fapt prezentate două posibilităţi. Dacă CREZI, ori FAPTELE BUNE vin DE LA SINE ori ORICE AI FACE e BINE, chiar dacă e rău. La o aşa situaţie, chiar şi un necrezător de Dumnezeu, ar zice că Satana este nespus de prefăcut când pune problemele în acest fel şi mai să creadă în şiretenia lui.
Deşi în cele şase mii de ani trecute, înţelegerea adevărului mântuitor de salvare a omului a fluctuat în raport de nenumăraţi factori şi a ajuns ca timp la 1844 cu descoperiri profetice foarte mari, putem vorbi de o CREŞTERE a CUNOŞTINŢELOR şi nu de o EVOLUŢIE de substanţă a adevărului. Adevărul Primar nu este un Adevăr Primitiv. Biserica Primară, cum obişnuim să numim Biserica Apostolică, nu este Biserica Primitivă, ci etalon pentru orice biserică din zilele noastre care se vrea întemeiată pe ADEVĂR. Ea este în sclavia slobozeniei Domnului Isus şi a Legii Sale eterne. Libertinismul nu face parte din libertatea pe care o dă păzirea Legii şi credinţa în Liberatorul. Libertinismul ca şi legalismul, sunt termeni vitregi ai termenilor de exprimare a ADEVĂRULUI. Într-un limbaj degradat prin care se ajunge la “a zice binelui rău şi răului bine”, ei trebuie folosiţi cu mare grijă.
În ceea ce mă priveşte, nu cred că Religia Adventistă de Ziua a Şaptea este PRIMITIVĂ, dimpotrivă.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)