BISERICA – similarităţi
“Biserică” este mai uşor de zis ce este, deşi s-ar naşte o enciclopedie şi nu acesta este rostul, deşi rost poate ar fi. “BISERICA”, generic, este mai greu de definit şi presupune ghid scripturistic pentru acurateţea răspunsului. Nu poate fi abordată acum nici una nici alta din temele amintite.
Despre efortul din ultima vreme din lumea creştină de a focaliza înţelesuri noi spre înţelesul de bază s-ar mai putea spune totuşi câte ceva, despre “Biserică” şi “biserici”, ceea ce şi încercăm.
* Biserica – o instituţie de Educaţie Spirituală. Corect, în măsura în care ea poate fi cuprinsă în termenul INSTITUŢIE şi dacă EDUCAŢIA SPIRITUALĂ care se face în ea este cea pe care Sfintele Scripturi o reprezintă, pentru că noţiunea de “biserică” este un produs al ei. Orice instituţie care poartă numele de “biserică” şi este în afara educaţiei biblice se numeşte aşa pe nedrept şi pe neadevărat. Biserica este fondată de Domnul nostru Isus Hristos şi lăsată marilor apostoli să o crească numai pe credinţa în El. Este impropriu a se vorbi de exemplu despre o “biserică” budistă, fie că e vorba de o clădire, de o congregaţie sau de un set de învăţături. Mai este corect că “Biserica” este o Instituţie de Educaţie Spirituală, dacă se are în vedere nu doar “transmiterea informaţiei”, ci şi “practicarea”, “trăirea” informaţiei primite. Biserica presupune mai mult decât o şcoală, presupune trecerea omului de la Informativ la Formativ, de la Conştientizare la dorinţa de adoptare a celor conştientizate, în mod conştient şi liber şi nu instinctual.
* Biserica – un Tribunal unde se arată şi se face dreptate. În legătură cu această comparaţie s-a spus mai mult de ce NU ESTE aşa, decât de ce ESTE AŞA. S-a petrecut acest lucru din pricina transferului pe nedrept pe seama Tribunalului, a înţelegerii că este un instrument PUNITIV de care lumea se sperie, fie că de la un timp nici măcar nu se mai sperie. Este trecut cu vederea că Tribunalul şi Eliberează nu doar Pedepseşte şi că Judecarea care presupune arătarea adevărului şi aplicarea dreptăţii este un act Pozitiv. De aceea, cine nu vrea ca Biserica să fie Tribunal – adică locul unde se împarte dreptatea -, să se mai gândească de ce nu vrea. Cu excepţia că într-un tribunal omenesc – ceea ce nu se întâmplă în Tribunalul divin -, se mai pot face şi greşeli, Biserica poate fi foarte bine asemănată cu un Tribunal. Ce poate fi mai frumos decât ca în urma judecării, Tribunalul să declare pe cineva nevinovat. Având în vedere că Biserica îşi întemeiază învăţătura şi practica pe Biblie şi că în Biblie se vorbeşte cu mare subliniere despre Judecată, cu privire la fiecare om care a trăit vreodată pe pământ, măcar pentru păstrarea acestui mare adevăr, analogia Biserică-Tribunal nu ar trebui înlăturată, ci doar acolo şi unde ea este forţată, să fie îmbunătăţită şi înfrumuseţată. Ziua Judecăţii, a Tribunalului, vine oricum, dar vinovăţia omului care i-a predat-o prin pocăinţă Mântuitorului, va f i socotită nevinovăţie căci condamnarea Lui pe nedrept a fost executată deja, prin răstignire pe cruce.
* Biserica – un spital unde se tratează şi se vindecă bolile. Această analogie a ultimului timp, a fost primită cu urale ca o mare explicaţie a rolului Bisericii, de către mulţi. De către alţi mulţi a fost respinsă categoric. Să zicem că în cadrul Bisericii încă nedeclarată oficial dar formată practic, cea a Domnului cu ucenicii Săi, s-au făcut cele mai multe vindecări raportate evanghelic şi de ce nu şi istoric. Înseamnă ca analogia Biserică – Spital, stă. Cumva, în Biserica Apostolică, Spitalul era în Biserică şi nu Biserica în Spital. De asemenea, elementele “bolnav”, “tratare”, “vindecare” etc. dau rost analogiei. Într-un arc peste timp, Ellen White a avut minunat înţelegere că Spitalul trebuie să fie al Bisericii şi nu Biserica a Spitalului şi ca noţiune şi ca practică. Mai precis, ea a spus că Spitalul să fie Biserică decât Biserica să fie Spital. Ca să înţelegem mai bine această nuanţă care întăreşte ca noţiune analogia Biserică – Spital, Spitalul cu rostul său temporar, dispare din perspectiva veşniciei pe când Mireasa veşniceşte. Rămâne să ne mai gândim ce însemnătate mai poate avea expresia biblică “… şi frunzele pomului (vieţii) slujesc la vindecarea Neamurilor”. Transferul Biserica-Spital Spiritual, unde ne vindecăm de erezii pare şi el atractiv, cu excepţia excepţiilor. Din Spital ne place să ieşim. Din Biserică nu prea ar fi indicat.
În afară de unele ziceri nepotrivite – venite probabil de la personalul medical cunoscător în ale Spitalului, dar secular, unele de felul “Biserica-Spital, da, dar nu un spital de nebuni sau de boli contagioase, etc”, poate ar mai fi de amintit de ceva ce se petrece la propriu în Spital – infecţiile intraspitaliceşti. Acestea, observate ca similaritate în Biserică, ar fi total de nedorit. Circuit “septic”, circuit “aseptic”, respectate cu rigurozitate – spun doctorii, lucru care nu poate fi respectat în Biserică, unde Doctorul – adică Preotul, dimpotrivă, recomandă mai ales în ultimul timp desfiinţarea acestor reguli sanitare -sufleteşti pentru a nu ne întoarce la societatea discriminatorie. Domnul s-a atins de leproşi. Cred. Maica Tereza s-ar fi atins şi ea. Nu cred. Şi mai ales nu ştiu ce să răspund în legătură cu spiritişti în Biserică de exemplu, în speranţa vindecării spirituale, în virtutea analogiei Biserică-Spital.
Şi similarităţile pot continua. Ajută? Poate! Oricum, BISERICA biblică este mai presus şi mai mult decât toate similarităţile pe care le-am găsi. O taină divină.
Beone Burtescu (dburtescu@aol.com)