Adventisme neadventiste
Tocmai mă gândeam cum poate fi abordată expresia CRĂCIUN CREŞTIN în faţa opiniei publice seculare şi popular religioase, pentru că iţele acestui hibrid sunt de nedesfăcut încurcate, când cineva mi-a înmânat o colecţie bibliografică disputată la scenă deschisă pe internet sub titlul CRĂCIUNUL ADVENTIST. Denumirea e totuşi generică, pentru că ar fi putut să fie zisă CRĂCIUNUL ADVENTIST de ZIUA a ŞAPTEA, mult mai specific, sau poate urmează. CRĂCIUNUL ADVENTIST m-a ajutat foarte mult să dezleg misterul CRĂCIUNULUI CREŞTIN. Pe cineva nu prea mai interesează CRĂCIUNUL CREŞTIN pentru că nu există nici o şansă ca aşa zisa valabilitate a lui să fie pusă sub semnul întrebării deoarece implantarea este totală, iar pe acel cineva îl interesează foarte mult ca nu cumva Biserica Adventistă să rămână în afara CRĂCIUNULUI.
M-am uitat bine să văd dacă este vreo deosebire între CRĂCIUNUL CREŞTIN şi CRĂCIUNUL ADVENTIST. Nu prea este decât pentru acela care ar avea nevoie de vreuna cât de mică pentru a se linşti că nimic nu e grav. De fapt, noţional, că e numit CREŞTIN sau ADVENTIST nu contează pentru că adventismul este creştin. În acest caz, doar o acomodare cu ceea ce se cheamă CRĂCIUN mai este de trebuinţă şi gata.
Nici vorbă prin aceasta de vreo discriminare religioasă sau de vreun elitism religios în vreo ierarhie confesională, sau de vreun act de neiubire pentru oamenii implicaţi. Cineva poate şi este liber să-şi asume chiar şi un CRĂCIUN NECREŞTIN, căci la urma urmei aceasta ar fi ideea, adică un CRĂCIUN CREŞTIN, dar NECREŞTIN. Cât priveşte CRĂCIUNUL ADVENTIST nu are cum să fie decât neadventist.
Oameni necredincioşi în Dumnezeu, dar de bun simţ secular se întreabă ce poate fi toată această tevatură. În România a fost un al doilea val de Crăciun pe STIL VECHI de calendar Iulian, mai să se suprapună cu BOBOTEAZA pe stil nou. N-am auzit vorbindu-se de o BOBOTEAZĂ CREŞTINĂ şi nici de o BOBOTEAZĂ ADVENTISTĂ şi n-aş vrea ca această discuţie să fie o sugerare pentru căutătorii de similarităţi nesimilare. Au fost sfinţite public apele Mării Negre, izvoarele ţării, păstrându-se o distanţă necesară de credinţă între o sticlă de apă sfinţită de la mânăstire şi cea îmbuteliată şi etichetată la magazine sau care curge pe conducte în casa fiecăruia. Mai ceva ca în Vechiul Testament când Moise a îndulcit apele de la Mara sau profetul Elisei a vindecat apele de la Ierihon. Mai global, cumva de dimensiuni mai apocaliptice.
Numele de botez ADVENTIST este pus la dispoziţie spre folosire. PAŞTE ADVENTIST, RUSALII ADVENTISTE, ZODIAC ADVENTIST, ca să nu mai vorbim de domeniul mâncărurilor şi băuturilor, adică peste tot pe unde se poate întoarce înapoi în loc de mers înainte, considerate MĂRUNŢIŞURI în vorbirea curentă, “vulpi mici” în vorbire biblică, deşi sunt mari cât continente întregi dacă nu chiar planetare. Mergând la originea cuvântului ADVENT-ADVENTIST folosit cu privire la REVENIREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS, aşteptător al venirii Lui, noţiunile nu prea se leagă. Priorităţile în cadrul Aşteptării Sale sunt altele. Adventismele amintite mai sus şi multe altele, nu intră în cadrul acestor priorităţi. Pentru cine vrea, încă mai vrea să se lase abătut de la marile priorităţi spirituale de pe drumul ultimelor zile de istorie, pentru a argumenta creştinismul crăciunului sau adventismul lui într-o lume neinteresată de argumentaţie noţională, ci de savurarea plăcerii de pe oricum ar veni ea, este o capcană. Dacă institute întregi ar fi dedicate studiului unui singur subiect – de pildă Crăciunul -, ar fi o lamentabilă pierdere de timp, mai ales că lucrul acesta este evident de-alungul istoriei şi acceptat fără nevoia de a fi în continuare dezbătut.
Poate ar fi de bine – zic şi eu – o mai puţină preocupare de adventismele neadventiste. Acest lucru nu ar însemna neiubire de ieşit în întâmpinarea oamenilor de concepţii şi mai ales de plăceri voluntar, dar liber căutate, dimpotrivă, o ofertă de iubire plină de adevăr, folositoare tuturor.
Răscumpărarea vremii e de maximă urgenţă.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)