RESPONSABILITATE prin ASUMARE
Există înţelegerea, – şi se pare că cea mai bună -, cum că Biserica Laodicea (Apocalipsa 3, 14-22), este în sens general Biserica ultimelor zile ale istoriei acestei lumi şi în particular Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea instituţionalizată cu peste un veac în urmă. Odată ASUMATĂ această înţelegere, fie individual, fie ca masă de credincioşi organizată, ar urma RESPONSABILITATEA care nu poate fi trecută cu vederea şi care ar suna aşa: “Îngerului Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, scrie-i”. Şi de aici încolo, substituirea ar fi normală, fie că se convine, fie că nu. Bine ar fi ca ASUMAREA să nu fie doar a titlului, ci şi a responsabilităţii. Binecuvântarea s-ar revărsa.
Scrisoarea către Laodicea, pe masa Conferinţei Generale, pe masa oricărui oficiu în subordine, la cutia de scrisori a oricărui Adventist de Ziua a Şaptea, este mai importantă decât oricare alta.
I se scria Laodiceei pe când avea vârsta de vreo patruzeci de ani, şi tot cam de pe la aceeaşi vârstă, adică de prin anul 1900, mesajul acesta a trecut asupra Bisericii Adventiste şi a fost asumat. Nu ştiu dacă nu cumva a devenit o rutină şi ca pe orice corespondenţă prea repetată, nici nu o mai deschidem. Domnul să ajute să nu se întâmple aşa.
Scrisoarea către Laodicea – prin asumare către Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea -, nu este ANONIMĂ, cum frecvent se poartă în zilele noastre. Ea este sub semnătura cea mai autorizată. “Iată ce zice Cel ce este AMIN, Martorul Credincios şi Adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu”.
Apostolul Pavel a scris Epistole către Biserici, care ne-au rămas spre învăţătură. Dintre cele Şapte Biserici pe care Apocalipsa ni le revelează, cea din Efes este prima, iar cea din Laodicea ultima. Deşi din motive pe care nu le cunoaştem ea nu este trecută în canon, este totuşi amintită în canon, Coloseni 4, 16: “Şi voi la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea”.
Scrisoarea către Laodicea, nu e de încăput a fi comentată în Câte Ceva, dar nu e de ocolit a spune câte ceva despre ea.
Lumea religioasă a zilelor noastre, mă refer la cea creştină în general şi prin asumare şi la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea căreia scrisoarea către Laodicea i se adresează, este în faza biblică ce se numeşte WELL-BEING, adică STARE de BINE. În termeni Scripturistici “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”. Statisticile, şi mai ales vechicularea lor de către cea mai modernă tehnică Mass Media se ocupă de această imagine şi la propriu şi la figurat. RECORDER, expus cât mai mult. De aceea mesajul scrisorii divine începe cu demascarea STĂRII de BINE prin diferenţa dintre CE ŞTIE DUMNEZEU (“ştiu faptele tale”) şi CE NU ŞTIE omul (“nu ştii…”).
Este aproape de neînţeles – ar putea zice cineva -, cum într-o scrisoare de aşa multă iubire, abordarea este aşa de directă şi neaşteptată. Pesemne că starea de NEŞTIERE şi AROGANŢĂ este atât de periculoasă încât vălul trebuie tras deodată – aparent fără menajamente -, dar sfatul şi vindecarea şi revărsarea balsamului de iubire este şi el tot imediat, fară nicio pauză, în continuare.
Cineva ar putea judeca scrisoarea către Laodicea, mai ales prin începutul ei nu doar abrupt, ci chiar necruţător (“am să te vărs din gura Mea”), zicând: biata Biserică Laodicea, – Adventistă de Ziua a Şaptea, bietul Laodicean, adventist, ce e rău în faptul că SE SIMTE BINE, că a prosperat şi că se bucură şi arată celorlalţi prosperitatea lui, la urma urmei – zice -, primită tot de la Dumnezeu ca binecuvântare. Mai mult chiar, în timp ce STAREA de BINE este exprimată, Domnul năvăleşte asupra lui cu invective, fără milă, “sărac, nenorocit, ticălos, orb şi gol”, iar pentru “nenorocit” şi “ticălos”, nici măcar nu-i oferă remediu.
Ştiţi însă că chiar la nivelul înţelegerii noastre puţine, Domnul are dreptate? Nu prea am auzit-o pe Laodicea zilelor noastre că se socoteşte “nenorocită” şi “ticăloasă”. Nu am citit şi nu am auzit şi nu am văzut niciun FESTIVAL al POCĂINŢEI sau REVENIRII din TICĂLOŞIE. Scrisoarea către Laodicea aşteaptă, dar nu i se face loc. Se poartă interviurile în Mass Media. N-am auzit de vreunul luat Bisericii sau vreunui membru al ei pe această temă. Dacă s-a întâmplat, îmi cer scuze de necunoştinţa în care sunt şi tot respectul pentru răspunsurile respective. Mă refer aşadar la unul luat mie în colţişorul meu nepublic şi care nu ştiu dacă se potriveşte şi în altă parte sau altcuiva.
– Eşti în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea?
– Da. Ea este ultima. După ea vine Domnul.
– Este ea, Laodicea?
– Da. Nu există altă interpretare mai bună.
– Aşadar, eşti Laodicean?
– Da. Mă bucur că fac parte din această Biserică şi că port acest nume.
– Deci zici că “eşti bogat, te-ai îmbogăţit şi nu duci lipsă de nimic”?
– mh… da, mh… nu, …
– Şi nu ştii că eşti “sărac, nenorocit, ticălos, orb şi gol”?
– ?!?!
– Ce zici despre sfatul cumpărării…?
– ?!?!
– Ai de gând să deschizi uşa ta Martorului Credincios?
Scurt interviul. Nici nu avea cum să fie mai lung. Câte ceva.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)