“DE CE PLEACĂ FIUL RISIPITOR”
(extra – EDITORIAL)
Avându-se în vedere Parabola Domnului din Evanghelie, întrebarea aceasta este una din multele fără nici o revelanţă şi care închide drumul spre învăţătură. Parabola nu a fost spusă de Domnul pentru a răspunde acestei întrebări şi se recomandă evitarea oricărei extrapolări neajutătoare.
Dar, chiar şi presupunând că nu se face o trimitere voită la Evanghelie, însăşi structura întrebării iese din raţionalitate. Primul impact de neînţelegere şi de lipsă de sens, este că ar exista un FIU RISIPITOR care PLEACĂ – RISIPITOR înainte de a pleca sau când pleacă -, şi nu ştim UNDE PLEACĂ şi întrebăm DE CE PLEACĂ deşi l-am declarat deja a fi RISIPITOR. Lipseşte un minim de coerenţă între aceste elemente de structură ale întrebării.
În Parabola din Evanghelie, nu se spune DE CE a plecat fiul cel tânăr de acasă, pentru că nu acest lucru era esenţa învăţăturii. RISIPITOR în sine, prin structură, născut RISIPITOR? Dacă este aşa, teza a X-a a lui Morris Venden “păcătuim fiindcă suntem păcătoşi” ar intra în acţiune prin răspunsul “fiul RISIPITOR pleacă de acasă fiindcă e RISIPITOR”, lucru cu care nimeni nu poate fi de acord, sau puţini. Plecarea fiului RISIPITOR pentru că e RISIPITOR ar desfiinţa orice judecată din cadrul jurisprudenţei şi iarăşi – deci nici măcar aşa, întrebarea nu are rost. DE CE pleacă? PLEACĂ pentru că este RISIPITOR. Vai de întrebare şi răspuns.
Fiul cel tânăr din Parabolă nu era RISIPITOR sau NERISIPITOR. El urma să aleagă a fi una sau alta. DE CE a ales să fie RISIPITOR, este parte din DE CE a ales LUCIFER să se răzvrătească. Biblia numeşte aceasta TAINA FĂRĂDELEGII, sub imaginea că el a fost creat LUCIFER şi nu SATANA. Nu putem întreba DE CE s-a răzvrătit SATANA, ci de ce s-a răzvrătit LUCIFER. Şi chiar şi aşa răspunsul e o taină. Este important că proorocul nu zice “DE CE ai căzut din cer Luceafăr strălucitor…” pentru un răspuns motivaţional, ci “CUM ai căzut din cer…”, o mirare fără cuprindere şi fără răspuns. În legătură cu plecarea de acasă a fiului mai tânăr din Parabolă, cel mult am putea lua exemplul proorocului “cum ai plecat de-acasă, tu, care erai în toate condiţiile de bine, ca mirare, şi nicidecum “DE CE ai plecat de-acasă…” ca întrebare pe motive. Nici un motiv să plece. Atunci DE CE? La această întrebare care nu ajută la nimic a fi pusă, singurul răspuns – pentru a se da un răspuns – deşi nu ajută nici el la nimic -, este, DEGEABA.
Scenarii nenumărate că tatăl sau fratele mai mare, de la foarte răi cu el că-i făceau viaţa insuportabilă, până la foarte buni cu el că prin iubirea lor îi batjocoreau prestigiul, pot fi făcute, dar fără nici o juridicitate ca răspuns la întrebarea DE CE. Pierdere de timp. Taina PLECĂRII devine şi mai adâncă. Ieşind din încâlceala multelor răspunsuri de nimic la lumina învăţăturii Evanghelice, sinoptic, pe Parabolă, s-ar creiona câte ceva:
– Fiul cel tânăr. Nici o motivaţie de plecat de acasă. Mai pe urmă, o motivaţie imensă, vitală, de a-i părea rău de plecare, o pocăinţă, şi mai ales O ÎNTOARCERE. Pe un comentariu – al oricui -, întrebarea “DE CE S-A ÎNTORS FIUL RISIPITOR” nu doar că face sens, e logică, dar este şi salvatoare, prezentă în parabolă şi de promovat în orice situaţie similară.
– Fiul cel mare. Nu ne este sugerată gelozia în comportamentul fiului cel mare faţă de fratele său, nici vreo încercare de a-l umili în vreun fel prin subordonare ca motivaţie a plecării fiului mai mic. Reacţia sa negativă la întoarcerea fiului mai mic nu face motivaţia plecării de acasă a acestuia, deşi este detestabilă.
– Tatăl. Întruchiparea iubirii desăvârşite. După felul cum a fost primit, după bucuria nemăsurată a întoarcerii fiului ne putem închipui durerea plecării. Nici un motiv din partea Tatălui, ca fiul SĂ PLECE. Şi toate acestea doar câte ceva pentru a putea intra în această mică pagină.
O întrebare de EDITORIAL de felul “DE CE PLEACĂ UN FIU SAU O FIICĂ ASTĂZI DE ACASĂ”, sau DE CE PLEACĂ CINEVA din COMUNITATE ORI BISERICĂ” s-ar bucura de toată pertinenţa. Motive multe şi diverse, reale şi fictive, justificabile sau stupide pot apărea, dar nu aşezate sau izvorâte ca sens din ceea ce numim Parabola Fiului Risipitor. Se pot face – şi este recomandat chiar -, analize asupra fenomenului PLECĂRILOR şi se poate pune întrebarea DE CE, chiar comparativ cu DE CE totuşi – fiul pe nedrept numit deocamdată RISIPITOR -, NU PLEACĂ, ci RĂMÂNE acasă, în comunitate, în Biserică, indiferent ce şi cum, aparent DEGEABA, în fond DE TOTUL, chiar şi de ceea ce ÎMPOTRIVĂ i-ar fi. Poate pentru că ştie PARABOLA AUTENTICĂ din EVANGHELIE? Poate. Modern vorbind şi eu, că fratele mai mic PLEACĂ din pricină că fratele mai mare nu-l lasă să conducă şi el maşina lui cea nouă, nu-i împrumută ipodul, nu-i deschide un facebook personal, sau că tata cu marea lui iubire e demodat şi îi frustrează prestigiul, sunt găselniţe ieftine de motivaţie a PLECĂRII. Nimeni nu poate împiedica nici PLECĂRILE, nici ÎNTOARCERILE, dar a plânge de PLECARE şi a ne bucura de ÎNTOARCERE este partea noastră pe care să o manifestăm din plin. Cu toată tristeţea noastră PLECAREA s-a produs? Cu toată bucuria noastră, bucuria ÎNTOARCERII să devină veşnicitate.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)