Tainele POMILOR biblici
Din cele de primprejurul nostru mai desluşim câte ceva prin observaţie şi implicaţie directă, dar din cele ce au fost până la păcătuirea părinţilor rasei omeneşti şi din cele ce vor fi în Împărăţia celor mântuiţi, nu ne putem permite a le considera autentice decât pe cele care ne sunt descoperite prin revelaţia din Sfintele Scripturi sau din Mărturie Profetică. Nu cred că este rău să scotocim prin veşniciile trecute şi viitoare pe care noi personal nu le-am experimentat, dar acest lucru trebuie făcut după voia Domnului.
Geneza 2, 9:
1. “… tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare”
2. “… pomul vieţii în mijlocul grădinii”
3. “… şi pomul cunoştinţei binelui şi răului”
În această ipostază de existenţă edenică, relaţia omului cu aceşti pomi a fost stabilită de Domnul:
a. “poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”. Prin definiţie “Pomul Vieţii” din “Mijlocul Grădinii” era cu totul special şi mâncatul din el era viaţă în devenire.
b. “dar din Pomul Cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci” Geneza 2, 16-17.
Acesta este primul fel de existenţă a omului.
Al doilea fel de existenţă a omului, după cădere:
1. “Tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare”, din care Domnul spusese “poţi să mănânci după plăcere”, nu mai fac obiectul observaţiei.
2. “… Pomul Vieţii” rămâne în primă atenţie: “să-l împiedicăm dar acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din Pomul Vieţii…”, dar lipseşte în această perioadă.
3. “Pomul Cunoştinţei binelui şi răului”, nu mai este amintit.
Al treilea fel de existenţă, cel din Împărăţie,
a. Ezechiel 47, 12: “Dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părţile, vor creşte TOT FELUL de POMI RODITORI… în fiecare lună vor face roade noi…”.
b. Apocalipsa 22, 2: “În mijlocul cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era Pomul Vieţii…”
Apocalipsa 2, 7: “Îi voi da să mănânce din Pomul Vieţii care este în raiul lui Dumnezeu”
c. “Pomul Cunoştinţei binelui şi răului” lipseşte. Lipseşte? Sau trebuie altcumva pătrunderea în această taină.
Adam şi Eva sunt singurii care au mâncat din toate categoriile de Pomi din Eden amintite, şi care au mâncat şi din pomii de dincolo de porţi, pomii din existenţa noastră. Enoh, Moise şi Ilie, ba chiar un grup de credincioşi luaţi la cer ca pârgă a învierii Domnului (după Mărturie), au mâncat şi din pomii de pe pământ ai existenţei noastre şi din Pomii din Împărăţie, în care au fost luaţi. Însemnătatea Pomului Vieţii este centrală. Este decent a se înţelege că tainicul Pom al Vieţii va fi experienţa oricărei fiinţe umane salvate. Prezenţa lui şi în primul şi în al doilea Eden dă siguranţă promisiunilor de veşnicitate. Mărturia spune că înainte de năvălirea apelor potopului, Grădina Edenului a fost ridicată la cer. Fără nici o revelaţie în privinţa aceasta, nu putem gândi ce s-a petrecut cu Pomul Cunoştinţei binelui şi răului? Tot Mărturia sugerează că undeva pe alte planete, locuitorii de pe ele ar fi răspuns că ei n-au mâncat din acest pom şi că timpul de probă ar fi fost trecut. După acest timp de probă el poate fi “smuls” şi aruncat în foc – să vorbim în limba pământului nostru -, sau lăsat acolo ca dovadă că nimeni nu s-a atins de el.
Cum ne putem imagina grădina veşniciei, raiul etern?
1. Tot Felul de Pomi Roditori din care ceata cea mare a celor salvaţi, va mânca după plăcere, vor fi.
2. “Pomul Vieţii”, este aşa de subliniat de revelaţie încât nimeni să nu poată gândi că va lipsi.
3. Pomul Cunoştinţei binelui şi răului. Dacă va mai fi, acest lucru se va petrece doar ca o dovadă că mâncatul din el a fost rezolvat. Prezent doar pentru a se spune NU, dintr-o alegere în toată libertatea. Nu va fi vorba de o ispitire şi o târguială a fiinţei între da şi nu, ci un semn de CÂT A COSTAT mâncatul din el. RĂSTIGNIREA, cu semnele ei, nu va fi o alternativă de ales în libertatea de alegere care va rămâne, ci singura frumuseţe a iubirii de ales, prea mare pentru a nu fi aleasă.
Nu ştim. Suntem în lumea tainelor. Să nu mai fie Pomul Cunoştinţei binelui şi răului! Imperativ. Nu vrem să ne mai aducem aminte de el! Prezenţa lui ar eclipsa fericirea cea veşnică! Îmi place reacţia aceasta. Mai poate fi adăugat ceva la ea? Nu altceva. Tot ea, dar mai altcumva, mai aproape de marea însemnătate care nu poate fi atinsă. La urma urmei, “bietul pom”. Poţi mânca din el mântuitule, eşti liber! Poţi? Pe fiecare fruct al său este o cruce, este răstignirea cu fruntea însângerată sub cununa de spini a Regelui mântuitor de lângă tine. Acest pom poate lipsi din grădina veşniciei sau poate fi prezent în egală măsură. Ceea ce face diferenţa, este că în Noul Paradis, Domnul va purta semnele răstignirii, tocmai pentru mâncatul omului din rodul lui, preţul răscumpărării. Şi abia acum ne dăm seama că nici măcar nu am început descifrarea tainei Pomilor biblici, şi prin cele ce am spus am amânat-o doar poate şi mai mult pentru vremurile veşniciei.
Cumpănirea spre înţelegere a salvării neamului omenesc şi odată cu aceasta vindecarea de rău a Universului, merită a fi făcută în orice detaliu care arată către jertfa Domnului.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)