CÂTE CEVA despre Câte Ceva
* Dumnezeu este prezent chiar şi atunci când oamenii vor ca El să lipsească, ba mai ales atunci. Mărturia zice că la marile întâlniri ale oamenilor unde se hotărăsc lucruri importante pentru lumea de sub soare, soli cereşti participă nevăzuţi stăruind spre bine în minţile delegaţilor împuterniciţi în decizii. Zilele acestea, în unul din forurile de dezbatere cele mai importante ale planetei, Convenţia Democratică a Statelor Unite, s-a declanşat prin media mondială discuţia asupra faptului că intenţionat sau nu, termenii “Dumnezeu” şi “Ierusalim” lipsesc. Că replica a fost una politică are desigur importanţa ei, dar personal nu mă interesează. Dar de Dumnezeu, Începutul şi Sfârşitul şi mai ales PERMANENŢA, fără de care nici o Convenţie nu reprezintă nimic oricât de mare ar fi ea, mi se pare cuvenit a se ţine seamă în orice Convenţie din cer şi de pe pământ. Şi această “lipsă” a devenit o “prezenţă” şi mai mare prin remarcarea ei zilele trecute. De trei ori primarul de Los Angeles a făcut de la înaltul pupitru un fel de punere la vot dacă termenii “Dumnezeu” şi “Ierusalim” să fie puşi în platforma prezentărilor la Convenţie sau nu, de trei ori şi “da” şi “nu” răspuns din partea publicului. Nu ştiu cum s-a înregistrat votarea, dar comentariul a fost că două treimi din participanţi au cerut ca aceşti termeni să fie folosiţi în prezentări. De ce de trei ori? Nu mă întrebaţi, căci nu ştiu. Probabil ca tema să fie pusă în evidenţă aşa fel ca să nu se uite. Când scriu aceste rânduri lucrările Convenţiei nu s-au încheiat, şi comentariile la lucrări abia apoi vor începe. Ce ştiu eu este că “fără de Dumnezeu” nimeni şi nimic nu ar exista, iar Ierusalimul este centrul tuturor proefeţiilor şi lipsa lui de pe platforma oricăror discuţii planetare ne-ar sărăci enorm înţelegerea planurilor lui Dumnezeu cu omul.
* S-au consumat Convenţiile Atlantic Union şi Pacific Union în legătură cu FEMEIA PASTOR în BAZŞ, în vot favorabil 80/20 şi 79/21. Urmează ca în toamnă, cele petrecute la cele două Convenţii să fie discutate cu reprezentanţii întregii Biserici. Nu e treaba mea nici măcar să votez prin reprezentanţi într-un fel sau altul. Dar câte ceva îmi dă cugetul îndemn să spun. Minimum. “Câte ceva” e primul pas după “nimic”. În acest sens, observaţia istorică în lumea spirituală este că unii paşi odată făcuţi nu mai pot niciodată să fie daţi înapoi. În forumul cel mai elevat al BAZŞ, la Spencerville în Maryland, suntem informaţi că pe 6 Octombrie 2012, adică peste o lună, va fi dezbătută problema homosexualităţii din punct de vedere politic, religios şi social. Până atunci, propaganda pro şi contra se confruntă în masele de credincioşi. Va fi o votare? De unde să ştiu eu. Destul că va fi o dezbatere care nu ar fi fost necesară. Unii spun că aceasta este o treabă serioasă şi că trebuie să ne rugăm. Cu rugăciunea sunt de acord, dar nu înţeleg pentru ce să ne rugăm.
* Îmi place Biblia. Este un exemplu perfect de “câte ceva” din Biblia Cerului. Întregul este acolo şi originalul şi perfectul, dar Biblia noastră de pe pământ este un eşantion reprezentativ din ea. Uite ce spune Biblia că a făcut Abraam, Isaac, Iacob – ca să luăm pe primii trei părinţi ai poporului Domnului – şi mai apoi uite ce a făcut Asa, Amasa, Iosafat, Petru, Iuda etc. Foarte bine nu tot ce au făcut, dar foarte bine că ştim câte ceva din ce au făcut, exemple să facem ca ei ce au făcut bine, să nu facem ca ei ce au făcut rău.
Istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, este “aceasta”, iat-o! Seamănă cu Biblia. Nimic de ascuns despre “dezamăgirea de la1844″, nimic de ascuns despre dezbaterile de la 1888, nimic de ţinut sub tăcere despre Ellen White şi Mărturiile pe care ea le-a lăsat moştenire lumii. Aparentele contraziceri din scrierile ei nu sunt mai mari ca aparentele contraziceri ale lui Pavel. “Daţi-l afară pe răul acela”, “primiţi-l”, “fără fapte”, “prin fapte”, “prin credinţă”, “Nicidecum”.
Scrierile Ellenei White, toate, sunt un bun public. Faptul că cineva şi-a asumat dreptul de a controla ce şi când şi cum să fie dat publicului din scrierile ei, a creat un stat în stat şi nu a dus la nimic bun. Dorinţa sinceră, dacă ea a fost aşa, de a nu crea confuzie în Biserică prin ziceri aparent contradictorii, sigilând publicului o bună parte din scrierile ei, s-a dovedit o greşeală. Nici un om serios nu aruncă Biblia pentru că ea se contrazice când spune “nu răspunde nebunului după nebunia lui” şi apoi, “răspunde nebunului după nebunia lui”.
Ce au avut în vedere cei care au ţinut ascunse scrieri ale Ellenei White în White Estate care trebuia să fie total al Bisericii şi publicului larg, nu ştiu, după cum nu ştiu ce au în vedere cei care prin tehnologia cea mai la zi au spart codurile White Estate şi au luat de acolo pe necerute scrierile necunsocute încă. De ce deschiderea unei acţiuni penale foarte costisitoare pe bază de copyright al Bisericii, nu înţeleg. Personal nu am nici o îngrijorare că Ellen White ar spune în vreuna din scrierile ei nepublicate ceva ca o dezicere a tot ceea ce a scris şi a spus că a fost sub inspriaţie divină. Dacă “contrazicerile” ei care vor apare în urma acestei dezvăluiri vor fi de felul “contrazicerilor” biblice, încrederea mea în Domnul Dumnezeu şi planul Său, se va face şi mai mare.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)