În limbaj latin, acest DISCURS, deşi retoric cumva sau mai bine zis devenit retoric în timp, nu a avut cu ce mai bun să fie înlocuit până în zilele noastre. Reînnoit ca înţeles în multe limbi ale lumii, la ultima sesiune a Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a fost adoptat ca MOTTO pentru viitorul ei, deşi de peste un veac a fost în folosinţă neîntreruptă. Probabil că fraţii noi aleşi la conducerea Bisericii au constatat o acalmie – ca să nu-i zicem profetic “adormire” – spirituală şi aşa au preluat DISCURSUL “Redeşteptare şi Reformă” cel mai nimerit desigur – dacă nu cumva a devenit o rutină – şi au încercat, încearcă, punerea lui în aplicare la nivel general şi particular. Oricât ar fi în aceste rânduri doar “câte ceva”, nu putem să nu amintim că “Redeşteptare” se poate (şi e cam obligatoriu aşa), să se scrie şi mai ales să se înţeleagă “Re-Deşteptare”, iar “Reformă” ce altceva decât “Re-Formă” în literă şi spirit, reformulare pe o înţelegere mai bună a ideii, nu aş spune atât “adoptată” cât adusă la zi în context noţional. Ne aşteptăm aşa dar ca într-o REDEŞTEPTARE să fie prezentă trezirea pentru activitate, mişcare, lucrare făcută cu fervoare, iar în REFORMĂ, ceva progres de principii şi practică. De multă vreme se ştie că REDEŞTEPTAREA fără REFORMĂ este inutilă, iar REFORMA fără REDEŞTEPTARE nu se poate, incompatibilitatea dintre somn şi trăirea normală, dintre conştient şi inconştient.
În lumea spirituală se înţelege prin REDEŞTEPTARE o “trezire a interesului pentru ceva”, o conştientizare, o punere în faţa unei alegeri şi chiar decizii, şi nu o simplă deşteptare din somn pentru nimic. Prin REFORMĂ se înţelege renunţare la ceva greşit ce s-a crezut a fi bun şi n-a fost şi adoptarea a ceva ce s-a dovedit bun şi a fost greşit considerat. Spaţiul comentariului şi “câte ceva” ales ca titlu nu ne permit filozofarea şi e mai bine aşa. Conferinţa Generală a început REDEŞTEPTAREA Bisericii prin apeluri la rugăciune, consacrare, aşezarea sub influenţa Duhului Sfânt, recunoaşterea împlinirii profeţiilor despre revenirea Domnului, şi REDEŞTEPTAREA lumii prin evanghelizare. Cu privire la REFORMĂ, nu s-a axat pe lucruri vechi care trebuie abandonate şi lucruri noi care trebuie adoptate, ci pe REVENIREA la CUVÂNTUL Scripturii. Mergerea ÎNAPOI la Biserica Apostolică, înseamnă Mergerea ÎNAINTE la Biserica Rămăşiţei cea care va întâlni pe Domnul în văzduh pentru Împărăţia cerească.
Vorbirea de bază ar fi: la ce să ne trezim, şi după ce ne trezim ce să facem? REDEŞTEPTAREA şi REFORMA implică. Acest “RE”aşezat înainte de DEŞTEPTARE şi înainte de FORMĂ, este angajant, deliberat, conştient şi în ultimă instanţă definitoriu.
De la Discursul general, internaţional, prezentat ca program al Bisericii, s-a trecut la REDEŞTEPTAREA şi REFORMA după Sfânta Scriptură, chiar dacă în româneşte termenii sunt extrabiblici, şi după Mărturii, în cadrul fiecărei comunităţi, prin Prelegerile din Săptămâna de Rugăciune. Ca idee, organizatoric, se pare că nu era de prezentat altceva mai bun. Roadele vor fi însă pe măsura îngenuncherii noastre în faţa Mântuitorului cu rugăciunea inimilor noastre că ne este dor să vină şi-L aşteptăm mai presus de orice.
MOTTO-ul este divin, apelurile sublime, avertizările pe măsura destinelor veşnice, rămâne doar acordul fiecăruia şi implicarea activă în planuri, subordonate toate Marelui Plan de Mântuire.
Redeşteptare şi Reformă înseamnă crez, înseamnă imn, înseamnă steag şi mai puţin târguială, negociere, vot. Înseamnă trezire şi conformare la “aşa zice Domnul”, trezire cu bucurie şi conformare de vrut şi de plăcere, prinos de recunoştinţă pentru RĂSTIGNIREA cea mare.
Dacă tot vrem să socotim vremurile după convenţiile omeneşti, ar fi ca odată trecute frumos sărbătorile generale care ne stau în faţă, trecute cu vârf de Redeşteptare şi Reformă -, viaţa să ne devină o platformă de trăire spirituală până ce-L vom vedea faţă în faţă pe Mântuitorul nostru. Un an mai bun este roada unui om mai bun. Şi nu este rău ca cineva să fie bun. Aş întreba în mod foarte serios: suntem mai Redeşteptaţi şi mai Reformaţi decât cu doi ani în urmă când ne-am propus public acest lucru? În timpul sărbătorilor în care intrăm vor creşte sau vor scădea Redeşteptarea şi Reforma noastră? Dar după?
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)