“… ce pietre şi ce zidiri!”
Este absolut normal ca mai marii lumii, cei care se presupune că o au în grijă, să aibă în vedere şi sfârşitul ei. Felul în care şi-l imaginează sau îl cred într-un scenariu sau altul sau deloc, depinde de fiecare în parte.
Cu ocazia nestăpânitei vânzoliri cu privire la 21 Decembrie 2012 – dată la care calendarul mayaş s-a oprit sau s-a întrerupt -, şi care a fost preluată ca un posibil sfârşit al lumii, preocuparea mai marilor de care aminteam s-a dovedit din plin. Ei au ieşit în faţă şi au făcut declaraţii oficiale fiecare în felul său. După cum am mai spus la timpul cuvenit, papa, a făcut una dintre cele mai interesante afirmaţii, spunând că sfârşitul lumii de care vorbeşte Biblia este FILOZOFIC şi nu LITERAL. Papa are dreptate că sfârşitul lumii este şi FILOZOFIC, dar nu are dreptate, sau cel puţin nu este biblic, că sfârşitul lumii nu este şi LITERAL. Desigur, nimeni nu se aştepta sau puţini, ca Preşedintele Americii sau Rusiei etc. să abordeze tema sfârşitului lumii cu ocazia datei de 21 Decembrie 2012, din punct de vedere teologic. Este adevărat că ei au depus jurământul de funcţie cu mâna pe Biblie şi responsabilităţile s-ar cuveni de esenţă spirituală conform Scripturii, dar toată lumea ştie că prioritatea lor este cea administrativă, seculară, socială şi nu teologică. De aceea, liniştirea oamenilor că pe 21 Decembrie 2012 nu ar fi sfârşitul lumii, a părut îndeajuns. Cât priveşte papa, oficial mai marele spiritual al omenirii, a abordat această problemă exact cum se şi cuvenea, teologic, dar s-a oprit la jumătatea prezentării ei, lăsând a se înţelege că aşa este întreagă.
Sfârşitul lumii este FILOZOFIC, aşa cum zice el. Este sfârşitul luptei universale dintre BINE şi RĂU, dintre Dumnezeu şi Diavolul, ca ideologie. Mulţi oameni nu ştiu acest lucru şi reduc sfârşitul lumii la distrugerea ei, ceea ce este nebiblic. Pe de altă parte, că sfârşitul lumii nu este LITERAL, este tot atât de nebiblic. De la un capăt la celălalt al ei, şi în special în Apocalipsa, Sfânta Scriptură spune că sfârşitul lumii este şi FILOZOFIC şi LITERAL. Că această declaraţie nu este considerată “corectă politic”, nu schimbă cu nimic autenticitatea ei. Ca să nu se sperie lumea, este argumentul. Oare Domnul Dumnezeu vrea să sperie lumea prin Cuvântul Său? Prin definiţie, nu. Dacă iubirea Sa ia forma cea mai disperată a salvarii, aceea de “avertisment”, înseamnă că El necăjeşte pe oameni? Nu este acesta ultimul fel de apel la mântuire?
Când ucenicii i-au arătat Domnului Templul zicând “… ce pietre şi ce zidiri!” şi Domnul le-a răspuns “Nu va rămânea aici piatră pe piatră” Marcu 13, 1-2, voia să-i sperie? Era FILOZOFIC ce spunea El? Desigur. Era LITERAL? Absolut. Când Apostolul Petru zice în 2 Petru 3, 10: “…şi pământul cu tot ce este pe el va arde”, este FILOZOFIC sau LITERAL? Dacă Petru ar fi fost un om de ştiinţă, sau filozof, aş fi înclinat să nu iau afirmaţia sa LITERAL sau să nu-i dau atenţie. Dar pe bietul pescar devenit Apostol doar prin ştiinţa şi filozofia dobândite la picioarele Mântuitorului, îl cred din toată inima, căci zicerea nu este nici măcar a lui, ci a Domnului. Chiar va arde pământul cu tot ce este pe el, LITERAL? Cum aşa? Aşa ca la Vezuviu. Aşa cum bucăţica din el numită Palermo a experimentat-o. FILOZOFIC prin motivaţie? Absolut. LITERAL prin concret? Fără comentariu. Cineva mai de la marginea pământului ar fi poate în situaţia de a nu crede literalitatea Vezuviului, dar cineva atât de aproape de locul acela este imposibil să o nege.
“… ce pietre şi ce zidiri!” pe lume. Şi marile catedrale şi domuri şi temple de orice nuanţă religioasă? Fără discriminare? Şi marile oraşe cu temelii de nezdruncinat? Unde este Babilonul, unde este Ninive? Nu sunt exemple de literalitate a sfârşitului de lume? Asta nu, Doamne, uite “ce pietre şi ce zidiri!” Ba da şi aceasta, şi acesta şi TOT. Cine are de gând să protesteze împotriva Sfintelor Scripturi e liber s-o facă. Îl poate pune din nou în închisoare pe Apostolul Petru, pe Apostolul Ioan, FILOZOFIC pentru învăţătura lor sau LITERAL pe cei care îşi permit să-i citeze, dar de Dumnezeu de dincolo de ei nici vorbă să se poată atinge. În Apocalipsa FILOZOFICĂ şi LITERALĂ stă scris: “Apoi am văzut un CER NOU şi UN PĂMÂNT NOU pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era!” Curăţirea “prin foc” este descoperită de Cuvântul Sfânt, în timp ce mântuiţii sunt la adăpost în corturile cereşti în prezenţa Domnului, gata să coboare pe toate înnoite.
Nimic de speriat. Totul de bucurie fără putinţă de a fi spusă. Putem privi în imaginaţie profetică la cetatea cea sfântă care se va coborî LITERAL pe Pământul NOU şi de zis: “… ce pietre şi ce zidiri!”. Veşnice.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)