Să mă duc… să nu mă duc…
Sunt invitat la un film. Nu-mi plac filmele. Jocul nu poate egala realitatea vieţii nici în tragedia, nici în bucuria ei. Doar trei filme am văzut în viaţa mea, ‘Splendoare în iarbă” făcut după frumoasa idee seculară, – totuşi -, “Chiar dacă floarea ierbii- acelui ceas / S-a stins pe veci / Noi nu vom pregeta / să căutăm puteri în ce-a rămas”, “Zorba Grecul” – o imitaţie a deşertăciunii solomonice, şi încă unul de care nu-mi mai aduc bine aminte căci s-au petrecut toate cu peste o jumătate de veac în urmă. Nici filmele aşa zise “religioase” nu-mi plac. “Jucarea” temelor biblice nu-mi dă nici o satisfacţie spirituală. Dar, desigur, în această privinţă eu nu pot fi un model. V-am spus doar realitatea cu privire la mine.
Şi iată-mă pus în situaţia de a mă întreba în faţa dumneavoastră dacă să mă duc sau să nu mă duc la filmul unde sunt invitat şi care va rula Sâmbătă 23 Februarie 2013 ora 5;30 la Biserica Adventistă din Glendale, California. Filmul se intitulează “SEVENTH-GAY ADVENTISTS”. S-a nimerit că în Limba Engleză DAY şi GAY fac diferenţă numai de o literă şi nimereala aceasta după cum vedeţi a fost “inteligent” folosită. Nu sunt sigur dacă acest “joc” de cuvinte evident în defavoarea titulaturii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea ar putea face obiectul unui proces penal şi chiar dacă ar putea, nu cred că Biserica face acest lucru. Filmul este un produs “în Biserică” fără “aprobarea sau dezaprobarea” oficială a Bisericii. El a fost prezentat deja în multe locaşuri de închinare (adunări) oficiale, cum şi în săli de cinematograf şi alte instituţii publice, nu doar local ci şi internaţional. Media i-a făcut o largă publicitate, evanghelişti, pastori, profesori de la universităţi ca Andrews, La Sierra etc., îl recomandă plenar. Din partea conducerii oficiale a Bisericii nu a fost făcut până acum – din cât ştiu eu -, nici un comentariu, nici negativ, nici pozitiv, cu privire la film şi vizionarea lui.
Din multele referiri laudative făcute public prin media cea mai accesibilă – internet, publicaţii, conferinţe locale etc. -, amintim (din lipsă de spaţiu, timp şi prisosinţă de energie), doar afirmaţia de felul “Trebuie să fie de lemn cineva care ar viziona filmul să nu plângă şi să nu suspine”. Sincer să fiu, m-am legat prea mult de atmosfera de pe Muntele Fericirilor unde Domnul a spus “Ferice de cei ce plâng” ca să plâng de ceva care nu intră în acest principiu de plângere. Să mai adaug că la vizionarea filmului în Decembrie trecut care a avut loc la Universitatea La Sierra, ni se spune că o mie de spectatori au ovaţionat îndelung evenimentul, spectacolul.
Iarăşi sincer să fiu, să vă fiu, nu prea mă dau în vânt după ovaţionări în probleme spirituale, şi dacă m-aş duce să văd filmul ori aş fi pus în situaţia de a ovaţiona fără să-mi placă acest lucru, ori n-aş ovaţiona, spre neplăcerea celor din jurul meu. Acesta ar fi un motiv să nu mă duc.
Pe de altă parte, dintr-un spirit de cronicar (jurnalism) m-aş duce să văd fenomenul “pe viu”, pentru a nu mi se prezenta denaturat, şi eventual să-l condensez în câte ceva. Nu ştiu. Mai am două săptămâni de cumpănire. Recunosc faptul că mi-ar fi de folos părerea dumneavoastră în acest “să mă duc, să nu mă duc”, oricare ar fi ea, dar nu mi-ar plăcea să vă implic pe nevrutelea.
Problema homosexualităţii este dezbătută deschis şi liber şi democratic în tot spaţiul secular al lumii. S-au şi semnat documente la nivelurile cele mai înalte unde “pro şi contra” este liber de exprimat şi responsabil adoptat. Înţeleg “Biblia hazlie” care este un produs al ateismului contra religiei. Nu înţeleg însă, sau mai bine zis, mă doare, când persiflarea implică spaţiul spiritual al Bisericii în care o viaţă ne-am zbătut frumos Şcoala de Sabat, ne-am bucurat Orele Muzicale, ne-am trăit îngenunchiat în adorare sufletul în Sfânta Cină de amintire a răstignirii Domnului. De ce “Seventh-Day Adventists” persiflat în “Seventh-Gay Adventists”, de ce, de ce? Se poate dialoga şi altfel, cu decenţă măcar, cu bunăcuviinţă.
Adiacent, dar deloc fără însemnătate, ştirea că de data aceasta în afara Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, pe cineva a deranjat denumirea Bibliei în versiunea engleză de bază numită “King James Bible” şi nu doar a propus, ci a şi editat şi pus spre vânzare biblia pe care a intitulat-o “The QUEEN James Bible”. Nu-i putea găsi alt titlu?
Există o cale serioasă de dezbatere a oricărei probleme. Nu este nevoie de calea batjocurei. Dimpotrivă, trebuie evitată total, pentru că intră sub incidenţa textului biblic “Dumnezeu nu se lasă batjocorit”.
Ca trăire necăjită a fenomenului de persiflare, nu m-aş duce. Ca analizare a semnelor timpului, m-aş duce. Oricum, destăinuirea dilemei personale cu dumneavoastră, mi-a făcut bine.
Să fiţi credincioşi.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)