RUGĂMINTE
Către partea din membri Comisiei pentru Cartea de Cântări 2010, acum 2013 -, pe care îi cunosc de o viață, cum ar fi: Mircea Valeriu Diaconescu, Cezar Geantă, Costel Tolici, Gabriel Dumitrescu, Cornel Maftei, Liviu Barbu, am rugămintea frumoasă, și anume, aceea de a nu da drumul spre tipărire a Cărții până ce nu au și conștiința si sufletul împăcate că ea va fi lucrul cel mai bun cu putință. Către cealaltă parte a membrilor Comisiei pe care nu o cunosc personal, Vlad Baciu, Daniel Chirileanu, Benoni Catană, Adrian Neagu, George Natzis sau de mai puțin timp colaboratori Florin Lăiu, Iacob Coman, am aceeași rugăminte și mai frumos adresată. La fel către frații din Comitetul Uniunii, lărgit sau restrâns, frați ai mei de credință decenială ca Lucian Cristescu și Adrian Bocăneanu, sau frați scumpi, pe care probabil îi voi cunoaște doar pe meleagurile Împărăției prin iubirea Domnului, rugămintea de a arunca încă o privire asupra Cărții de Cântări cu toată dragostea de lucru bine făcut și dragostea de frate frumos slujită. Și nu în ultimă instanță îmi îngădui să adresez aceeași rugăminte cu și mai mare politețe fraților de la Editura Viață și Sănătate și tipografie, care se vor implica în producerea tehnică a Cărții.
Nu este o întâmplare ordinea stelelor într-o constelație, nici locul perlelor într-un șirag. Numai una de ar fi mai mult sau mai puțin, numai una de ar fi într-un loc greșit, frumosul n-ar mai fi frumos. Când am venit pe lume înstelarea era gata. Nu am auzit pe nimeni nemulțumit de numărul stelelor și de aranjarea lor pe boltă. Noi nu putem crea, dar putem imita, ca să fie frumos și folositor ceea ce ne iese din mâini. Deși sunt departe de a pricepe lucrurile de esență ale unei lucrări muzicale, pe baza terminologiei pe care cunoscătorii o folosesc, îndrăznesc rugămintea pe care am exprimat-o în acest modest dar important – cred eu -, stat de vorbă despre Cartea de Cântări 2013. De câte ori este notat în dreptul cântărilor termenul „armonizare” sau „aranjament” n-am numărat, dar simt ce ar vrea să însemne. În acest sens, fiecare cântare se vrea o constelație de sunete în galaxia care se numește de data aceasta Cartea de Cântări.
Aș mai compara fiecare cântare care se vrea în carte cu fiecare floare care se vrea într-un buchet. Este rudenie între „aranjament muzical” și „aranjament floral”. Florile nu sunt puse la întâmplare într-un buchet. Florarul destoinic știe locul fiecărei flori într-un buchet, chiar dacă buchetele făcute de el sunt altfel și altele. Gestul de căpătâi al florarului când face buchetul este de a și-l învârti sub priviri de nenumărate ori pe toate părțile pentru a-i da o identitate, pentru a-l putea numi buchetul „acela”. Dacă este așa cum o găsesc eu pe internet sau cum a prezentat-o fratele Chirileanu în Curierul Adventist din Mai 2013, Cartea de Cântări spusă a fi sub tipar este departe de a fi la nivelul posibilităților de exprimare și îmbuchetare a oricărui membru din Comisia care a lucrat la ea. Tocmai de aceea a apărut această rugăminte a mea de ultimă oră.
Presupunem și doar un singur exemplu: Canoanele. Era o oarecare aranjare a lor printre cântările de bază în cartea 2006. Printre cele 156 cântări adăugate în Cartea 2013 nu există nici un canon. De la 729 la 892 canonul a dispărut. Buchetul este lipsit de simetrie. „Con-stelația” este deformată. Nu se pune problema „adăugării”, totdeauna prezentă într-o nouă ediție, dar simpla „punere” lângă celelalte fără „armonizare”, fără”aranjare” cu ele este brutală. Obosiți probabil de munca istovitoare de armonizare și aranjare muzicală a fiecărei cântări aparte, fratele Geantă, fratele Dumitrescu etc. au pierdut din vedere constelația, buchetul, Cartea. Ca să aibă o identitate a ei care să rămână, Cartea de Cântări nu se face prin „adăugare” nearmonizată și nearanjată în context. A fost doar un exemplu din multele.
Biblia este o constelație. Ea nu începe cu Apocalipsa, nici nu se încheie cu Geneza sau cu Croncile în desfășurarea istoriei, și nici cu profeții care să arate istoria în devenire. Este un rotund perfect, un întreg intangibil, precum constelațiile în galaxie. Grupuri alăturate formează mănunchiuri de cărți, Profeții Mari, Profeții Mici, Evangheliile, Epistolele etc. Câtă ordine, câtă armonie spre a se lega înțelesurile Marelui Plan de Mântuire. Biserica încearcă și ea să fie o constelație. Tot ce ține de Planul divin este ordine, are legitimitate, are un Nume, o identificare. Către frații care au armonizat sunetele și cuvintele fiecărei cântări în parte făcându-le mesaje spre mântuire, am rugămintea de a le armoniza în ceva care se numește Cartea de Cântări 2013. Ea să nu fie o puzderie de stele la întâmplare sau o vraiște de flori în neorânduială sau perle aruncate oricum. Avem stelele, să facem constelația. Avem perlele să facem șiragul. Avem florile, să facem buchetul. Către frații responsabili administrativ, tehnic, am rugămintea de a nu da frățietății mai puțin decât s-ar cuveni și mai ales mai puțin decât li se oferă a da. Mai mult decât o rugăminte nu-mi permit, mai puțin de atât nu pot.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)