TREBURI ÎNCURCATE?!
N-ar trebui să fie pentru nimeni o noutate că în zilele de pe urmă “treburile” vor fi “încurcate”. Aşa zice profeţia. Babilonie.
Se pare însă că treburile sunt mai încurcate decât ne aşteptam noi şi în perspectiva veşniciei DEOSEBIREA este VITALĂ. Martorul credincios zice “…şi alifie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii ŞI SĂ VEZI”. Acest SĂ VEZI are prelungire de înţeles în SĂ DEOSEBEŞTI, SĂ-ŢI DAI SEAMA, ca să poţi hotărî BINELE.
Satana încearcă disperat să ascundă BINELE adevărat şi să împartă RĂUL în DOUĂ lumi pe care apoi le pune în conflict pentru a da impresia că una din ele este cea bună. În acest caz, nu-l interesează pe care o alege omul căci orice-ar alege tot rău este.
Pentru această reprezentare, presupunem discuţia despre relaţia STAT-BISERICĂ, înţelegând de data aceasta prin BISERICĂ ceea ce este convenţional pe lume şi de altfel real ca realitate, dar nu realitatea nevăzută, biblică, cea adevărată.
Aşadar, făcând abstracţie de BISERICA DOMNULUI, Satana înfăţişează lumea ca fiind împărţită între STAT şi BISERICĂ, elemente percepute în unanimitate în acelaşi fel. STAT, guvernul fiecărui popor, BISERICĂ, forma religioasă oficială majoritară. Mergând spre GLOBALIZARE ar fi STATUL PLANETAR (forma politică administrativă a întregii lumi), BISERICA PLANETARĂ (forma sau buchetul ecumenic religios al lumii). În acest caz, cine asupra cui să aibă prioritate? STATUL să conducă BISERICA sau BISERICA să conducă STATUL? Păi orice s-ar alege tot una ar fi. Ce să alegi între o conducere SECULARĂ fără de Dumnezeu şi o conducere RELIGIOASĂ cu un dumnezeu fals? Pe toată durata acestui conflict ideologic, RĂMĂŞIŢA care nu face sens nici cu STATUL, nici cu BISERICA nu este luată oficial în calcul. În cazul în care s-ar arăta în vreun fel i s-ar spune cât este de mică şi fără importanţă, iar dacă ar da mărturie ar fi oprită prin noua legislaţie sub care lumea se va conforma.
Săptămâna aceasta, media a prezentat Uniunea Europeană ca fiind divizată între CRUCIFIX şi DOVLEAC dând prioritate DOVLEACULUI. Crucifixul însemna lumea religioasă creştină, dovleacul reprezenta lumea seculară în festivalul ei natural şi nu mistic. Adică, în Parlamentul European mai degrabă se vrea o sărbătoare de tip CÂMPENESC decât una LITURGICĂ cu cădelniţări şi fum de tămâie. Adică un THANKSGIVING “eliberat” de conotaţia lui noţională, redus la o masă îmbelşugată prevestitoare de un MILENIU SECULAR FERICIT. Nu se pune problema, dar dacă ar fi să votăm pentru CRUCIFIX sau DOVLEAC nu ar fi TREABĂ ÎNCURCATĂ? Dând impresia că una din cele două ar fi BUNUL – nu spune care – Satana şi-a atins scopul şi le lasă în conflict, pentru a nu mai fi luată în consideraţie ŞI ALTĂ POSIBILITATE.
Într-o lume cu tendinţe ultrademocratice se pune în discuţie orice ar părea că este discriminare chipurile pentru a nu face semenul să sufere sau să se simtă jignit. Bunăoară, tot zilele trecute, şi tot public – media – s-a ocupat deVERIGHETĂ. De la podoabă, nu ştim exact cum şi când şi de ce – probabil pentru a fi mai acceptată în lumea creştină – i s-a dat VERIGHETEI calitatea de SIMBOL al CASTITĂŢII, al FIDELITĂŢII în CĂSĂTORIE. Unii au considerat nenecesar acest lucru dar el s-a perpetuat fără a mai fi discutat. Acum, în societatea supramodernă, fidelitatea în căsătorie este o noţiune învechită, iar VERIGHETA purtată de unii ar fi un element de discriminare a celor care nu consideră fidelitatea în căsnicie ca fiind de vreo valoare. Acestora de pe urmă, li se pare o REPLICĂ mentalităţii lor şi au propus ca oficial să fie scoasă din uz. În acest caz, sunt PENTRU verighetă? Sunt CONTRA? Nu are importanţă atitudinea mea căci lumea nu se împarte şi cu mine, ci ea îşi vede de conflictul iscat, pentru a fi ţinută ocupată până va trece şi puţinul timp rămas. Poate nu sunt de acord cu CRUCIFIXUL, nici cu VERIGHETA, dar dezacordul cu ele nu mă aruncă de partea DOVLEACULUI şi a relaţiei nefrumoase în fidelitatea familiei? Satana pune problema ca şi cum asta este, n-ai ce face. Ori una, ori alta, amândouă ale lui.
Că ceea ce se întâmplă este profeţie, nu poate fi pus la îndoială.
În Apocalipsa 17, ni se prezintă pentru situaţia de faţă două personaje care domină lumea şi atât. Al treilea este ascuns de parcă nu ar fi. Spectacolul celor două cuprinde întreg pământul, iar RĂMĂŞIŢA ascunsă în grija lui Dumnezeu nu face parte din spectacol. FIARA şi FEMEIA DESFRÂNATĂ de pe ea. Pare că le merge bine. Corp comun. SECULARISMUL şi FALSA RELIGIE se înţeleg bine până la ÎMPĂRŢIREA PUTERII (a bucatelor). Apoi, deodată, parcă pe neaşteptate, FIARA, cu ajutorul celor ZECE COARNE, (cel puţin până acum înţelegând PUTEREA CIVILĂ), “vor urî FEMEIA DESFRÂNATĂ (puterea religioasă), o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”. Aparent biruinţa FIAREI asupra FEMEII s-ar cuveni să ne îndrepte adeziunea de partea FIAREI şi nu a FEMEII, dar foarte curând după aceasta, imaginea profetică este a “FIAREI în IAZUL de FOC”. Chiar aşa? Nici cu SECULARISMUL, nici cu RELIGIA? Atunci cu ce? Şi cum?
TREBURI ÎNCURCATE? Nici vorbă. RĂMĂŞIŢA cuminte, credincioasă Domnului încheie imaginea profetică a luptei milenare. Ea intră în scenă pentru sărbătoarea de începere a veşniciei pentru că nu a vrut să ia parte la PETRECEREA falsă a belşugului profetizat de fiii întunerecului, ci a stat de-o parte bizuindu-se pe făgăduinţa Domnului.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)