GENETICISM – PREDESTINAŢIE – LIBER ARBITRU
Din păcate se acceptă din ce în ce mai mult teoria că omul este victima “genelor” sale. Genetica, a devenit o ştiinţă – Biblia ar numi-o “aşa zisă ştiinţă”, care “scuză” vinovăţia omului datorită moştenirilor genetice fie prin ÎNTÂMPLARE, fie prin PREDESTINAŢIE. Cu un minim de bunăcuviinţă însă, întâmplarea se recunoaşte a fi incompatibilă cu ordinea din fiinţa noastră şi cu ordinea din afara noastră, iar predestinaţia incompatibilă prin definiţie cu Dumnezeu.
Geneticiştii stau pe hotarul dintre lumea fizică şi cea spirituală şi le amestecă în declaraţiile lor până la încurcătură. Lumea legilor fizice în care găsim transmitere de degradare într-un fel sau altul, este departe însă de lumea legilor morale în care juridicitatea este absolută şi nu are nici un efect asupra ei. Hotarul dintre ele este de netrecut. Dintr-un motiv sau altul cineva se poate naşte orb, dar nu homosexual, poate veni pe lume şchiop dar nu hoţ, ciung dar nu terorist.
In alt sens al lucrurilor omul este dependent de Dumenzeu în ceea ce priveşte viaţa sa fizică. El a fost adus la existenţă, fără a fi întrebat, fără a fi pus în faţa alegerii dacă da sau nu – dependenţa. Dar el nu poate fi dus în existenţa veşnică decât întrebat dacă da sau nu – independenţa. Nu pentru că Dumnezeu nu ar avea putere să facă acest lucru, ci pentru că este drept să nu-l facă, iar o fiinţă cu libertate de alegere şi robot în acelaşi timp nu este doar un paradox ci şi o absurditate.
Termenul general, internaţionalizat, “addiction” – în limba noastră mai puţin specific şi traductibil “dependenţă”, este invocat în aceste zile ale istoriei lumii cu multă abilitate pentru “legalizarea” răului prin “neputinţa genetică” de a nu-l face în primă fază şi apoi prin declararea lui ca o virtute demnă de toată considerarea. Odată obţinut succesul în această privinţă, confuzia va domina şi haosul va fi de neordonat, singura rezolvare rămânând o intervenţie concretă din partea lui Dumnezeu, deloc dorită dar aboslut necesară, pentru a i se pune capăt. Zilele lui Noe, zilele Sodomei, zilele de pe urmă. Acestea sunt expresii biblice şi aparţin lui Dumnezeu, unui Dumnezeu iubitor, dar prea mult batjocorit.
Nu este de mirare că omenirea luându-şi în mâinile sale destinele va ajunge nu acolo unde îşi propune ci neunde, dar dreptul la libertatea de alegere i se respectă, de la sine înţeles. Rămâne o taină – taină a răului – că cel mai minunat lucru din existenţa universală, libertatea de alegere, este folosit pentru a alege răul. Dacă s-ar lua în consideraţie chiar şi numai faptul că libertatea de alegere I S-A DAT omului de Dumnezeu şi nu este un produs al său personal, şi tot ar fi suficient motiv de a se alege binele.
Revenind la minciuna veacului nostru că omul este victima genelor sale, care l-ar scoate de sub acuzarea juridică a responsabilităţii, este de amintit că Domnul Dumnezeu nu doar că nu a creat roboţi răi, dar nu a creat nici roboţi buni. Fericirea cea veşnică din Împărăţia Cerurilor a celor mântuiţi nu va fi pe baza “neputinţei” de a nu mai păcătui, ci pe baza nevoinţei conştiente, deliberate. Şi dacă nu există un “addiction”, “dependent” pozitiv, cum am putea gândi despre unul negativ aici, acum? Dacă chiar şi acolo nu va fi vorba de o “neînstare” a face răul, cum putem legifera acum “neînstarea” de a face binele prin determinismul genetic de a face răul?
Deşi geneticismul ar fi în sine împotriva evoluţiei darwiniste, determinând mai dinainte şi pentru totdeauna, daca nu poate pe amândouă odată din pricina dezvăluirii falsului, Satana foloseşte când pe unul când pe altul, după împrejurare sau individ pentru rătăcire şi de ce nu, în faza confuziei totale, le foloseşte chiar concomitent trecând de la rătăcire la distrugere.
Dacă există un geneticism determinant, cu efecte în moralitate, atunci Legea Morală trebuie schimbată sau chiar abolită. Acesta este planul celei mai mari înşelătorii cu care omenirea va fi confruntată şi iată-l la lucru. Singura scăpare este înapoi la învăţătura Sfintelor Scripturi.