A fost un S.O.S. în legătură cu Cartea de Cântări, câteva luni în urmă, întâmpinat din partea publicului cu mult scepticism. Ca orice S.O.S., şi acesta nu prezenta o garanţie că ar fi recepţionat. Câte S.O.S. nu s-au pierdut în văzduh! Legea este însa că el trebuie transmis indiferent că va fi recepţionat sau nu. E vorba de legea iubirii, pentru că cineva are nevoie de salvare, ceva trebuie salvat. Este ultimul strigăt, ultima şansă. În domeniul spiritual este rugăciunea disperată, neelaborată, zisă şi gata. Aşa cum a zis-o Petru când se scufunda. DOAMNE SCAPĂ-MĂ!!
De unde să ştiu eu ca să va spun şi dumneavoastră ce s-a interpus între emiterea S.O.S.-ului despre Cartea de Cântări şi recepţia lui, de a durat îngrijorător de mult? Dar chiar în momentul în care ambarcaţiunea ei era în fază critică de supravieţuire, mesajul a fost recepţionat, exact acolo unde trebuia şi de către cine trebuia. În câteva ore – la propriu – s-a transmis că legătura este făcută, în câteva zile – la propriu – echipa de salvare era constituită şi planul de lucru făcut. După două săptămâni – la propriu – operaţiunea propriu zisă a salvării Carţii de Cântări pentru frăţietatea de Limbă Română, a început.
Cântările victime, sunt considerate fiecare în parte după trauma suferită, pentru restaurarea şi vindecarea rănilor, după care vor reveni în Carte pe locurile lor. Nişte amprente ale naufragiului se vor mai vedea desigur, cicatrice ale acestei întâmplări, dar sperăm ca urmările să fie superficiale şi nu de durată.
Într-o acţiune de recuperare, succesul depinde de intervenţia imediată, de iscusinţa lucrătorilor cărora li s-a încredinţat treaba şi mai ales de onestitatea lor. Este foarte posibil ca să nu fie prea uşoară lucrarea aceasta.
Să ne imaginăm lucrarea de restaurare a zidurilor Iersualimului pe care trebuia s-o facă Neemia. Orice asemenea proiect are aceleaşi probleme de întâmpinat, poate doar altfel arătând după circumstanţe şi obiect, dar după aceleaşi principii. Sanbalaţi şi acum, batjocoritori şi acum, să te şi păzeşti şi să şi lucrezi în acelaşi timp etc., etc. Restaurarea profetică ce-şi transmite aspectele până în detaliu oricăror alte restaurări, se simte. Pe echipe de lucrători, fiecare de unde până unde, parte a aceluiaşi întreg. La început – NU VOR ÎNCEPE! După ce au început, – “OARE VOR FI LĂSAŢI SĂ LUCREZE?” După ce s-a văzut că lucrează – “OARE VOR ISPRĂVI?” Ordinea printre lucrători era ceva de căpătâi. Era prezentă acolo şi o trâmbiţă. Nici vorbă de opt ore de lucru la aşa grabă de salvare, de restaurare. “Noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm”.
În orice lucrare de salvare, de restaurare, eforturile sunt făcute şi ele pe măsura urgenţei. “Şi nu ne-am dezbrăcat de haine nici eu, nici fraţii mei”. În afara piedicilor naturale apărute în calea acestui efort se adaugă totdeauna piedicile planificate, de împotrivire, pe grupuri de interese şi chiar de rudenie. “Pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Asah şi fiul său Iohanan, luase pe fata lui Mesulam, fiul lui Berechia”.
Vă las pe dumneavoastră dragi cititori, să va continuaţi lucrurile comune în orice efort de restuarare. Eu vă mai amintesc doar că “zidul a fost isprăvit în cincizeci şi două de zile”, am zice noi, rotunjit, două luni. În acest “câte ceva” de azi, am amintit ca perioade de timp, ore, zile, săptămâni pentru începerea lucrului. Ce-ar fi să folosim – pentru terminarea lucrării de restaurare a Cărţii de Cântări, timpul în “luni”? Şi nu prea multe aş zice eu. Credincioşia fiecăruia dintre noi, ar putea scurta timpul doar la câteva. Cum ar putea fiecare să fie părtaş la această treabă? Rugăciune, sfat, vorbă bună, îndemn, părere spre bine, propunere, etc. etc.
Neemia nu a făcut Ierusalimul o splendoare, dar i-a dres zidurile, porţile, i-a dat, i-a redat identitatea. Pe lumea aceasta nici o lucrare nu este desăvârşită în absolut, dar este desăvârşită în participare, în trăire, în sacrificiu şi acestea sunt mărimile cu care Domnul măsoară, măsurări şi cântăriri ale valorilor veşnice.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)