SPONSOR – SPONSORAT – SPONSORIZARE
Aşa se globalizează şi limbajul, iute de tot. Emiterea de cuvinte cu circulaţie internaţională fără echivalente în alte limbi sau cu echivalente incomplete, duce la acceptarea lor în toate limbile. În următorul dicţionar de Limbă Română, cuvântul SPONSOR va apare ca ceva normal, “asimilat” ca atare, nici măcar socotit neologism. Poate nu acest lucru e cel mai rău cât înţelesul şi funcţionalitatea lui. Foarte atractiv – în termeni mai serioşi -ispititor – cu existenţă de când lumea, se dovedeşte în zilele noastre un monstru cu o mie de capete. Dacă ai un sponsor, problema e rezolvată, oricare ar fi ea. Păi altceva ce mai trebuie! Şi aşa pare că se aşează liniştea. Doar că în scurt timp sponsorizatul îşi dă seama că e al sponsorului şi orice nesupunere e penalizată automat. O formă modernă de sclavie. Dacă sponsorizarea are loc la nivel financiar şi rămâne în acest domeniu, se mai poate rezolva câte ceva. Când sponsorizarea financiară duce la dependenţe de morală, credinţă, închinare, se tranfosmă într-o tragedie. Plătit să.
Fiind la CÂTE CEVA, nu vom aborda aspectele filozofico-sociale ci doar vom provoca gândul spre lucrurile spirituale. În acest sens, sens biblic, “sponsorizarea” nu trebuie confundată cu “ajutorarea”, “părtăşia” în bunurile materiale, foarte recomandată. “Aveţi grijă de orfani, săraci, văduve”, “prisosul vostru să împlinească lipsurile altora” etc. Nici vorbă de sponsorat Elisei când Sunamita – femeia bogată – a zis bărbatului ei – “să facem o mică odaie sus cu ziduri şi să punem în ea un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi”. Nici vorbă de sponsorat comunitatea săracă din Ierusalim de către comunităţile bogate dintre neamuri. Nu tot despre aceasta e vorba însă când Balac sponsora pe Balaam să blesteme pe copiii lui Israel. Prespun că Balaam avea deja un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic, iar sponsorarea lui depăşea aceste lucruri cuviincioase către o prosperitate nenecesară. Lui Balaam îi plăcea să fie sponsorat deşi nu avea nevoie. Lui Petru nu-i plăcea să fie sponsorat deşi pe atunci era mai multă nevoie. El a spus celui care voia să “cumpere” pe bani daruri spirituale – BANII TĂI SĂ PIARĂ ÎMPREUNĂ CU TINE. Pare dur, dar aşa relatează Biblia. Cine ar face aşa ceva azi? Cum să dai cu piciorul unei DONAŢII?
Să zicem că un român mai bogat din America sponsorează un copil sărac din România să studieze teologia. De ce SPONSOREAZĂ şi nu AJUTĂ? De ce o hârtie doveditoare, eventual oficializată când “să nu ştie dreapta ce face stânga”? Iertaţi-mi imaginaţia. Presupun că biserica romano-catolică bogată desigur, privind către sora ei mai mică aşa săracă şi necajită biserica AZŞ, ar hotărî să o ajute financiar, sau chiar să o sponsoreze în evanghelizări. Ar fi un refuz, o acceptare? Uitaţi că mi-am imaginat aşa ceva.
Fenomenul rămâne însă. O mulţime de sponsori, o mulţime de sponsorizaţi şi de aici, o mulţime de ce? Eu zic să ne ajutăm unii pe alţii până la împlinirea poruncii cu dragostea faţă de aproapele. Ar mai fi nevoie de fenomenul sponsorizării? Vreau să ajut, nimeni nu mă opreşte. Sunt de ajutat? Fratele meu care mă iubeşte va observa acest lucru.
Mulţimea organizaţiilor numite “neprofitoare” – intermediare, mă cam îngrijorează. Nu neapărat pentru că ar “profita” deşi mă tem că e şi aşa, dar îmi pare că sugrumă cu instituţionalizarea lor frumosul principiu biblic al frăţiei fără intermediar. Căutatul de sponsori e aproape epidemic. Uneori depăşeşte credibilul, cu toate că nu e deloc de mirare că balaamii se vor înmulţi către sfârşitul de lume şi concurează în blestemarea celor credincioşi pe preţuri ridicule.
Să revenim însă la miezul problemei. Satana se oferă a sponsora viaţa oamenilor de pe pământ. Le-a dat şi un semn. Un număr de om. Poţi cumpăra sau vinde, adică poţi trăi fără grijă, de fapt singura cale de a trăi, zice el. Această sponsorizare i-a oferit-o şi Fiului Omului. “Toate acestea Ţi le voi da Ţie”. El a refuzat-o categoric. “Peacă Satano!” În această privinţă nu există negociere.
Nu-mi place să asociez cuvântul SPONSOR cu mântuirea şi mai ales să-l leg de Mântuitorul. Suntem obişnuiţi să folosim termenul GARANT, MIJLOCITOR. El S-a pus CHEZĂŞIE pentru noi. Pentru cine însă nu e obişnuit cu acest limbaj, împotriva confortului meu de vorbire, spun: pentru întreg neamul omenesc şi pentru fiecare în parte, este un singur SPONSOR şi El se cheamă ISUS HRISTOS.
Predicţia mea, este că acest cuvânt SPONSOR, va fi din ce în ce mai folosit într-o lume pe zi ce trece mai nesigură, şi întrebarea va fi “cine te sponsorează”, întrebare la care nu ar trebui decât un singur răspuns, cel adevărat. ISUS, Mântuitorul.