Chiar aşa?
Între INTERPRETARE GREŞITĂ şi RĂSTĂLMĂCIRE
Cred că sunteţi de acord cu mine că între INTERPRETARE GREŞITĂ şi RĂSTĂLMĂCIRE este o mare diferenţă. Prima are de obicei înţelesul de o GREŞEALĂ SINCERĂ, cea de a doua se referă la o DISTORSIONARE INTENŢIONATĂ. Din prima se poate ieşi prin clarificare, în cea de a doua omul se împotmoleşte şi mai mult, autocondamnare sub semnătură proprie. Există şi o punte de trecere din una în alta, de fapt cu un singur sens, dinspre INTERPRETARE GREŞITĂ spre RĂSTĂLMĂCIRE. Acest lucru se întâmplă când INTERPRETAREA CORECTĂ, prin descoperire, este refuzată conştient şi această refuzare se îngeamănă cu răutatea activă împotriva evidenţei.
Pentru înţelegere cum şi pentru implicare în trăiri, voi folosi o situaţie extremă pe care n-aş dori-o niciodată reală deşi avem parte nefericită de ea.
“Dar pentru oricine face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării”. Cutremurătoare sunt aceste cuvinte ale Domnului. Însemnătatea lor s-a prelungit prin apostoli până în zilele noastre. “Nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire” zice Pavel.
RĂSTĂLMĂCITĂ şi îmi mai permit să spun SPECULATĂ, această Scriptură, s-a ajuns la practicarea exact a contrariului ei. În repetate rânduri Mântuitorul vorbeşte despre Sine ca fiind pentru cei nepocăiţi ai vremii O PIATRĂ de POTICNIRE, fără vreo vină. Dacă lucrarea de mântuire se zice că depărtează pe cineva de la mântuire, răstălmăcirea atinge absurdul şi este de nuanţă diabolică. Cea mai perfidă insinuare.
Folosirea unor declaraţii scripturistice autentice şi de provenienţă divină, prin răstălmăcire împotriva semenilor, mi se pare mie că intră în păcatul de neiertat.
Bunăoară, cineva şi din dragoste pentru aproapele şi de ce nu şi din temere pozitivă de a nu i se lega o piatră de moară de gât şi a fi aruncat în mare la ziua judecăţii, face tot ce-i stă în putinţă să nu fie poticnire. Există însă şi un fel de oameni care ştiu această Scriptură, o răstălmăcesc mai întâi, apoi o speculează împotriva fraţilor pe care îi urăsc. Cineva poate zice “Dacă nu faci aşa cum spun eu, să ştii că eşti o piatră de poticnire pentru mine şi nu vei fi mântuit! Eu nu mai vin la Biserică din pricina ta”. Nu e chiar simplu să ţi se spună aşa ceva. Cauţi propria-ţi vină. N-o găseşti. Pe de altă parte nu poţi face nici ce zice el. Până una alta nu poţi înţelege “jocul” lui netrebnic. Conform ideologiei “Dau amândoi ochii mei doar de dragul de a pierde şi el unul”, de ce nu, printr-o declaraţie publică de felul ”fraţilor, el este o piatră de poticnire pentru mine”, ar obţine eliminarea mea. Să atingem paroxismul luciferic? La judecata cea mare “Doamne eu nu am putut să Te urmez din cauza lui, Te rog să Ţii cont de această mărturie a mea şi conform cuvintelor Tale chiar dacă eu nu sunt salvat, să-l arunci şi pe el în focul iadului”. Inspiraţia satanică e capabilă de orice. “Eu voi fi pedepsit, ei bine, să fie şi el căci din pricina lui m-am poticnit, şi semnez”.
Nici chiar aşa. Vai de noi să nu fim cu toată atenţia la influenţa asupra semenilor, dar păcat de noi să ducem o viaţă chinuită de aşa zise “mustrări de conştiinţă” prin răstălmăcire şi speculaţie şi răutate ajunse la paroxism. Vezi dacă, “din pricina ta se poticneşte” sau dacă el este deja poticnit în sine însuşi şi foloseşte aceasta ca pretext de a te face vinovat de poticnirea lui. Îşi freacă mâinile de bucurie. Cumva îşi închipuie că te-a făcut ca el, cel puţin în urmări.
Chiar dacă poticnirea de cineva ar fi reală, încă mă mai gândesc dacă ea este şi scuzabilă. Când ea este jucată, doar pe bază de răstălmăcire a Scripturii, nici vorbă să fie luată în consideraţie juridic. De aceea, cel mai bine este de stat la Cuvântul Domnului. Să ne pară rău dacă cineva se poticneşte pentru acest lucru şi cu atât mai rău să ne pară dacă cineva speculează Cuvântul prin răstălmăcirea lui, sub scuza potrivirii pentru el, sub acuzaţia poticnirii pentru tine.
Cumpănirea cea dreaptă o face Domnul.
Benone Burtescu