BABILONIA IDEILOR – COLAPSAREA LIMBAJULUI
Limbajul nu mai face faţă încurcăturilor de idei şi noţiuni. El încurcă şi mai tare. Acest fenomen este specific lumii şi timpului păcatului. Nu va fi totdeauna aşa, dar deocamdată este aşa.
Din marea încâlcire de noţiuni şi exprimări ale lor, să observăm cu această ocazie una dintre ele, probabil nici cea mai importantă, dar nici cea mai fără însemnătate, noţiunea şi expresia – LIBERTATEA RELIGIOASĂ.
Primul impact este pozitiv, de cea mai înaltă ţinută teologică şi umană, chiar aproape depăşind natura umană. Este propovăduită pe toate drumurile omenirii, prin toate mijloacele posibile. Ea este absolut necesară pentru “supravieţuirea” omenirii. Observaţi că nu am spus pentru “înveşnicirea” omenirii. Născută din situaţia de persecuţie a creştinilor din partea necreştinilor de orice formă religioasă şi mai apoi din situaţiile de persecuţie – după puterea fiecăruia – inter-religioase, uneori devastatoare, LIBERTATEA RELIGIOASĂ cu caracter de LEGE este socotită una dintre cele mai mari izvodiri ale fiinţei umane şi pentru istoria de pe aici de pe pământ, temporară, este. De ce este? Pentru că omul se foloseşte de “LIBERTATE” care este o noţiune pur divină şi prin aceasta dă substanţă exprimării sale. Zilnic este auzită această expresie de la forurile cele mai înalte ale lumii ca o piesă de legislaţie fundamentală globală.
Limbajul devine însă neputincios şi chiar colapsează, când se trece la a doua parte a termenului, “religioasă”, – religie. Enciclopedii întregi sunt şi mai pot fi scrise cu privire la ce înseamnă “religie”, în faţa căreia minunatul cuvânt “libertate” cu greu îşi menţine locul. Forţată prin lege – un pleonasm desigur – să stea în dreptul “oricărei” religii din mii şi mii care există şi se pretind şi se declară oficial a fi socotite “religie”, libertatea intră în agonie de respectare, de aplicare. Aşa dar problema nu este de jumătatea expresiei – “libertate” – pe care toată lumea o aprobă şi o acceptă, ci de jumătatea expresiei “religioasă”, încâlcire de nerezolvat.
Cel puţin statistic şi pentru cât de cât o posibilitate de aplicare, minţile luminate ale omenirii ar trebui să vină cu o listă de doctrine şi practici care ar putea fi numite “religii” şi care să intre sub ocrotirea termenului LIBERTATE RELIGIOASĂ. Un fel de standard care poate măsura, cântări şi hotărî dacă “ceva” ce este propus a se bucura de liberate sau protecţie legislativă este sau nu “religie”. Minunatul termen LIBERTATE RELIGIOASĂ care ne este atât de drag, ne-ar fi fericit dacă “s-ar referi la RELIGIA CEA BUNĂ”, cu toate că zicând aşa s-ar subînţelege că toate celelalte SUNT RELIGII RELE şi DISCRIMINAREA ar anihila LIBERTATEA. Sau poate TOATE RELIGIILE sunt BUNE? Cine face departajarea şi pe ce criterii? Şi presupunând că o comisie internaţională ar face o listă mai întâi cu ce este religie şi cu ce nu este, şi apoi din cele găsite că sunt ar alege pe CEA BUNĂ, mai presupunând că este absurd noţional a fi MAI MULTE RELIGII BUNE concomitent, chiar dacă ideatic se contrazic…
Comunitatea internaţională de gândire asupra problemelor lumii nu poate renunţa la termenul LIBERTATE RELIGIOASĂ, chiar dacă îşi dă seama că nu există o egalitate valorică şi benefică între diferitele religii. LIBERTATEA trebuie să stea în dreptul fiecăreia, altfel s-ar numi INTOLERANŢĂ religioasă, DICTATURĂ religioasă şi implicit PERSECUŢIE religioasă. Cred eu însă că dincolo de avansarea lozincii LIBERTATE RELIGIOASĂ – în general, promotorii ei, simt, presimt, dacă nu chiar şi ştiu, că unele religii sunt mai benefice lumii decât altele şi în măsura în care le stă în putinţă, fără a impieta LIBERTATEA de care vorbim, cel puţin oficial, încearcă, mai ales prin educaţie, să facă văzută în mod natural această diferenţă şi de la sine oamenii să ajute la implementarea libertăţii.
LIBERTATEA RELIGIOASĂ, mai subliniat, detaliat şi concretizat LIBERTATĂŢILE RELIGIOASE, au intrat însă într-o dispută fulminantă, profetică, în zilele noastre. Atâta timp cât nu afectează comunitatea omenească în bunul ei mers – de văzut ce înseamnă şi aceasta – orice idee sau practică religioasă nu are de ce să fie exclusă de la LIBERTATEA RELIGIOASĂ. Când oamenii vin la prânzul societăţii cu idei şi practici pe care le susţin a fi religioase – religia lor – şi cer aprobarea şi drepturile în numele articolelor din legislaţie care se numeşte LIBERTATE RELIGIOASĂ, lucrurile se încurcă până la babilonie.
Bunăoară sataniştii, susţin că religia lor “satanismul” intră în LIBERTATEA RELIGIOASĂ ca piesă legislativă şi ca atare nimeni să nu-i oprească să o practice. Această stupiditate nu poate fi anihilată prin definiţiile enciclopedice care atribuie termenului “RELIGIE” aproape orice . Cel mult organizaţia pentru protecţia animalelor – în cazul acesta pisicile – ar mai putea spune câte ceva. Pe când forurile care se ocupă cu LIBERTATEA RELIGIOASĂ vor stabili ce este religie şi ce este prostie, nebunie? Nu se prevede prea curând pentru că este imposibil de făcut acest lucru fără supărarea cuiva. Dacă oamenii care vor să meargă pe străzi dezbrăcaţi susţin că aceasta este religia lor şi invocă pentru practicarea ei LIBERTATEA RELIGIOASĂ cu departament al Organizaţie Naţiunilor Unite, ce e de făcut? Dacă alţii, foarte religioşi şi credincioşi lui Bacchus cer libertatea practicării beţiei oricând şi în orice loc, la ce se ajunge? Vestimentaţia musulmanilor parte a religiei islamice este ca femeilor să nu li se vadă decât ochii şi ca să nu fie atinse public sau expuse la aparate prin care să se vadă ce mai e dincolo de această acoperire, chiar şi la urcarea în avion.
Să se renunţe la LIBERTATEA RELIGIOASĂ? În nici un caz. Ar fi o tragedie. Dar să nu se creadă că ea este LEACUL omenirii – atâta vreme cât omenirea este sub consecinţele păcatului. Până nu se discerne sau nu vrea să se discearnă ce este BINE şi ce este RĂU, Libertatea Religioasă are puţine şanse pozitive. Pentru că s-a înfiinţat acest termen ocrotitor al religiilor, din ce în ce mai multe rele se vor declara religii pentru a beneficia legislativ de el. Când religia oricare ar fi ea, va fi dovedită, şi în timp de criză chiar bănuită, a fi împotriva bunului comun social, va fi etichetată altfel decât religie pentru a putea fi scoasă de sub protecţia legislativă exprimată în principiul LIBERTATE RELIGIOASĂ deja stabilit. Probabil că de aceea se tinde spre o SINGURĂ RELIGIE, pentru ca toate celelalte să fie considerate prostii şi babilonia de pe urmă să mai poată fi ţinută în frâu până ce Domnul Dumnezeu va zice DESTUL.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)