ENTROPIA = URMĂRILE PĂCATULUI?
Mă întreb şi eu cu voce publică, pentru că nu ştiu, deşi poate ar trebui să ştiu. Nu mi-e ruşine să mă întreb aşa ca să ştiţi dumneavoastră, deşi poate ar trebui să-mi fie. Iarăşi nu ştiu.
Cineva a zis de curând la un seminar de familie că “familia” ca entitate este supusă legii entropiei. Bine sau rău, încerc să înţeleg dacă legea entropiei a existat până la căderea în păcat şi dacă Domnul a supus familia creată, acestei legi, sau dacă Domnul a făcut legea entropiei după căderea în păcat şi aceasta înseamnă urmările păcatului, dacă nu e nici o legătură între legea entropiei universală şi veşnică din lumea materiei aşa zise “moarte” în vorbire obişnuită şi lumea “materiei vii”(biologic), şi mai departe lumea vie “spirituală”.
Pornind de la ceea ce ştim – adică de la ceea ce Biblia spune – deşi suntem în domeniul marilor taine cu subiectul nostru – totuşi parcă s-ar mai lumina câte ceva. Înţelegem că Existenţa Universală se împarte în două – EXISTENŢA ÎN SINE, FIINŢE creatoare, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt pe de o parte şi EXISTENŢA prin DEPENDENŢĂ, toate celelalte fiinţe, inclusiv omul. Elementul de DEPENDENŢĂ de Dumnezeu a vieţii omului printr-o SURSĂ pe care El a rânduit-o, este arătat de pe primele pagini ale Sfintelor Scripturi. POMUL VIEŢII. Geneza 2, 9: “Şi POMUL VIEŢII în mijlocul grădinii”. Desigur, ce înseamnă POMUL VIEŢII este o taină, dar că orice ar cuprinde această denumire înseamnă SURSĂ de VIAŢĂ de la Dumnezeu este sigur, pentru că după căderea în păcat omul este oprit să mai ia contact cu această SURSĂ. Geneza 3, 22: “Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia din POMUL VIEŢII şi SĂ TRĂIASCĂ în VECI”. Aceată SURSĂ de VIAŢĂ lipseşte din istoria omenească până la celălalt capăt al Scripturilor când apare din nou. Apocalipsa 2, 7: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din POMUL VIEŢII care este în raiul lui Dumnezeu” şi pe ultima pagină, Apocalipsa 22, 14: “Ferice de cei ce îşi spală hainele ca să aibă DREPT la POMUL VIEŢII”. ACEEAŞI SURSĂ de VIAŢĂ, dată celor mântuiţi. Nu EXISTENŢĂ în SINE, ci EXISTENŢĂ prin OFERIRE-PRIMIRE. Entropia este definită în fel şi chip dar pentru simplificare vom lua înţelesul ei de bază – degradarea.
Cum am spus, în lumea “materiei moarte”, entropia există prin dovedirea mergerii înapoi spre substanţa de bază dacă ea nu este menţinută printr-un efort din afara ei. În lumea “materiei vii”, specific “om” şi ce ţine de el, entropia nu se aplică, sau este anihilată. POMUL VIEŢII nu se usucă niciodată. El nu intră sub incidenţa entropiei. Chiar şi după căderea în păcat, cu riscul unei veşnicităţi blestemate şi nenorocite el ar fi continuat să dea viaţă omului, viaţă “biologică” şi nu “spirituală”.
Că s-ar cere a nu se confunda ENTROPIA cu URMĂRILE PĂCATULUI este realitatea că chiar şi în condiţiile de după cădere, entropia stă în limitele ei în lumea “materiei moarte”. Lumea “materiei vii”, a vieţii, are alt statut pe care Dumnezeu l-a hotărât prin Planul Mântuirii. Urmările păcatului – degradarea faţă de lumea vie dinaintea căderii – sunt evidente, dar ele nu intră în entropie. Conform entropiei – care seamănă până la un punct cu urmările păcatului mai ales în privinţa “DEGRADĂRII” totul s-ar reduce în ultimă instanţă la MOARTE. În acest punct de gând, mă întreb ce este ÎNVIEREA. Unde este entropia când omul ÎNVIAZĂ. Ce a fost la mormântul lui Lazăr? Dumnezeu spune entropiei să-şi aducă aportul acolo unde a pus-o El şi în limitele pe care i le-a stabilit. Dumnezeu, Stăpânul, Creatorul, zice ca morţii să ÎNVIEZE! Nu se poate din pricina entropiei? Două lumi deosebite.
Am putea aminti cu această ocazie două legi pe care Biblia ni le spune şi care ar ajuta la înţelegerea subiectului propus. E vorba de “legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” şi de “legea păcatului şi a morţii”. Dacă prima ţine la distanţă entropia, poate fi încurcătura că ENTROPIA este “legea păcatului şi a morţii”? Nici o obiecţiune că sunt asemănări şi că între ele putem pune adverbul CA, mai ales în privinţa “degradării” ca fenomen, dar a le face egale mi se pare nepotrivit pentru că în timp ce din entropie nu se mai poate ieşi, din urmările păcatului Domnul a pregătit posibilitatea de ieşire. Chiar şi în secular, degradarea ajunsă la neîntoarcere, este cumva neacceptată şi s-a inventat filozofia în ceea ce s-a zis “Din jale se întrupează Electra”! Este aceasta numai o sfidare îndrăzneaţă aruncată entropiei sau este şi un simţământ că în “materia vie” lucrurile stau altfel? Absolut că stau altfel, chiar dacă nu din înţelegere ci din simţire seculariştii spun şi ei aşa.
Deosebirea între entropie şi urmările păcatului este că Dumnezeu lasă entropia să meargă aşa cum a dat-o şi cum de altfel se vede, iar cu urmările păcatului lucrează în fel şi chip după întreaga Sa înţelepciune. Deşi Enoh, Ilie, experimentează dureros urmările păcatului, nu sunt supuşi entropiei. Prin extindere la întregul PLAN de MÂNTUIRE, Domnul Dumnezeu face deosebire. Cumpănirea juridică a fiinţelor în trăirile lor sau a entităţilor născute din comunicare şi mai ales relaţie între fiinţe cum ar fi “familia”, înseamnă altceva decât entropia. Folosirea termenilor din lumea “materiei moarte” în lumea “materiei vii” şi chiar şi invers pentru lărgirea înţelegerii prin comparaţii, limbaj îmbogăţit, prin figuri de stil, poate fi benefică, în timp ce implementarea ca atare a terminologiei dintr-o lume în alta poate fi foarte dăunătoare.
Familia ca entitate se află sub urmările păcatului şi fluctuează în raport de ascultarea sau nu de Dumnezeu. Ea nu se află sub entropie vrând nevrând mergând spre descompunere. Se pot face asemănări între entropie şi urmările păcatului, dar nu implementări legice. Cumva, sunt fenomene cărora le-am putea zice “entropice”, dar care n-au legătură cu “entropia” ca lege, entropia propriu zisă.
Chiar şi între lumea vie “biologică” şi lumea vie “spirituală” deosebirea este scripturistică. În textul biblic “Ci chiar dacă omul nostru de afară “SE TRECE (aparent “entropia”, dar de fapt “urmările păcatului”) omul nostru din lăuntru SE ÎNNOIEŞTE din zi în zi”. VIAŢA, în cadrul Planului de Mântuire, ÎNVIEREA şi ÎNVEŞNICIREA, sunt dovezi că Dumnezeu există, lucrează şi susţine lucrarea Lui.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)