De ce Domnul nu a venit, ÎNCĂ
El ştie exact DE CE. Noi ştim doar câte ceva. Cu trecerea timpului întrebarea se pune din ce în ce mai des şi răspunsurile parcă au rămas aceleaşi. Depinde de El? Depinde de noi?
Înţelegând că depinde de noi, unii încercăm să ne facem partea ca El să vină. De exemplu zicerea evanghelică a Domnului “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”, este cel mai adesea invocată drept cea mai principală condiţie ca El să vină. De aici, efortul de propovăduire până la ultimul neam. Planuri, statistici, rapoarte. Limbaj specific de felul “teritorii în care Evanghelia nu a pătruns încă”, ba câteodată ne mai scapă şi “până la ultimul suflet de pe pământ”, etc. Desigur, aceasta este în principiu misiunea Bisericii Adventiste, şi ne mai încurcăm câteodată în discuţii indescifrabile de felul – şi dacă în mica insulă X adventismul nu a ajuns dar e acolo o congregaţie baptistă, înseamnă că Evanghelia a fost proovăduită şi acolo? Etc. etc. Poate nu e nevoie să răspundem la orice întrebare, dar dacă ne îndeamnă lăuntrul, să răspundem mai de grabă în cuminţenie decât în fermitate decisivă vulnerabilă spiritual.
Din lista cu motive, “de ce Domnul nu a venit ÎNCĂ” listă care ar fi destul de mare dacă ne-am apuca să o facem, Ellen White a amintit două, pe care am de gând să le spun acum.
1. “Pentru că Biserica nu este pregătită pentru venirea Lui”.
2. “Pentru că lumea nu s-a copt pentru pieirea ei”.
Nici vorbă de a fi aici vreo discriminare. Cine vrea să fie în Biserica aşteptătoare, e liber să fie, cine vrea să fie în lumea neaşteptătoare de Domnul e liber de asemenea. Cele două entităţi sunt aduse însă spre cercetare, cu toate diferenţele dintre ele. Amândouă aceste argumente sunt biblice. “Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui S-A PREGĂTIT” cum în contrast “…şi secerişul pământului este COPT”.
Nu ştiu câtă interdependenţă este între aceste două condiţii. Poate să fie Biserica PREGĂTITĂ pentru venirea Domnului şi Domnul să nu vină pentru că “lumea nu s-a copt pentru pieirea ei”? Sau, se poate ca lumea să fie coaptă pentru pieirea ei şi Biserica să nu fie PREGĂTITĂ şi deci Domnul să nu vină încă? Observând aceste două condiţii puse în discuţie de Ellen White, care ar fi părerea noastră în relaţie cu realitatea la zi? Probabil că cei mai mulţi dintre noi am înclina să spunem că Biserica face eforturi de pregătire în vederea venirii Domnului, iar lumea, fără eforturi, nu mai are mult pentru a fi coaptă de tot. Ca înţelegere ar părea să fie aşa. Ca simţire, cel puţin mie, mi se pare că Biserica nu se pregăteşte în acelaşi ritm în care lumea se coace. Adică lumea se coace cumva “de la sine” repede, pe câtă vreme procesul de “pregătire” al Bisericii este unul conştient şi voluntar încet, chiar dacă are loc prin predarea ei deplină influenţei lucrării Duhului Sfânt. În acest proces lumea pe drumul ei este câţiva paşi înaintea Bisericii pe drumul ei. Sau poate tocmai contrastul ei prin neprihănire să dovedească lumea coaptă. Nu ştiu. Cred că ne năpustim mai uşor asupra lumii cu observaţia că “uite cum este, uite ce face, nu se mai poate aşa”, în timp ce cu Biserica şi pregăitrea ei suntem puţin mai îngăduitori.
Poate semnul cel mai distinctiv că sfârşitul acestei istorii omeneşti e aproape şi Domnul vine, este diferenţa care trebuie văzută crescând între Biserică şi lume. Presupunem pentru observare textul Evanghelic “ca în zilele lui Noe”. Despre situaţia din zilele lui Noe, avem declaraţiile “Noe era un om neprihănit şi fără pată…” – să zicem – BISERICA AŞTEPTĂTOARE de Domnul, “fără pată şi fără zbârcitură” şi de asemenea “răutatea oamenilor era mare pe pământ” şi că “toate întocmirile gândurilor din inima lor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” – să zicem – LUMEA. Această imagine, prin comparaţie NEPRIHĂNIRE şi STRICĂCIUNE, trebuie să atingă apogeul ei. Ca pe Noe atunci, Domnul îi ştie şi azi pe cei credincioşi Lui şi îi consideră Biserica Sa. Nu este vorba de o instituţie religioasă oricum s-ar numi ea ci de sufletele neprihănite în contrast cu stricăciunea lumii. Criteriile după care noi putem judeca Biserica dacă e pregătită pentru revenirea Domnului şi lumea dacă e coaptă pentru pieirea ei, ne pot înşela, dar Cuvântul lui Dumnezeu stă aşa cum este scris fără nici un fel de abatere. De ce Domnul nu a venit ÎNCĂ, rămâne o întrebare care să ne ajute la pregătirea de a-L întâmpina.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)