LITERALUL şi SIMBOLUL în PROFEŢIE
IV
Simbolul nu are o valoare în sine. Fără ceea ce reprezintă, el nu este mai mult decât o imagine nedefinită. Rupt de LITERAL el este un ritual nesemnificativ. Pe de altă parte, cu cât el reprezintă mai bine LITERALUL pe care îl exprimă temporar, cu atât este mai bine realizat.
SIMBOLUL biblic nu este MIT, legendă, fantezie, basm, care îşi poate modifica detaliile pe care le exprimă. El are trimitere absolută la ceva, la cineva, concret şi exact. Nu este vorba de o “fiară” oricare, ci una care “se ridică din pământ”, un simbol, şi o “fiară care se ridică din mare” alt simbol, nu tot acelaşi. Este vorba de o fiară care are “şapte capete şi zece coarne” şi nu “şapte coarne şi zece capete”, etc. Fiecare detaliu are semnificaţia lui în LITERAL şi nimic nu poate fi scos şi nici adăugat, şi nici chiar ignorat în interpretare.
Pentru a nu fi nici o greşeală de înţelegere, ca orientare a simbolului către LITERALUL ABSOLUT şi nu FLUCTUAL, SIMBOLUL este apropiat uneori de LITERAL excluzând posibilitatea confundării. “Cele şapte CAPETE sunt şapte MUNŢI pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi” sau “Cele zece COARNE pe care le-ai văzut sunt zece ÎMPĂRAŢI”. Orice discuţie cu posibilitate de interpretare dincolo de aceste “PRECIZĂRI” făcute de AUTOR, nu sunt doar fără rost, dar sunt înşeletoare.
Încadrarea exactă a cercetătorului de profeţie în ceea ce este SIMBOL şi ceea ce este LITERAL şi ca definiţii în legile relaţiilor dintre ele, îl scuteşte de o mulţime de necazuri. Tocmai de aceea amintirea, reamintirea, precizarea, sublinierea unor legităţi în această privinţă, pe care Biblia ni le oferă, sunt o mare binecuvântare.
Cum am mai spus, LITERALUL este PERMANENT, iar SIMBOLUL este TEMPORAR. Odată zis acest lucru, întrebarea inevitabilă este: simbolul “temporar”, de când până când? Răspunsul este de la data la care a fost instituit până la ÎNŢELEGEREA lui sau până la ÎMPLINIREA lui.
JERTFA, cel mai uşor exemplu şi cel mai important.
LITERALUL, este jertfa Domnului Isus Hristos. Din veşnicie în veşnicie. “Odată pentru totdeauna” nu este o replică ce desfiinţează PERMANENŢA ei, ci o declaraţie care o autentifică. Este o înţelegere greşită că până la răstignire jertfa Domnului Isus nu a existat LITERAL şi că odată cu restaurarea împărăţiei veşnice ea va dispare. Domnul Isus este o jertifire de iubire în toate felurile şi permanent, LITERAL. Vorbind de Planul de Mântuire în care JERTFA este miezul de foc al iubirii divine, este cel mai LITERAL, cel mai REAL lucru al EXISTENŢEI UNIVERSALE fără de început şi fără de sfârşit. Chiar şi în lumea noastră cu posibilităţile ei limitate de înţelegere, există această conştienţă numită FAPTĂ în INTENŢIE şi FAPTĂ în EXECUTARE, amândouă aspectele fiind socotite LITERALE, şi juridice. HOTĂRÂREA este deopotrivă cu înfăptuirea practică. Ghetsemanii cu Golgota. Una înseamnă şi cealaltă. Nu cred că ar fi corect să ne referim la semnele răstignirii Domnului Isus de-alungul veşniciei ca fiind un simbol al crucificării Sale, ci o realitate la care privind, păcatul ni se va părea oribil de repetat.
Cât priveşte JERTFA pe care o aducea omul în Vechiul Testament, se presupunea a fi înţeleasă şi cu aceasta devenea un ritual conştient, aşteptând până la ÎMPLINIRE care însemna şi stoparea ritualului şi încetarea simbolului.
Presupunând Apocalipsa 11, că “partea de afară a Templului dată neamurilor… patruzeci şi două de luni”, “cei doi martori îmbrăcaţi în saci proorocind o mie două sute şaizeci de zile” înseamnă 1260 de ani care ar fi cuprinşi între 538 şi 1798 şi că vorbirea simbolică s-a ÎNŢELES în LITERAL şi că s-a ÎMPLINIT în LITERAL, simbolul şi-a îndeplinit rolul său şi a ieşit din funcţiune.
În spaţiul profetic biblic, interpretarea simbolurilor – în special cele referitoare la mărimi de timp – istoricitatea este cea mai apropiată de LITERAL, de aceea şi cea mai acceptată. Istoricitatea de DUPĂ, cumva teoretic rezolvată, ca cea din Apocalipsa 11, sau mai interesant, dar mai dificilă, istoricitatea de ÎNAINTE de a avea loc, ca cea din Daniel “2300 de seri şi dimineţi” urmând să aibă loc la 1843 – 1844. Cunoscând istoria putem considera aşa profeţiile împlinite. Păstrând istoricitatea ca manieră de interpretare spre LITERAL intrăm în profeţiile DE ÎMPLINIT, o zonă de trăiri minunate. Încercând înţelegeri de istoricitate viitoare a profeţiilor, se mai pot lumina înţelegeri trecute. Dacă “cei doi martori” din Apocalipsa 11, proorocesc îmbrăcaţi în saci între 538 – 1798, înseamnă că priveliştea profetică a trupurilor lor moarte în piaţa cetăţii celei mari, pe durata a trei zile şi jumătate profetice (eventual ani) nu putea avea loc decât după anul 1798 şi nu poate fi inclusă în cele 1260 zile (ani). Etc.
Mai sunt şi situaţii că interpretări profetice pe trecut să se potrivească şi deşi “incorecte” statistic, să nu prejudicieze adevărul biblic. Se ajunge la aceeaşi dată din altă intepretare şi dacă totul este doar o problemă de cifre şi date, LITERALUL ca împlinire nu este distorsionat moral.
Că Sabatul a fost, este şi va fi SIMBOL şi că el nu trebuie observat LITERAL, este de negândit, deşi libertatea de gândire este deplină. Aici, LITERALITATEA care este împlinită şi nu stânjenită de spiritualitate îşi atinge apogeul. Ispita că “SIMBOLIC” înseamnă SPIRITUAL, DUHOVNICESC şi că “LITERAL” înseamnă fizic, MATERIAL trebuie drastic prevenită. Că ARMAGHEDONUL este SIMBOL şi se va petrece în mintea omului socotită Valea Meghido, ce fel de interpretare istoricistă a profeţiei poate fi socotită?
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)