Este fericit. Mai fericit ca niciodată. Deşi, în cei 62 de ani ai săi ar fi putut gusta fericirea de nenumărate ori dar, cine să-i spună, cine să-l îndrume, cine să-i trezească interesul şi dorinţa după fericire, mai ales după adevărata fericire? Născut undeva pe meleaguri Vasluiene, la numai doi anişori rămâne orfan de mamă iar la câteva zile de la această pierdere intervine şi următoarea. Tatăl se face nevăzut de acasă, grija creşterii şi educării revenindu-i bunicii lui Toader. Însă un copil fără mamă, fără tată este un copil nefericit…
( Îmi aduc aminte de experienţa trăită la o întânire cu tinerii dintr-un penitenciar când, discutam despre dragoste. Adevărata dragoste, izvorul şi autorul ei. În acest timp, intră în club un alt tânăr care nu participase până la acel moment la programele noastre. Era…trist, nu ştiam de ce. Se aşează undeva pe ultimul rând de scaune, cu faţa prinsă în mâini şi, la prezentarea fiecărei nuanţe a dragostei el ofta adânc. Deodată însă, nemairezistând, sare în sus, cu ochii plini de lacrimi şi faţa desfigurată spunând tare:
– Da… ce uşor e pentru voi să vorbiţi de dragostea Tatălui… că aveţi tată… Ah, dacă aş fi avut şi eu un tată, nu aş fi ajuns aici…. Sigur că, l-am încurajat spunându-i că are un Tată, şi nu unul oarecare. La plecare, ne-am luat la revedere iar el ne-a promis că se va abandona în braţele Tatălui de-abia descoperit. Într-o altă zi trecând prin penitenciar, l-am zărit cu câteva cărţi sub braţ…Mi-a spus că acum are un Tată şi ce n-a făcut în libertate face acum. Merge la şcoală să recupereze…Nu vrea să-L supere pe Tata, vrea să-I facă bucurii.)
Probabil, aşa o fi crescut şi Toader… sau poate mai rău… cine ştie… amintirile sunt dureroase şi uneori nu merită a ne reaminti de ele. Cert este că… anturajul îl duce pe căi… nu tocmai drepte dar drept în penitenciar. Nu e greu să ajungi acolo… mai ales când eşti sub influenţa anturajului şi alcoolului… Din cei 18 ani primiţi, execută 13 ani şi o lună, ducând această grea povară prin 12 penitenciare . În anul 2003, la Gherla, fratele Lupu P. îi citeşte durerea şi nevoia.
– Probabil aici voi muri… viaţa mea nu mai are sens…
– Ba nu, vei cunoaşte Adevărul şi El te va face liber!
– Se poate oare aşa ceva?…
La Gherla ia contact cu Evanghelia apoi, mutat în Moldova, La Vaslui, Botoşani şi mai ales la Iaşi creşte alături de Domnul pentru adevărata libertate. Asa se face că, Sabatul trecut, în comunitatea Războieni de Iaşi, Toader a pecetluit libertatea prin botez.
Este fericit! Are pentru ce…Deşi a fost un fiu rătăcitor, părăsit de ai săi, Tatăl lui nu L-a uitat sau abandonat nici o clipă. A fost alături de el mereu, iar acum I-a oferit şi o familie minunată, o casă, un viitor şi o nădejde. Slavă Tatălui nostru!
Mihai Enea, SUP Moldova
(Pentru a vizualiza fotografiile la dimensiunea originala, dati click pe acestea)