Unde se simte omul cel mai bine dacă nu acasă la el…? Chiar dacă casa lui este mai mică, mai modestă decat altele…Dar, dacă nu ai deloc casă? Dacă ai avut şi acum… dormi sub câteva scânduri acoperite cu folie de polietilenă? Şi asta, şi pe ploaie şi pe frig…? Acum câteva săptămâni postam un material despre familia Ciobanu din localitatea Berzumţi din judeţul Bacău. Această familie, din cauza unui scurt circuit a rămas fără nimic din casa lor modestă… Doar câteva hăinuţe salvate. În rest, totul scrum. Am descoperit aceasta atunci când, fiul lor a terminat de ispăşit pedeapsa după gratiile Moldave şi l-am dus acasă. Spuneam atunci, cum s-a pornit prin credinţă… voluntari SUP şi membri ai Bisericii Adventiste din Oneşti şi împrejurimi, au pus mână de la mână din puţinul lor şi s-au cumpărat materialele necesare pentru fundaţie, ciment, fier beton, bolţari, iar nenea Ciobanu cu mâinile lui a turnat fundaţia apoi a zidit cele două camere şi holul, a ajuns şi la centură şi… se părea că au „secat izvoarele”… Frigul era o realitate crudă pentru această familie şi parcă nu ne lăsa să dormim liniştiţi. Am mai strigat încă odată la Domnul şi, aşa cum citim în Ps. 34, El a auzit şi a intervenit. Mai întâi s-a auzit în Melbourne – Australia, de unde Domnul a trimis o sumă frumoasă dar… nu suficientă. Era arvuna! Apoi, de la Roman, Oneşti, Matca, Suceveni, Comăneşti şi alte locuri Domnul a trimis cele necesare pentru a continua proiectul început. O echipă de fraţi din Matca, după ce am primit tot materialul lemnos pentru acoperiş de la Comăneşti, au venit şi pe ploaie am ridicat acoperişul… Din partea primăriei locale primisem ţiglă pentru acoperiş dar… era turnată la vreo 3 matriţe şi nu se… îmbina cum trebuie. „Punem tablă”, au spus fraţii din Matca. Bună idee dar… cu ce bani? Au venit tocmai din Brizbane – Australia. La sfârşitul acelei zile, casa era acoperită cu tablă… spre uimirea localnicilor şi bucuria noastră deşi, eram uzi până la piele… Am plecat pe întuneric de acolo bucuroşi că am făcut ceva, dar cu inimile triste că acea familie mai departe doarme afară. Mai era nevoie de geamuri, de uşi, de tavan şi podea, de înfundat lateralele acoperişului, etc… Fraţii din Matca au povestit cele văzute şi au început să apară ferestrele şi uşile, un dulap de bucătărie, un recamier… şi peste câteva zile iată-ne din nou la Berzumţi. Ca furnicile au tăbărât Mătcaşii pe casă. Unii la montat ferestrele, alţii uşile, unii la înfundat lateralele, bătut argeaua, bătut duşumea, tencuit, instalaţie electrică, etc… A trecut ziua pe nesimţite dar la finalul ei, eram fericiţi. Nici nu ştim cum a înmulţit Domnul puţinii bani pe care îi aveam pentru a cumpăra materialele necesare ( polistiren, ciment, cablu pentru instalaţie electrică, cuie, întrerupătoare, prize, OSB, vată termoizolantă…etc.). Nu am plecat până nu am instalat o sobiţă şi recamierul în camera proaspăt terminată. Chiar dacă pereţii sunt încă cruzi, căldura a încălzit inimile tuturor, mai ales ale familiei. Înainte de plecare am făcut o fotografie împreună iar ei plângeau, ca nişte copiii spunând: „în noaptea asta ori dormim buştean – de căldură, ori nu dormim de loc – de bucurie”. Din maşini, cei prezenţi au scos roşii, ardei, făină de porumb, de grâu, cartofi, etc… Sabatul următor, fetiţa era la Biserica Adventistă Oneşti. Radia de fericire şi bucurie. Iată ce ne-a spus nea Ciobanu la plecare: „ Nu ştiu cum şi cui să mulţumesc… Ajunsesem cei mai nenorociţi din sat… nimeni nu ne ajuta cu ceva… Dormeam în frig înghesuindu-ne unul în altul cu fetiţa la mijloc… Aţi venit voi, nişte străini, fără să vă cunoaştem, fără să vă rugăm şi acum în prag de iarnă ne oferiţi cea mai mare bucurie, de a dormi în casă… Cum să vă mulţumesc?” Din imagini puteţi vedea stadiul la care am reuşit cu ajutorul dumneavoastră să ajungem. Dar, mai sunt nevoi încă… Pereţii sunt netencuiţi, mai trebuie o uşă, mai este nevoie de un pat, (nea Ciobanu doarme jos pe o saltea iar mama si fata pe pat), ceva de pus pe pat… şi peste ei noaptea, au nevoie de lemne pentru foc, de alimente… După cât am reuşit eu să-L cunosc pe Domnul, cred din toată inima că va lucra şi pe mai departe pentru această familie. Drag cititor, tu care ai căldură în casă, ai pat pe care să dormi, ai ceva pe masă oridecâteori ţi-e foame, tu care ai copii ce se joacă liniştiţi şi fericiţi fără să le fie frig, roagă-te şi pentru fam. Ciobanu. Iar dacă crezi că poţi face şi tu ceva pentru ei, contactează-ne.
Mihai Enea, director SUP Moldova
yo8cyn@yahoo.com, 0742 200350
