SEMNELE SFÂRȘITULUI MATEI 24
Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea.
,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului
este aproape, este chiar la uși“
Semnele săptămânii 26 Ianuarie 2012
Furtună în soare. Ca și cum crizele provocate de oameni nu ar fi suficiente, soarele își face de lucru și dă bătăi de cap suplimentare pământenilor: un nou val de erupții solare amenință comunicațiile prin satelit și transportul aerian. Particulele emanate luni de soare au traversat sistemul solar cu o viteză de 6,4 milioane de km pe secundă și au atins, marți, atmosfera terestră. Este, observă autoritățile americane, cea mai puternică furtună solară înregistrată în ultimii șapte ani. Clasificată pe a treia treaptă de periculozitate în catalogul de profil, actuala erupție riscă să afecteze funcționarea sateliților artificiali ai pământului. Pagubele pot fi evitate în cazul în care operatorii sistemelor dislocate pe traiectoriile circumterestre reușesc să întrerupă la timp funcționarea componentelor sensibile, până ce trece valul de radiații solare. Printre „victimele” activităților cosmice se numără și cursele aeriene cu traiectorii apropiate zonelor polare sau cele care își parcurg traseele la foarte mare altitudine, ale căror sisteme de comunicații pot fi perturbate de expunerea la emanațiile soarelui. Agenția spațială americană NASA a dat asigurări că cei șase astronauți aflați la bordul stației orbitale ISS se află în afara oricărui pericol. Astrofizicienii agenției au explicat, pe de altă parte, că o explozie solară acționează în trei etape: primul val este cel al radiațiilor electromagnetice, urmat de cele protonice, ultimul val fiind cel al plasmei împrăștiate în univers în timpul exploziei solare. În 1989, un astfel de al treilea val de plasmă a purtat responsabilitatea unei prelungite pene de electricitate în provincia canadiană Quebec: cei aproximativ șase milioane de locuitori aveau să rămână, atunci, pentru mai multe ore, fără curent electric. Spre deosebire de 1989, consecințele ar putea fi mult mai grave în cazul bombardamentului solar din aceste zile. Motivul: gradul imens de interdependență al diverselor componente ale cotidianului. Conform estimărilor astronomice, valul de plasmă, cel mai lent dar și cel mai grav dintre cele trei emisii solare, ar urma să atingă atmosfera terestră miercuri, 25 ianuarie. Partea spectaculoasă a emanațiilor de plasmă generate de furtuna solară este creșterea intensității aurorei boreale, vizibilă nu doar în zona arctică ci și mult mai la sud decât de obicei. Explozia solară din septembrie 1859 a generat un asemenea fenomen inedit; luminile polare, notează cronicile vremii, au putut fi observate de la Roma și Havana. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11 ani, oscilând între perioade calme și momente extrem de furtunoase, în funcție de acumulările de gaze din straturile exterioare ale stelei.
Tradiții și nu numai. A devenit obișnuit ca la această vreme din an, să vedem în jurnalele de televiziune reportaje care înfățișează oameni, mai ales în Rusia și alte țări nordice, bravând frigul și făcând baie în apa înghețată a fluviului Volga sau a oceanelor. An după an am văzut aceste scene și am privit aceasta ca o ciudățenie ca o încumetare a unora care vor să se arate mai curajoși ca noi ceilalți care facem baie doar în apă caldă. Am citit zilele acestea un articol foarte documentat care pune în lumină adevăratele origini ale acestei practici, care își trage rădăcinile dintr-un ritual ortodox. Se explica deci, că la începutul anului se serbează potrivit canonului ortodox, Epifania, adică botezul lui Isus. Cei care participă la acest ritual se scufundă în apa înghețată de 3 ori în numele Trinității, și cred că aceasta le va spăla păcatele. De fapt tot potrivit tradiției copca făcută în gheață trebuie să aibă formă de cruce. Sigur de-a lungul vremii alți “amatori” de excentricități au modificat ritualul, dar este cert că originea și semnificația lui rămân intacte.
Genocidul armenilor: Turcia pregătește „sancțiuni dure” contra Franței. Legea referitoare la genocid, adoptată de Parlamentul Franței este, în opinia premierul turc Recep Tayyip Erdogan, un „masacru la adresa libertății de opinie”. Între timp, Ankara pregătește riposte politice la gestul francezilor de a clasifica drept genocid uciderea în masă a armenilor în Imperiul Otoman. Concret, Turcia nu intenționează să reacționeze, deocamdată în vreun fel. Dar, în funcție de evoluții, are pregătite o serie de variante de ripostă. Ar putea expulza corpul diplomatic al Franței, de exemplu. Sau ar putea interzice accesul navelor militare franceze în porturile turcești. Ambasada Ankarei la Paris a amenințat că în cazul ratificării legii de către președintele Nicolas Sarkozy, Franța nu va mai putea conta pe Turcia nici diplomatic, nici economic, nici militar, nici politic și nici măcar cultural. între timp, hackerii turci sunt pregătiți să dea atacul virtual, amenințând paginile de internet ale instituțiilor statului francez. Legea adoptată la Paris, le-a declarat Erdogan membrilor partidului său conservator islamist, este „rasistă” și „discriminatorie”, dar „nulă și neavenită”. Inițiativa parlamentarilor francezi prevede pedepsirea tuturor celor vinovați de crime în masă. Or, sub incidența acestei legi ar intra și uciderea populației armene din fostul Imperiu Otoman, al cărui moștenitor de drept Turcia se consideră și chiar este. Onoarea națională lezată a turcilor a fost etalată cu ostentație în perioada din urmă. La sfârșitul săptămânii trecute, reprezentanții intereselor statului turc cumpăraseră, în ziarele franceze, pagini întregi pe care aveau să insereze publicitate politică cu mesaje împotriva controversatei legi. Politicienii francezi nu au fost însă impresionați, și de acum, sunt nevoiți să asiste la reacțiile Ankarei. Giganți economici francezi, printre care Areva și Airbus, se tem că ar putea pierde contracte importante. Diplomatic vorbind, Vestul nu știe dacă mai poate sau nu conta pe Turcia în relația tensionată cu Iranul. Ministrul francez de Externe, Alain Juppé, a avut tot timpul obiecții la adresa legii anti-genocid și încearcă, acum, să liniștească spiritele, făcând apel la „sang-froid”-ul administrației de la Ankara: „Să lăsăm acest val să treacă. A fost evident ușor exagerat. Eu, în orice caz, întind mâna prietenilor turci. Sper că îmi va fi primită”. Misiunea lui Juppé nu este, însă, ușurată de șeful statului, Nicolas Sarkozy, care salută decizia legislatorilor francezi: „Genocidul armenilor este un fapt istoric. Turcia este o țară mare care ar trebui să își accepte istoria”. În opinia lui Recep Tayyip Erdogan, Sarkozy nu se adresează omenirii sau istoriei, ci propriului său electorat. În mai puțin de 100 de zile au loc alegeri prezidențiale în Franța, iar 500.000 de cetățeni de origine armeană cu drept de vot – mulți descendenți ai unor familii care au suferit în timpul ocupației otomane – nu sunt chiar de neglijat.
Nigeria conflictele iau ampoare. Săptămâna trecută orașul Nigerian Kano, a fost teatrul unor confruntări extrem de sângeroase. O serie de atentate cu bombă și cu arme de foc au făcut cel puțin 178 de victime. Cu cei peste 10 milioane de locuitori, Kano este cel de-al doilea oraș ca mărime din Nigeria, un oraș cu vechi tradiții istorice făcând parte din fostul califat islamic, și fiind situat pe traseul rutei caravanelor care transportau marfa între Africa sud Sahariană și porturile de la Marea Mediterană. Aceste atentate au fost revendicate de către secta Boko Haram, care a declarat în mod deschis război creștinismului, dorind să extermine creștinii și să fondeze un stat islamist în nordul Nigeriei. Este clar că Nigeria se îndreaptă spre un război civil asemănător celui de acum 40 de ani când Biafra secesionistă lupta împotriva Nigeriei, și care a făcut peste 1 milion de morți. Având în vedere că Nigeria este cel mai mare producător de petrol, și cea mai populată țară din Africa, această evoluție dramatică îngrijorează în cel mai înalt grad pe secretarul general ONU Ban Ki-moon. În ultima vreme atacurile sectei Boko Haram, inamic declarat al creștinismului și a educației occidentale, s-au extins și în statele din sud; așa de exemplu în ziua de crăciun a avut loc un atentat cu bombă într-o biserică catolică de lângă capitala țării Abuja, prilej cu care au fost ucise 37 de persoane și rănite alte 57.
Antisemitismul nu a revenit în Germania. A fost tot timpul prezent. Fiecare al cincelea cetățean german este “latent” antisemit, relevă un studiu realizat de o comisie de experti sub dublul patronaj al Parlamentului și Guvernului de la Berlin. Fenomenul a fost studiat de o echipă de specialiști, din care au făcut parte, între altii, istorici, sociologi, dar și teologi islamici. Extrema dreaptă germană rămâne ancorată în anti-semitism, constată raportul de 200 de pagini publicat la capătul unui an de cercetări și observații. Peter Longerich, de la University of London, purtătorul de cuvânt al echipei care a redactat studiul, a definit, de altfel, antisemitismul ca fiind liantul în mediile radicale de dreapta. Dar fenomenul se manifestă și în cercurile islamiste. Prejudecățile și clișeele anti-evreiești nu sunt, însă, doar apanajul grupărilor de extremă dreaptă sau al islamiștilor. Instincte anti-semite se regăsesc adânc în interiorul societății germane. În curtea școlii, de exemplu, se folosește înjurătura “jidane”, în vreme ce pe stadioanele de fotbal, multe galerii (în special ale unor echipe din ligile inferioare) scandează cântece sau sloganuri cu tentă antisemită. “Fenomenul nu a revenit în miezul societății; a fost tot timpul prezent acolo și este străvechi”, a explicat istoricul Julius Schöps, directorul centrului Moses Mendelssohn pentru studii euro-iudaice de la Universitatea din Potsdam.
Vreu să fiu liberă. Gloria Taylor, trăiește în Westbank, British Columbia, și este bolnavă de o boală incurabilă numită Lou Gehrig’s disease, boală care o va condamna în curând la imposibilitatea de a se mișca, deci la o invaliditate extrem de avansată. Având în vedere acest fapt, ea înpreună cu alți câțiva bolnavi de alte boli incurabile au cerut dreptul de a-și pune capăt zilelor în mod oficial. Acest act se cheamă sinucidere asistată și este legal în câteva țări din Europa cum ar fi: Belgia, Elveția, și Luxembourg, precum și câteva state americane: Oregon și Washington, dar nu în restul Americii de Nord. Dincolo de aspectul juridic, am fost surprins de declarația pe care Gloria a facut-o în fața judecătorului, “Vreau să pot muri în același fel cum am trăit, vreau să pot controla felul în care voi muri, să mor cu demnitate și cu simțământul integrității personale”. Ce trist când ajuns la capătul drumului, singura preocupare este să mori în același fel cum ai trăit, adică fără Dumnezeu, când singura grijă este să termini cât mai curând și în plină formă.
Religii noi. Săptămâna trecută a fost recunoscută în Suedia o nouă biserică: Swedish Missionary Church of Kopimism. Crezul acestei noi religii este foarte simplu: copierea și răspândirea pe întreg globul, a informațiilor, respectiv a celor obținute de pe internet. Singura problemă este că aceste informații, cărți, muzică, filme, etc. sunt protejate de drepturi de autor pe care noua religie a decis să le ignore. Adepții acestei religii sunt răspândiți pe întreg globul, începând cu Rusia, România, Franța, Danemarca, Statele Unite, și Noua Zeelandă. De fapt în Noua Zeelandă noua religie a făcut cerere și speră să obțină recunoașterea legală așa cum s-a întâmplat în Suedia.
În Germania se construiește un oraș medieval autentic. În apropiere de localitatea Meßkirch, va fi creat un oraș-cetate, construit după planuri originale din Evul Mediu. Lucrările la neobișnuita așezare vor începe în 2013 și vor fi finalizate în aproximativ 40 de ani. Peste patru decenii, Evul Mediu va fi, din nou, prezent în Europa. În apropierea localității Meßkirch va fi creat campusul „Galli”, după planuri originale din secolul al IX-lea. Pe străzile neîngrijite, printre tarabe și meșteșugari, vor mișuna călugări. „Știu sigur că orașul va duhni. Nu știu a ce, dar va duhni”, spune Bert Geurten, inițiator al proiectului „Campus Galli”. Suprafața alocată construirii orașului-cetate este de opt hectare, la nord de Bodensee. „Planul mânăstirii St.Gallen”, elaborat în secolul al IX-lea, este cel mai vechi proiect de construire a unui complex care, pe lângă biserică și mânăstire, mai prevedea câteva școli, hanuri și ateliere meșteșugărești. Dar la executarea planurilor schițate pe hârtie nu s-a trecut niciodată. La inițiativa lui Bert Geurten, în 2013 vor începe atât lucrările la viitoarea așezare medievală, cât și călătoria în timp a celor care vor trece pragul cetății. Pietrele vor fi cărate cu căruța, fierul va fi prelucrat manual, iar copacii vor fi tăiați cu toporul. Dar munca brută care urmează a fi depusă pe cel mai neobișnuit șantier din Europa nu a împiedicat un număr impresionant de constructori, pietrari, fierari și tâmplari să-și ofere serviciile. „Până acum și-au depus CV-urile 150 de pietrari”, povestește Geurten care, din păcate, a fost nevoit să-i refuze pe mulți. Ideea lui Geurten s-a născut în 1965 când a vizitat în orașul său natal, Aachen, o expoziție dedicată lui Carol cel Mare, în care erau prezentate și planurile ce urmează a fi transpuse în realitate. Concret însă, germanii au luat inițiativa abia acum șase ani, după apariția unui film despre proiectul Guedelon: în 1997 francezii au început să construiască, în centrul țării, o cetate după planuri și metode din secolul al XIII-lea. „Am văzut că se poate și mi-am spus că astfel ar putea apărea și orașul-cetate St.Gallen”, își amintește Geurten. În acest scop, un fond de patru sute de mii de euro a fost alocat de la bugetul local și peste o sută de mii de euro au fost puși la dispoziție de către administrația regională. Numeroșilor sponsori particulari li s-a alăturat și programul european „Leader”, care a sprijinit proiectul cu aproape 450.000 de euro. Acesta ar fi însă numai un mic impuls financiar de început, întrucât, în câțiva ani, lucrările vor putea fi continuate și finalizate numai din sumele încasate pe biletele de intrare în cetate. „Sperăm să avem sute de mii de vizitatori. De pe urma turismului vor putea profita și locuitorii orașului”, spune optimist primarul Zwick. „Campus Galli” va fi, în primul rând, o atracție turistică. Dar pentru Bert Geurten, părintele viitoarei așezări medievale, e mai mult decât atât, căci în secolul al IX-lea a început dezvoltarea istoriei europene. „Se vorbește mereu de Evul Mediu cel întunecat, sinistru. Dar nu este adevărat! Dacă privim mai bine către armele nucleare din secolul în care trăim, o să ajungem la concluzia că Evul Mediu n-a fost deloc înspăimântător”.
Minte sănătoasă în corp sănătos. Mâncarea prăjită. Nu numai că mâncarea prăjită poate fi dăunătoare sănătății, dar este și asociată cu maladii cardiovasculare, cancer și obezitate. însă un studiu spaniol publicat săptămâna aceasta în revista British Medical Journal (BMJ), aduce vești bune iubitorilor de preparate prăjite. Cercetătorii de la Universidad Autonoma de Madrid, au selectat 40.757 de persoane cuprinse între vârstele de 26 și 69 de ani, relativ sănătoase, fără o istorie de maladii cardiovasculare. Paricipanții au fost urmăriți pe o perioadă de 11 ani și au fost solicitați să completeze periodic mai multe chestionare detaliate referitoare la dieta lor, precum și la modul de preparare a alimentelor consumate. Chestionarele colectate au arătat că participanții la studiu au consumat 662 de diferite preparate culinare, dintre care 212 erau prăjite în ulei. Printre preparatele prăjite cel mai des menționate în chestionare, s-au numărat peștele, carnea roșie, de pui, și cartofii. La sfârșitul studiului s-a observat că 606 dintre participanți au dezvoltat maladii cardiovasculare și 1.135 din ei au decedat din cauze multiple. O analiză detaliată a rezultatelor acestui studiu a arătat că nu a existat o relație între mâncarea prăjită și incidentele de maladii cardiovasculare sau decesul participanților. Concluzia cercetătorilor spanioli sugerează în cazul acestor persoane, consumul de preparate culinare prăjite în ulei nu a contribuit la riscul de deces sau de maladii cardiovasculare. Acum și vestea proastă pentru cei care preferă mâncarea prăjită: participanții la studiul spaniol au folosit la prăjit numai uleiul de măsline sau de floarea soarelui, și numai aproximativ 7% din mâncarea consumată a fost prăjită. în bucătăria vest-europeană și mai ales în USA, mâncarea prăjită ocupă un loc principal, iar uleiul folosit la prăjit este de obicei de calitate inferioară și de origine misterioasă. Dr. Michael Leitzmann, de la University of Regensburg, Germania, este de părere că o dietă bogată în mâncare prăjită poate avea rezultate negative pentru sănătate, și acest studiu nu trebuie să încurajeze publicul să consume și mai multe preparate prăjite. Connie Diekman, director la catedra de nutriție de la Washington University în St. Louis, atrage atenția că în general, dieta spaniolă este diferită de cea practicată în USA, și că rezultatele acestui studiu trebuie luate cu un grăunte de sare. Alimentele când sunt prăjite în ulei, își modifică conținutul nutritiv; apa din alimente se evaporă și este înlocuită de ulei. Uleiul încins își modifică și el conținutul, iar calitățile nutritive se deteriorează. Acest ulei deteriorat și re-folosit de mai multe ori, este absorbit în preparatele prăjite. Sfatul specialiștilor în nutriție este orientat către reducerea cantităților de alimente prăjite, și direcționate către cât mai multe fructe și vegetale proaspete.
Textul săptămânii. ,,Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea”. Psalmul 37,25 cerșindu-și pâinea”. Psalmul 37,25
Petre și Paul Gheorghe