Misionar Lazăr Nicu – conferința Oltenia, loc. Cernetu
Au trecut multe zile de la acel tragic eveniment, aproape patru ani, pe care nici acum nu pot să-l înţeleg. Nu ştiu de ce m-am îmbătat, nu ştiu de ce tulburam liniştea în local, nu ştiu de ce am alergat degrabă acasă de am luat cuţitul după ce proprietarul m-a dat afară din local, nu ştiu de ce m-am întors cu hotărârea de a-l junghia pe cel ce mă umilise în faţa tuturor celor din local…nu mai ştiu ce s-a întâmplat după aceea pentru că a urmat condamnarea (16 ani de detenţie), şi apoi aproape o lună de regrete şi remuşcări.
Toate s-au derulat ca într-o clipă şi acum iarăşi nu înţeleg de ce am vrut să-mi curm propria viaţă bătându-mi un cui în cap. După patru ani „zac” într-o celulă de maximă siguranţă, iar mintea mea este perfect limpede precum apa acelui izvor de munte din care îmi amintesc atât de voalat că am băut când eram într-o excursie. Oh! Dar nici amintirile nu mă mai ajută pentru că mintea mea este atât de limpede parcă ar fi o coală de hârtie perfect albă, totul s-a şters. Simt că nu mai am viaţă şi nu ştiu dacă voi rezista până la sfârşitul celor 16 ani pentru că deja simt că sunt mort.
Amintirile s-au dus, prezentul mă copleşeşte, iar spre viitor nu pot să-mi îndrept deloc mintea pentru că nu ştiu la ce să mă gândesc. Simt că nu voi mai avea loc în familie, societatea nu are nevoie de mine, prietenii cei vechi nu-i mai vreau iar alţii care să mă înţeleagă şi să mă accepte cred că nu voi reuşi să-mi fac. Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din această stare de moarte?
Acesta este Marius, cel care a fost luat dintre oamenii care se pot mişca liberi în societate şi a fost dus în captivitate pentru 16 ani. L-am vizitat împreună cu bunica lui, care l-a crescut, la penitenciarul din Craiova. Timp de o oră nu am discutat mai nimic, are 23 de ani şi cuvintele lui sunt puţine. Printre alte lucruri i-am dăruit o biblie, pentru care sunt recunoscător lui Dumnezeu că se pot face astfel de daruri. Domnul Isus îi va vorbi despre libertatea pe care o poate căpăta chiar în închisoare şi nu va trebui să aştepte până la eliberare căci pentru aceasta a fost El trimis în această mare închisoare de pe Terra: pentru a vesti şi realiza marea eliberare a celor captivi şi să dea viaţă „oaselor moarte”. El a fost făcut asemenea fraţilor Săi, iar viaţa pe care a trăit-o în această închisoare a morţii nu era deloc asemănătoare cu cea din ceruri pentru că El s-a dezbrăcat de gloria Sa şi a luat chip de rob trăind smerit şi supus în totalitate Tatălui. Acest stil de viată aduce eliberare veşnică lui Marius şi oricui, pentru că toţi suntem „prinşi de război” şi aruncaţi în acest penitenciar global.
Slavă Domnului că El, făcându-se asemenea nouă a venit şi a trăit printre noi. Iar acum, murind pentru noi, putem să trăim ca El şi împreună cu El. Aşa că viitorul lui Marius, la care el nici nu se poate gândi, începe chiar acum şi acolo. În aceeaşi zi Domnul a îngăduit să se mai facă o lucrare deosebită prin intermediul S.U.P. Fratele Dan Chiruţă a pregătit 100 de pachete cu alimente pe care le-am oferit deţinuţilor chiar în celulele lor. Iar membrii bisericii din penitenciar s-au strâns într-o sală unde am avut marele har de a le vorbi din Scriptură şi de a sta de vorbă chiar cu unii dintre ei. Domnul Dumnezeu să se îndure de ei şi de noi. Amin!
