Apus de Soare
Un apus de soare dulce, sclipitor în mod feeric
Se apropie de-amurg, în conturu-i de întuneric,
Raze mult strălucitoare, pline de farmecul zilei
Prelungeşte viaţa lumii, de la Dumnezeul milei.
Dintre multele minuni, în puterea Lui cea mare,
Soarele este-o enigmă, prin văpaia-i arzătoare
Ce întruna îşi trimite, pe pământ el răspândind
Viaţa cu a sa prezenţă-n razele-i vii strălucind.
De când el a fost creat şi pus pe bolta albastră
Are-un rol orânduit, care pentru lumea noastră,
Este-o sursă de căldură, şi el viaţa o şi-ntreţine
Zi de zi, ce se dezvoltă, conform legilor divine.
Şi nici s-ar putea altfel, viaţa, fără soare să fie!
Căci sub razele-i de aur, toate pe pământ învie,
Făcându-şi a sa lucrare, centrul fiind fiinţa om
Se află-n conexiune, pân-la cel mai mic atom.
Dela lumea cea dintâi, lumea plantelor terestre
Pân-la lumea animală ce pamăntul împânzeşte,
Şi mereu enumerând pân-la lumea cea din ape
Soarele întreţine viaţa; viaţa toată, în el încape!
Pământul cum ar fi fost, dacă soare n-ar fi fost?
Fără viaţă, tot pustiu, un ocean far’ niciun rost,
Însă Cel ce-I Dumnezeu, pentru om l-a pregătit
Ca să fie-n veci ferice, când de El va fi-ntocmit.
Şi-astfel în ziua a şasea, când omul a fost creat
Pământul verde de plante, pe om l-a întâmpinat,
Şi animale, şi-n aer păsări, şi-n ape vieţuitoare,
Rolul ele-şi împlineau, sub razele-astrului soare.
Flavius Laurian Duvena
03 Iulie, 2009.