La câte sunt pe lume, multe rele,
Pământul îngrozit s-a’nfiorat
Iar plăcile tectonice bătrâne
Au făcut grevă și s-au răsturnat…
Chiar și pământul simte diferența
Între-a fi sfânt sau rău… și mult îi pasă…
Doar omul, omul nu mai vrea să știe
De drumul care duce către casă…
S-a scuturat pământul trei minute
Și-a demonstrat ce suntem: abur, nor…
Când valuri demolând aeroporturi
Au măturat ca un aspirator…
Doar trei minute…. și a fost de-ajuns
Ca tehnica de vârf să cadă greu,
Să recunoască omul de știință
Că forța este, totuși, Dumnezeu!
Ce suntem noi în fața unui val?
Cu ce putem înlocui necazul?
Credeam că suntem singurii stăpâni
Și că putem să îmblânzim talazul…
Suntem prea mici și-ar trebui să știm
Că Unul singur poate-nvinge norul,
Tornada ori vulcanul, sau tsunami-ul,
Și-acesta este numai Creatorul!
Noi nu putem să comandăm planeta
Dar am putea dori să fim mai buni,
Să facem mai puține planuri rele
Și mult mai multe sfinte rugăciuni!
Poate așa s-ar liniști furtuna
Și vântul n-ar mai bate prin tavernă
Pe fiii lui Adam ce țin pistolul
La brâu sau pe birou, sau chiar sub pernă.
Poate așa s-ar liniști pământul
Și n-ar mai tremura ca un drapel
Spre cei ce dorm în fabrica de vise
Ca o mumie într-un vechi rastel…
Poate așa nici marea, nici oceanul
Nu ar mai depăși o frontieră
Și ne-ar întâmpina cu briză dulce
Și perle, din adânc, la butonieră…
Ne iartă Doamne că mult prea grăbiți
N-am auzit când ne-ai strigat pe nume
Și ne-am întors cu fața către idoli
Și am uitat, de tot, de-nțelepciune…
Ne iartă Doamne că murim absurd,
În ani în care curge încă harul
Crezând că mai de preț decât Edenul
Este robotizarea și dolarul…
Și Te rugăm mai ține-n frâu, o vreme,
Oceanul planetar și Marea Mare,
Să ne trezim și noi, să prindem mâna
Care oferă har, eliberare…
Și-atinși divin, de umbra crucii grele
Care deschide drumul luminos,
Înlănțuiți de dragostea divină
Să-nvingem valul prin Isus Hristos!
Jercan D Alex 14.03.2011