În Edenul de-altă dată, stropit cu parfum de cer,
Eva nu avea oglindă, Adam n-avea șifonier…
Îmbrăcau numai o haină, după voia Domnului,
Fabricată cu migală în războiul cerului.
Era unică prin formă, haina slavei de-altă dată,
Nu era produs la normă, era albă, nepătată…
Mai târziu, veni Satana să arunce cu nărav,
Albul să devină negru, omul să ajungă sclav.
Așa s-a-ntâmplat ca omul să nu poată trece proba…
Așa apăru în lume, prima dată, garderoba…
Și de-atunci mulțimi de haine Haus of Art sau Stephanel
Au tot ispitit pe oameni cum știe doar Azazel.
S-au inventat geaca, blugii, detergenți cu pur și sodă
Și-o zeiță idolatră cu sandalele la… modă…
Costume de star metalic, rochițe cu nestemate,
Costume de miss Piranda sau fuste neterminate.
S-a inventat și mândria de-a purta haine ciudate
Dar și patima de-a spune cuvinte abrutizate…
Nu contează foarte tare ce înseamnă un atom,
Când se crede că doar haina arată cine e om…
Lumea, îngropată toată, în absurditate dură
Crede-n hainele la modă, nu mai crede în Scriptură…
Lumea se îmbracă zilnic în costumul efemer,
Nimeni parcă nu dorește să mai poarte… caracter.
Dar mai e o rămășiță… care n-a îngenunchiat
Înaintea unui idol, în mândrie îmbrăcat…
Sunt cei care știu să cânte al Golgotei sfânt refren,
Care cred în haina albă, cea pierdută în Eden.
Haina oferită gratis de Mântuitorul care
A purtat povara lumii pe frunte și pe spinare…
O îmbrăcăminte rară, un costum ceresc, regal
Pe care-l îmbracă sfinții lângă marea de cristal.
O dorință mai curată și mai plină de-mplinire
Decât a purta o haină oferită cu iubire
Haină rară, in ceresc, coste ori cât ar costa,
Nu poate să ne marcheze… nici nu poate exista!
Omule ce-mbraci veșminte sfidând raza-nțelepciunii,
Urmărind numai o țintă: să fii freșh în fața lumii,
Hotărăște să-ți duci crucea, să te rogi și să aștepți,
Să primești când vine vremea, haina celor sfinți și drepți!
Jercan D Alex 08.04.11