Cad fulgii albi, agale-n jos
Cand isi misca norii ciurul,
In mod sublim si maiestos
Aratandu-si, clar conturul.
Venind in calea lor, zglobii,
Ca fluturasi mii, in bucurie
S-aseaza-n straturi argintii
Peste pamant, ca o mantie.
Sub albul viu, cel mai curat
Prin aer fulgii mari se-alint,
Si cand privesti, e minunat!
Iti pare totul, ca-i de-argint.
O, Doamne, cum ai randuit
In planul Marii-Ntelepciuni,
Chiar timpul iernii, de dorit,
Sa fie,-mbracata-n minuni!
Ce frumos, e-al ei vesmant,
Ce-asa splendid s-a asezat
Pe pomii goi, peste pamant
Si-n alb totul, a-mpresurat!
Cum ca de roade incarcate
Se-apleca fragilele ramuri,
Spre pamant, sub greutate
Reflectandu-se in geamuri.
Prin multele minuni create
Ce te incanta cand privesti,
Ajuta-ne, Doamne in toate
Sa vedem ce Puternic esti!
Sa-Ti vedem faima in taria
A multor legi, in carmuire,
Ce ne vorbesc, de maretia:
Ca-s puse sub desavarsire!
Flavius Laurian Duverna
20 Ianuarie, 2009.