Răsplătire
La noi, aici, din cerul sfânt
Tu ai venit, Isuse Doamne!
Şi ai trăit pe-acest pământ
Ca-mplinitor al multor taine.
În loc de imnuri şi-osanale
Cum îngerii Te peamăreau,
Te-au sufocat dureri şi jale
Şi oameni cruzi ce Te urau!
În cer ai fost cu Dumnezeu,
Pe al Său scaun de domnie,
Şi-nveşmântat în curcubeu
Veneai din scumpa veşnicie.
La noi, ai fost Omul durerii,
Străin, şi-n seamă nebăgat,
Cel ce ai dus, jugul poverii
Al lumii, de sub greu păcat.
În cer, erai Etern Cuvântul,
Dela început cu Dumnezeu,
Acel ce-Şi ţine legământul
Din veacuri veşnice mereu.
La noi, ai fost Cel neprimit
De cei ce nu Te-au înţeles,
De cei ce Te-au batjocorit
Atât de mult şi-aşa de des!
În cer, erai Conducătorul
Peste oştirile de îngeri mii,
La noi, ai fost tulburătorul
Celei mai ample împărăţii.
Bolnavii când I-ai vindecat
În suferinţi şi boli ce-aveau,
Şi-acei morţi, ce-au înviat
Erau dovezi ce Te-acuzau!
Ce legi Romane, ai violat
Când tuturora faceai bine?
La ce rascoale-ai instigat
Alinând mamelor suspine?
Când orbilor le dai vedere,
Când la cei surzi le dai auz,
Şi celor slabi, le dai putere,
Ce legi călcai, făcând abuz?
În cea mai acerbă cruzime
Te-au urmărit prin răutate,
Să Îti plătească pentru bine
Cu duşmănia pân-la moarte.
Însă-ai răbdat şi-ai suferit
Şi sus la Golgota pe cruce,
Le-ai dovedit cât I-ai iubit
Salvarea pentru-a le aduce.
Sub chinul morţii când erai
Pe cruce-ntre pământ şi cer,
Nu înţelegeau, că Te luptai
Cu-acel care-a fost Lucifer.
Când ai cerut cu glasul stins
Printre chinuri,,Mi-este sete!’’
Atunci în grabă Ţi-au întins
Oţet, nu apă într-un burete.
Când ultimul cuvânt ai spus
’Naintea morţii:,,S-a sfârşit!’’
Oştiri de îngeri, din cer sus,
Cum şi-alte lumi au tresărit.
Abia atuncea s-au convins
Că Lucifer cu-a sa dreptate,
El pentru veci, a fost învins
Descoperind cruda laşitate!
Flavius Laurian Duverna
05 Februarie, 2009.