Un cuvânt bun spus la vreme potrivită este ca un măr de aur într-un coşuleţ de argint.
Proverbele lui Solomon

Vitrina inimii aşteaptă împodobiri de mare preţ…
Nu danteluţe aurite ci… doar un măr şi-un coşuleţ…
De multe ori, vitrina-i goală… Cel înţelept fiind departe!!?
În urma lui, de unde mere şi coşuleţ cine să poarte?

Şi prăbuşită sub povara de-a nu avea nimic frumos
O inimă se ofileşte sub mastodontul nemilos
Ce strigă la ureche zilnic, un bocet cu o terţă-naltă:
Nu vezi că n-ai nici o valoare? Nu vezi că eşti doar praf în baltă?

Împletecindu-se pe trepte, şi stând de vorbă cu tristeţea,
O inimă încă aşteaptă să-şi vadă iarăşi frumuseţea…
Cine să-i poarte coşuleţul cu mărul radiind lumină
Când fiecare are treabă să-şi umple propria vitrină?

Cine să-i cânte de speranţă când alte şlagăre străine
Curg potopind peste-aşteptare, trăgând perdeaua pe vitrine?
Cine să-i dea măcar o iotă din lirica lui Solomon
Şi astfel să o poarte-n palme către altarul din Sion?

Cine din stânga sau din dreapta, dintre prieteni sau colegi,
Ori dintre fraţii de credinţă care au mai rămas întregi…
Cine mai vrea să se aplece să şteargă rafturi prăfuite,
Cine mai ştie să înalţe speranţa-n inimi chinuite?

O lume rece, ca o iarnă venită peste pomi în floare,
A nimicit din frumuseţe concretizând doar legi polare…
Vitrina inimii e plină de milioane de zerouri,
Bat vânturi de apocalipsă şi către inimă curg sloiuri…

O, Doamne!… Crapă-Ţi iar fereastra eliberând măcar o rază…
Ca Duhul Sfânt să ne trezească şi-atenţi să fim, mereu pe fază…
Ca pelerinului ce plânge purtându-şi crucea lui de preţ
Să-i oferim, (că e nevoie…),   măcar un măr şi-un coşuleţ!

17.11.10 djalex