Zacheu
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
Viata Mantuitorului nu s-a desfasurat asemenea unei flori solitare, asezata intr-un ghiveci. El a trait in mijlocul oamenilor, identificandu-se cu nevoile, necazurile, dar si cu bucuriile lor. Datorita acestui fapt, atunci cand ne aplecam , in studiul nostru, asupra vietii unui om care a fost contemporan cu Iisus, de fapt ajungem sa intelegem mai bine caracterul Mantuitorului.
Pentru ocazia aceasta va propun sa aprofundam viata si experienta unui om mic de statura, mic si in ochii semenilor sai, dar care a devenit mare in ochii lui Dumnezeu in urma intalnirii sale cu Iisus. Este vorba despre Zacheu, vamesul-sef al unei cetati deosebit de infloritoare din acele timpuri.
Singurul evanghelist care relateaza despre experienta convertirii lui este Luca, in cap.19,1-10.
Se apropia sfarsitul celor trei ani si jumatate de activitate publica a Domnului. Pastele nu erau departe, iar Iisus si ucenicii se aflau in drum spre Ierusalim. Era ultimul drum inainte de marea Jertfa. Domnul stia ce Il asteapta, insa inima Ii era plina de pace. Nu aceeasi stare de spirit o aveau ucenicii, care erau cuprinsi de un simtamant ciudat de teama si neliniste. Erau chiar ingroziti.
Cu putin timp inainte, El le vorbise despre evenimentele ce tocmai urmau sa se intample: suferintele, moartea si invierea Sa. Rezultatul? “Ei n-au inteles nimic” ( Luca 18, 31-34 ).
De ce oare ucenicii n-au inteles nimic din ceea ce Domnul dorea sa le descopere?
Dar, cum sa inteleaga, cand ei predicasera de curand apropierea Imparatiei cerurilor? Cum sa inteleaga, cand Iisus le promisese ca cei ce au parasit ceva pentru cauza adevarului vor primi insutit chiar in viata aceasta? Si apoi, profetiile Vechiului Testament nu vorbeau ele despre slava domniei lui Mesia?
In lumina acestor ganduri pe care le nutreau, nu este de mirare ca cuvintele Mantuitorului care le aminteau de tradare, suferinta si moarte, erau cu totul de neinteles.
In aceasta stare de spirit intrau in Ierihon ucenicii, insotindu-L pe Mantuitorul lor.
Ierihonul era o cetate infloritoare de pe Valea Iordanului, aflata la circa opt km. de acesta, intr-un loc in care valea se deschidea intr-o campie. Cetatea era ca un smarald in mijlocul dealurilor din jur, invesmantate intr-o vegetatie luxurianta. Pretutindeni se vedeau gradini frumoase de palmieri, iar peisajul era de o splendoare deosebita.
Aflat la 270 m sub nivelul marii si la circa 1000m sub nivelul Ierusalimului, Ierihonul fusese transformat de catre Irod cel Mare intr-o resedinta a sa. Construise aici un palat, un amfiteatru, un hipodrom, precum si bai publice in stil grecesc. Asa se face ca Ierihonul devenise, la acea data, cel mai important oras din Iudeea, dupa Ierusalim.
Era un oras de tranzit, foarte impestritat. In vechime fusese pus deoparte de preoti, insa acum era locuit de multi straini, soldati si functionari romani.
Ierihonul, aflat la circa 25 km. departare de Ierusalim, era, la data aceea, resedinta multor vamesi. Se gasea acolo un birou vamal care supraveghea toate deplasarile caravanelor si toate schimburile comerciale.
Sosirea caravanelor constituia un prilej de adevarata sarbatoare pentru locuitori. In cazul sosirii Mantuitorului, interesul era dublat de vestea invierii lui Lazar care facuse deja ocol. Printre cei multi care erau nerabdatori sa-L vada pe Isus se afla si Zacheu. Cine este acest personaj, care apare meteoric pe paginile Scripturii, si doar in Evanghelia lui Luca?
“Isus a intrat in Ierihon si trecea prin cetate. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, cauta sa vada care este Iisus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura.” Luca 19, 1-3
Iata trei amanunte din care putem trage concluzia ca Zacheu era un om foarte nefericit:
1. Era bogat… Bine, dar acesta era un motiv de a fi nefericit? Bogatii timpului erau oameni onorati, respectati.
Nu uitati, va rog, un lucru: Zacheu era bogat pentru ca era vames. Averea si-o castigase prin mijloace necinstite, iar cei din jur stiau asta si-l urau pentru acest motiv.
Zacheu, care era un suflet sensibil, simtea invidia si ura concetatenilor sai, alimentate de marea sa avere necinstita. Era foarte bogat, dar foarte nefericit. Bogatia nu-i putea umple marele gol sufletesc.
2. Era vames… Mai mult decat atat, Zacheu era seful biroului vamal din cetatea Ierihonului.
Ce implica pentru un om sa fie vames in societatea acelor timpuri?
In primul rand, el era un strangator de taxe si ipozite. Si, asa cum s-a intamplat in toate timpurile, un astfel de functionar public nu era bine vazut de popor.
Mai mult decat atat, el era un functionar al stapanirii romane. Oridecate ori iudeii il vedeau pe un vames, isi aduceau aminte ca ei nu erau liberi, ci sub stapanirea romanilor. Obligatia de a plati birurile catre acestia le ridica tensiunea arteriala.
Apoi, necinstea si abuzurile pe care le faceau vamesii, la adapostul legii, erau un alt motiv serios pentru care acesti functionari erau priviti cu atata ura si dispret in societatea iudaica.
Inca un motiv de dispret: Zacheu era seful vamesilor, ceea ce marea proportional dispretul concetatenilor sai.
Si, in sfarsit, pentru ca tacamul sa fie complet, Zacheu mai era si evreu, ceea ce punea capac peste toate. Era foarte grav! Un evreu aflat un slujba stapanirii romane…Asa ceva nu putea fi iertat de concetatenii sai. Cum l-ar fi sfasiat de viu daca nu ar fi fost ocrotit de legile romane!
3. Era mic de statura…
Sa ne imaginam cate glume proaste si ironii nu circulau pe seama acestui “omulet”, seful “vamesilor si al pacatosilor”!
Zacheu suferea enorm din aceste motive. In supraaglomeratul Ierihon, impanzit de atatea caravane care veneau si plecau necontenit, Zacheu era un insingurat. In afara de familie si, poate de cativa colegi, si ei vamesi ca si el, nu avea prieteni. Pretutindeni pe unde mergea, acest omulet nefericit nu avea parte decat de priviri dusmanoase, cuvinte reci, dispret si batjocuri. Bogatia nu-i aducea fericirea mult dorita, dimpotriva, ii crea numai probleme.
Intr-o astfel de stare de spirit, Zacheu simtea nevoia unei schimbari. Nu stia insa, cum si cand se va produce aceasta.
“Cu toate acestea, vamesul bogat nu era un om lumesc, cu totul impietrit, cum parea. Sub aparenta lumeasca si mandra se gasea o inima simtitoare la indemnurile dumnezeiesti.” Hristos Lumina Lumii pag. 538
Prima cotitura din viata lui Zacheu s-a produs odata cu lucrarea lui Ioan Botezatorul. Aproape de Ierihon, la circa opt km. era Iordanul, locul in care Ioan predica si boteza.
Zacheu auzise chemarea la pocainta si indemnul dat de Ioan vamesilor: “Sa nu cereti nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit sa luati!” ( Luca 3,13 )
Predicile lui Ioan au produs o puternica impresie asupra lui; era tot mai constient de pacatosenia sa, iar abuzurile si necinstea de care daduse dovada, ii veneau mereu in minte. Se simtea un mare pacatos. Dar ce sa faca? Pentru a-si linisti constiinta, Zacheu a inceput sa puna in practica cele invatate din predicile lui Ioan: inceteaza abuzurile, renunta la castigul necinstit si incearca sa repare raul facut.
Credeti ca lucrul acesta l-a ajutat sa se reabiliteze in ochii semenilor? Nicidecum! Toate incercarile sale au dat gres, caci orice gest al sau de reparatie morala si materiala era privit cu totala neincredere. Era greu de suportat o astfel de incercare! Avea cele mai bune si sincere intentii, dorea o schimbare radicala in viata, si iata cum era privit de cei din jur! Zacheu dorea sa se intample ceva cu viata sa, dar nu stia ce si cum.
Cand aude de Iisus si de lucrarea Lui, o licarire de speranta se aprinde in sufletul sau obosit. Undeva in subconstientul sau, Zacheu simtea ca Acest Isus putea sa-l ajute. Era lucrarea tainica a Duhului lui Dumnezeu in inima sa. Acum, Acelasi Duh il indemna pe vamesul dispretuit sa-L caute pe Isus.
Sa nu credem insa, ca Zacheu s-a aruncat usor in bratele Mantuitorului, asemenea unui mistic credul, sau al unui naiv sentimental! Existau piedici uriase in calea acestei intalniri, si lucrul acesta facea ca in mintea lui sa se dea o lupta teribila.
Cea dintai piedica erau cei din jur. Biblia ne spune ca Zacheu “nu putea sa-L vada pe Isus din pricina norodului.”
Sa nu uitam ca Zacheu, fiind evreu, nu era strain de prejudecatile poporului sau cu privire la Mantuitorul! Unii din semenii sai Il considerau pe Iisus un “demonizat’, altii vedeau in El un profet, altii- un mare pacatos, un om periculos pentru natiunea iudaica. Altii vedeau in El un Invatator fara egal.
Zacheu era om, prin urmare, toate aceste conceptii gresite despre Isus l-au influentat in mod negativ. Si totusi, ceva launtric il indemna sa-L caute. Probabil ca se gandea: “Nu se poate ca acest om, cu invataturi atat de curate, sa fie un demonizat, un pacatos.”
Asa se intampla intotdeauna cu influenta celor din jur asupra noastra. Norodul, multimea ne poate influenta alegerile, sentimentele, actiunile. Pentru cei mai multi oameni care Il cauta pe Dumnezeu, multimea este prima si cea mai puternica piedica in calea trairii adevarului. “Oare ce va zice lumea?” este problema care ii desparte pe multi oameni de Mantuitorul lor. Multimea cere compromis, cere sa nu ai personalitate, cere sa te comporti asemenea ei. Dumnezeu stie marea putere de influenta a multimilor, de aceea ne pounceste in Cuvantul sau: “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci raul!” ( Exod 23,2 )
Zacheu insa, stie sa treaca peste aceasta piedica.
Dar ce sa faca cu bogatia lui? Aparent aceasta nu era o piedica intre el si Iisus, insa cu siguranta ca Zacheu aflase despre parerea Acestuia despre cei bogati: “Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei cu avutii. Fiindca este mai lesne sa treaca o camila prin urechile acului decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.” ( Luca 18, 24-25 ) Mantuitorul rostise aceste cuvinte cu putin timp inainte de intrarea in Ierihon, si Zacheu le auzise, cu siguranta.
Cum sa vina in fata lui Iisus, cand el stia prea bine cum isi castigase averea? Cate abuzuri ,cata necinste si practice frauduloase! Chiar slujba de vames si-o cumparase cu bani grei de la autoritatile romane. A fi seful vamii dintr-un oras ca Ierihonul, nu era putin lucru. L-a costat mult ca sa obtina acest post.
Imaginati-va cam ce se petrecea in inima acestui om! Era lupta intre dorinta de a-L intalni pe Iisus si teama de a fi respins.
Oare Zacheu s-a suit in pom pentru ca era prea mic, sau de teama de a nu fi respins? Stiindu-se un mare pacatos, a preferat el o intalnire mai voalata, mai discreta? Este posibil. Cert este ca Zacheu a reusit sa treaca si peste aceasta piedica.
Oare ce l-a ajutat sa prinda curaj? Prezenta unui vames intre ucenici-Matei. Un vames pacatos ca si el intre ucenicii Domnului? Ce speranta s-a putut aprinde in inima sa vazand ca si el ar putea fi acceptat in preajma Lui! Cat despre infirmitatea fizica, aceasta a fost piedica cea mai usor de depasit: urcarea intr-un pom.
Si astfel ,ascuns intre frunzele dudului, Zacheu asteapta in siguranta apropierea convoiului. Zgomotele multimii se apropie tot mai mult, inima vamesului bate tot mai tare, iar ochii sai cauta fata Celui dupa care tanjea sufletul sau.
Iata-L pe Iisus tot mai aproape! In jurul Sau-multimea care discuta in contradictoriu: ucenici, farisei, locuitori din Ierihon, poate chiar rude si cunoscuti ai lui Zacheu…Ce haz ar mai face multimea daca l-ar zari acolo pe omuletul de la vama! Dar Zacheu sta in siguranta in frunzis. Nimeni nu banuieste ca el este ascuns acolo.
Dar iata-L pe Mantuitorul chiar sub pom! De cand astepta Zacheu acest moment! Sa-L vada asa de aproape! Ochii sai urmaresc fiecare gest, fiecare trasatura de pe chipul Sau. Cata blandete si autoritate nobila inspira acest Chip! Privind la Iisus, Zacheu isi limpezeste orica gand. Indoielile dispar si inima i se umple de bucurie vazand ca Acest Iisus, despre care auzise atatea, era exact implinirea nevoilor lui.
Oare Iisus l-ar primi si pe el , macar cateva clipe, ca sa stea de vorba cu el? Din nou indoiala isi face cuib in inima sa. Imediat insa, il zareste pe Levi Matei, vamesul,, si atunci speranta i se aprinde din nou in suflet. Dar cum sa vorbeasca cu Iisus? Daca ar face o singura miscare gresita, multimea l-ar descoperi in ascunzisul sau si ce haz ar mai face de el!
Dar tocmai in acele momente, se intampla ceea ce se straduise sa evite: Ajuns sub dud, Mantuitorul ridica brusc privirea Sa senina si ochii Sai ii intalnesc pe ai vamesului. Zacheu este ca si paralizat. Fusese descoperit si toata multimea priveste in sus, spre el. Ce vor mai rade de acum incolo de el! Ce glume si ce ironii pe seama lui!
Apoi Zacheu aude cuvintele: “Zachee, da-te jos de graba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta!” Nu-i vine sa creada. Coboara grabnic si parca il vedem pe acest omulet agatandu-se de fiecare creanga.
Iata-l in fatza lui Iisus, mut si uluit, parca vrand sa intrebe: “ In casa mea, Doamne? La mine, un pacatos atat de mare? Un vames, un gunoi al societatii?”
Cuvintele ii raman insa, nerostite, caci chipul bland al Mantuitorului este ca o mare linistita , in care se inneaca toate indoielile sale. Fericit, Zacheu Il insoteste pe Domnul spre propria lui casa. Fariseii incep sa murmure la adresa lui Iisus: “A intrat sa gazduiasca la un om pacatos.” Dar lui Zacheu nu-i mai pasa de parerea lor. Biblia spune ca “Zacheu a stat inaintea Domnului.” El biruise spiritul de masa si teama de norod. Nimic nu-l mai putea opri de a sta inaintea lui Iisus.
Ce ii oferise aceasta multime pana acum, in afara de ura, dispret si batjocura? Acum L-a gasit pe Iisus si ii era deajuns. Gura sa, care ii amutise in momentul in care a fost descoperit, se dezleaga si, plin de curaj, face o declaratie publica a credintei sale practice: “Iata, Doamne, jumatate din averea mea o dau saracilor, si, daca am napastuit pe cineva cu ceva , ii dau iapoi impatrit.” Luca 19,8
Ce semnificatie are aceasta declaratie publica a lui Zacheu? Trei lucruri recunoaste Zacheu prin cele cateva cuvinte rostite:
-faptul ca era un pacatos si ca si-a castigat averea in mod necinstit
-dorinta de a repara greselile trecutului
-dorinta de a se indrepta si a nu mai repeta pacatul
Ce pot insemna toate acestea intr-un singur cuvant decat POCAINTA? Zacheu este un om nou, un om pocait. Pana in momentul intalnirii lui cu Mantuitorul el incercase doar sa-si imbunatateasca viata, insa pocainta fusese departe de el. Doar intalnirea cu Iisus a produs adevarata pocainta in inima sa. Adevarul acesta este confirmat chiar de cuvintele Mantuitorului: “Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta!” Daca mantuirea ar fi intrat in casa lui cu catva timp in urma, in vremea cand Zacheu incerca sa-si imbunatateasca viata, Domnul nu ar fi subliniat:” Astazi..”
Mantuirea nu a venit in viata lui Zacheu prin faptele lui bune, ci prin prezenta lui Iisus! Pentru cateva ore, casa vamesului a devenit cea mai fericita si binecuvantata casa din Ierihon. De mult timp membrii familiei lui Zacheu nu mai erau primiti in sinagoga. Acum ei aveau privilegiul de a fi invatati direct de Fiul lui Dumnezeu.
Si, desi Mantuitorul a trebuit sa plece dupa un timp din casa aceea, indreptandu-se spre Ierusalim pentru marea Sa Jertfa, El a ramas pentru totdeauna in templul inimii acestui om mantuit.
Aceasta a fost clipa “astrala” a lui Zacheu-clipa intalnirii sale cu Mantuitorul lumii. Din acea clipa fericita, viata sa , care fusese paralela cu a Domnului sau pana atunci, s-a unit cu viata, planurile, gandirea si actiunile Mantuitorului.
Oare noi nu traim adesea experienta vietii acestui om? Adesea auzim in constiinta noastra chemarea discreta a Duhului lui Dumnezeu spre o viata mai sfanta, mai aproape de Dumnezeu. Insa atatea piedici apar in calea dorintelor si aspiratiilor noastre bune! Fie oamenii din jur care ne descurajeaza sa ne intoarcem cu toata inima spre Dumnezeu, fie vreo infirmitate fizica sau vreo boala, fie umblarea dupa bogatiile trecatoare ale lumii noastre.
Incercam sa ne linistim cugetele prin cosmetizari, prin mici schimbari in bine, insa pacea sufleteasca de care avem atata nevoie intarzie sa vina. Doar intalnirea cu Mantuitorul si ramanerea Lui in viata noastra ne va aduce adevarata pace. Si mantuire.
Aceasta este “clipa astrala” de care avem nevoie cu totii. Va intarzia ea sa vina?
“Vino, Doamne Iisuse !”
Lori Balogh