15. In cautarea stramosilor
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
Pana nu demult, exista o singura ramura stiintifica ce se ocupa cu originea omului- paleontologia. Metoda stiintifica era simpla: cercetatotul, inarmat cu o lopata si un tarnacop, pleca in diferite regiuni ale globului in care spera sa gaseasca vreun os sau schelet mai interesant. Daca gasea ceva care sa-i retina atentia, cercetatorul ducea acasa fragmentul fosil pentru a-l cerceta pe indelete, apoi, inarmat cu teoria evolutionista, ajungea la niste concluzii tocmai bune de publicat.
Ne-ar fi util un scurt istoric al celor mai rasunatoare descoperiri antropologice:
In 1856, intr-o localitate aproape de Dusseldorf, aflata pe valea Neanderului, a fost gasit primul schelet al asa-numitului “om de Neanderthal”. Ulterior, s-au gasit parti de schelet provenind de la circa o suta de indivizi. Cand s-au descoperit aceste fosile, s-a crezut ca s-au descoperit, in sfarsit, stramosii omului, care, dupa descrierile facute de specialistii in antropologie, erau scunzi, masivi, robusti, avand capul mare, fruntea tesita si arcade proeminente.
La inceputul secolului nostru, circulau niste desene reprezentandu-l pe omul de Neanderthal, desene pe care le gasim si astazi in manualele de biologie. Desenele infatisau o fiinta umana paroasa, sarac imbracata, avand gatul scurt si rigid, umerii garboviti, picioare incovoiate si aparenta salbatica.
In 1955, doi profesori de anatomie din Baltimore si Londra- Straus si Cave- au ajuns la concluzia ca scheletul omului de Neanderthal era ros de artrita, ceea ce-l obligase pe respectivul sa adopte o pozitie adusa, garbovita, nenaturala. Mai mult decat atat, capacitatea craniului omului de Neanderthal era foarte apropiata de cea a omului modern. Majoritatea studiilor arata ca el era tot atat de inteligent ( daca nu chiar mai inteligent! )decat omul modern.
Ultimele concluzii ale cercetatorilor rastoarna cu totul conceptiile initiale cu privire la omul de Neanderthal. Iata ce scria autorul unui scurt articol pubicat in “Romania libera” in 1988:
“Daca omul de Neanderthal, care a trait cu 45 000-150 000 de ani in urma, ar mai exista si ne-ar iesi in cale imbracat in haine moderne, probabil ca el nu ar mai atrage nimanui atentia. La aceasta concluzie surprinzatoare au ajuns , potrivit ziarului “Neue Zurcher Zeitung”, specialistii de la Muzeul de Istorie Naturala din Viena. In urma studierii detaliate cu ajutorul razelor X a adanciturilor fruntii, ochilor, nasului si maxilarului superior pe diverse cranii ale acestui stramos al nostru, ei conchid ca vechea ipoteza potrivit careia omul de Neanderthal avea o infatisare asemanatoare cu a maimutelor ( frunte tesita si barbie proeminenta ) poate fi considerata acum o simpla fantezie. El era mult mai apropiat ca infatisare decat s-a crezut.” ( 1 )
Insa probleme asemanatoare le ridica nu doar asa-zisul om de Neanderthal, ci si alte fiinte humanoide considerate a fi stramosii omului modern.
In 1870, Eugene Dubois, conferentiar de anatomie la Universitatea din Amsterdam, demisioneaza din functia sa si se inroleaza in armata olandeza a Indiilor de Est, pentru a cauta veriga ce leaga maimuta de omul modern. In anul urmator- 1871- el gaseste in Jawa niste oase pe care le asambleaza si le denumeste Pitecantropus erectus– omul maimuta in pozitie verticala. In jurul “omului de Java” au existat, de-a lungul timpului, mai multe controverse timp. Eugene Dubois a ascuns, timp de mai multi ani, fragmentele osoase si nu a permis decat unui numar foarte mic de oameni sa le vada. El insusi si-a exprimat indoiala cu privire la originea acestor fosile, intrebandu-se daca nu cumva ele sunt oase de om modern.
Asupra interpretarii scheletuluii omului de Java, istoricul Nicolae Iorga , desi nu era un adept al Bibliei, scria in lucrarea sa “Materiale pentru o istoriologie umana”:
“ Omul de Java e asa de putin sigur incat s-a putut spune ca nu e, de fapt, decat un enorm gibon…
Asupra ramasitelor trupului omenesc , concluziile nu trebuie trase prea repede…” ( 2 )
“Toate aceste sunt verosimile si totusi foarte nesigure…” ( 3 )
Acelasi autor, vorbind despre conceptia darwinista a evolutiei omului, cu care nu era de acord, afirma:
“Aceeasi linie de dezvoltare ( evolutie ) ar fi trebuit sa fie urmata si de anumite maimute cataratoare si, cum nu este cazul, enigma ramane intreaga, ingaduind cercetatorilor care si-au pastrat credinta, sa recurga la o interventie supranaturala…” ( 4 )
Timp de 40 de ani, “omul de Piltdown” a fost consideart o veriga de seama in evolutia omului modern. Scheletul sau a fost descoperit in 1912 de colectionarul englez Dawson la Piltdown, in Anglia. Craniul imbina trasaturi de om cu trasaturi de maimuta, avand o cutie craniana ca a unui om modern, iar mandibula ca a unei maimute.
In 1953, deci dupa 40 de ani, s-a dovedit ca veriga atat de pretioasa era un fals grosolan. La craniul unui om modern, colectionarul englez a adugat maxilarul inferior al unei maimute contemporane, vopsind totul cu grija cu bicromat de potasiu, pentru ca sa arate cat mai vechi.
In 1924, profesorul Raymond Dart, profesor de anatomie la Universitatea din Iohanesburg, gaseste in Botswana scheletul unui hominid cu fata tesita ca de maimuta, avand pozitia verticala si cutia craniana mica. Profesorul l-a numit Australopitecus africanus. Specialistii cred ca este cel mai vechi hominid. Scelete asemanatoare s-au mai descoperit si in Europa de Vest, Africa si Asia.
Insa nici acest presupus stramos al omului nu ramane fara probleme. In nordul Keniei exista o regiune foarte bogata in schelete de australopiteci. Dar ceea ce ii pune in mare incurcatura pe antropologi este urmatorul fapt de necontestat: in acelasi strat geologic s-au gasit schelete de oameni moderni a caror vechime a fost stabilita la circa 4 milioane de ani, precum si schelete de australopiteci a caror vechime a fost stabilita la circa 2 milioane de ani.
Logica si bunul simt ne determina sa ne intrebam:
Cum poate fi australopitecul stramosul omului de azi, din moment ce omul modern a existat, dupa datarile efectuate, cu 2 milioane de ani inaintea acestuia?
In anii 1944 si 1947, d-na Henri Martin a descoperit intr-o grota din Charente, Franta, un craniu si cateva unelte pe care le-a atribuit omului de Neanderthal. Sapand mai adanc in solul cavernei, a gasit urme de animale si cranii umane care nu se asemanau cu cele ale omului de Neanderthal. Fruntea era ca a omului modern, iar arcadele erau putin dezvoltate, asemenea europenilor moderni.
Problema care se pune este cum a fost posibil ca omul modern sa fie ingropat sub “stramosul” sau- omul de Neanderthal?
Dar, parasind santierele bogate in fosile umane, care dau destula bataie de cap paleontologilor si antropologilor, sa vedem ce face cercetatorul dupa ce a descoperit un schelet sau un fragment osos care-i atrage atentia. Dupa examinari minutioase si datari cu carbon radioactiv, potrivit teoriei evolutioniste, fragmentul osos este introdus intr-o schema a evolutiei omului, conceputa de cercetator.
Schema evolutiei umane este diferita de la un cercetator la altul. Numai in lucrarea lui Mihai E. Serban “Omul si astrele” gasim , la sfarsitul cartii 9 variante ale evolutiei. In unele se sustine ca stramosii omului au aparut acum 5 milioane de ani, in altele-acum 2 milioane de ani etc. In unele australopitecul apare ca stramos al omului, in altele el apare ca o ramura separata a evolutiei. Exista foarte multa nesiguranta, foarte multa fantezie si prea multa filozofie in acest domeniu al stiintei.
In ultima vreme, alaturi de antropologii clasici, s-a ridicat o noua categorie de oameni de stiinta care-si propune sa studieze originea omului-geneticienii. Voi spicui cateva lucruri interesante publicate in presa, catre sfarsitul secolului al 20-lea.
Specialisti in biologie moleculara au studiat ADN-ul extras din placentele donate de mame provenind de pe toate continentele lumii. Ei au descoperit un gen de ADN care nu se afla in nucleu, ci in mitocondriile citoplasmatice ( acele mici formatiuni care asigura energia celulei ). Acest ADN mitocondrial nu se amesteca niciodata cu al tatalui, el transmitandu-se curat de la mama la copil. Mergand pe firul acestui ADN , geneticienii au ajuns la cateva concluzii deosebit de interesante, care-i pun in mare incurcatura pe antropologii si paleontologii de factura clasica. Iata cateva observatii facute de geneticieni:
Ei afirma ca suntem o specie tanara, diferentele genetice intre rase fiind neinsemnate. Tot ei au observat ca , uneori, in cadrul aceleiasi rase exista diferente genetice mai mari decat intre rase. De multe ori intre doi europeni exista diferente genetice mai mari decat intre un european si un african. Aceasta inseamna ca suntem mai inruditi decat se credea si ca noi ne tragem dintr-un singur stramos.
Mergand pe firul ADN-ului mitocondrial, geneticienii au ajuns la concluzia ca toti oamenii se trag dintr-o singura femeie, pe care au numit-o Eva si despre care se afirma ca ar fi trait nu acum 25, 20, 5 sau 2 milioane de ani, asa cum afirma antropologii clasici, ci acum 100 000-150 000de ani. Cea mai mare problema pe care o ridica noile date stiintifice este aceea ca oamenii moderni nu au evoluat lent, in diferite parti ale lumii, asa cum considerau multi antropologi pana la acea data , ci evolutia s-a produs oarecum brusc, intr-o singura familie si anume familia Evei.
“ADN-ul tuturor copiilor duce, in ultima instanta, catre o singura femeie… La prima vedere pare de neconceput ca o singura femeie sa fie sursa intregului ADN mitocondrial, dar acesta este un rezultat bine stabilit al legilor probabilitatii… Indiferent unde a fost vatra Evei, geneticienii sunt de acord asupra faptului ca ea a trait acolo de curand, iar acest lucru le da bataie de cap antropologilor. Daca Eva a trait in ultimii 200 000 de ani, se prea poate ca ea sa fi fost un om modern, eventual chiar unul dintre primii dintrte noi.” ( 5 )
Dar geneticienii nu s-au oprit aici. Ei au ambitia sa dea de primul stramos masculin al omenirii , cercetand un ADN din nucleul celular, iar din acesta-cromozomul Y. Concluzia este cat se poate de interesanta:
“Deci, cel putin pentru moment, singura concluzie pe care o putem trage, fara sa gresim prea mult, este ca Adam a fost tatal Evei.” ( 5 )
De trei milenii si jumatate, Biblia sustine acelasi lucru pe care geneticienii secolului al 20-lea l-au confirmat de abia acum. Biblia nu ne vorbeste de mai multi stramosi ai omului de azi, ci de unul singur- Eva, mama tuturor oamenilor. Tot Biblia ne spune ca nu Eva era inaintea lui Adam, ci invers.
“Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om si omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: Iata, in sfarsit, aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din om.” Geneza 2, 21-23
Daca asa stau lucrurile. cum se explica existenta unor schelete sau fragmmente osoase ce par sa indice o evolutie ? Parerile sunt diferite. Cineva a afirmat despre scheletul omului de Neanderthal ca nu este altceva decat scheletul unui soldat mongol din timpul razboaielor lui Napoleon. Un alt specialist in anatomie a afirmat ca el nu este altceva decat “un idiot patologic”de data recenta. Alte schelete, asa cum am vazut in cazul “omului de Piltdown” sunt falsuri grosolane ale unor indivizi care si-au cautat popularitatea.
Care este conceptia creationista cu privire la aceste schelete? Noi credem ca ele reprezinta urme ale unor indivizi sau grupe de indivizi degenerati, care s-au separat de societatea vremii din diferite motive si care au alunecat in mod gradat spre practici salbatice, mergand chiar pana la canibalism. Este de asemenea posibil ca oasele sa apartina unor oameni surghiuniti si expulzati din societate. Asa ne explicam de ce multe din aceste schelete sau fragmente scheletice sunt amestecate ( in Israel, Franta ) cu schelete ale unor oameni moderni sau sunt ingropate sub cele ale unor oameni de tip contemporan.
Si atunci ne intrebam: in loc de termenul de evolutie nu ar fi mai corect sa folosim termenul de involutie ? Daca luam in serios raportul biblic si ne comparam cu primii nostri parinti, nu mai exista nicio indoiala ca omenirea s-a degradat in mod constant de atunci si pana astazi.
Credem, potrivit Scriipturii, nu intr-o evolutie, ci intr-o transformare pe care o va face Creatorul in vietile celor care Il vor cauta din toata inima. O transformare care nu va necesita milioane de ani, ci doar o viata de om. Viata ta si a mea. Trebuie numai sa ne dam acordul pentru aceasta.
Lori Balogh
Referinte bibliografice:
( 1 ) Ziarul “Romania libera”, 1988
( 2 ) Nicolae Iorga, “Materiale pentru o istoriologie umana “, Editura Academica, 1968, pag. 27
( 3 ) Idem, pag.32
( 4 ) Idem, pag. 47
( 5 ) Revista “Lumea”, nr. 14, 15, 1988, citand articol din Newsweek, 11 ian. 1988