23. DECALOGUL SI SFARSITUL ISTORIEI
Autor Lori Balogh
www.loribalogh.ro
Tendinte
Recent, in Occident a fost publicat decalogul “Noului ateism”. Corifeii acestuia, dupa ce au conceput tezele orientarii miscarii , s-au gandit ca nu ar strica sa le expuna si sub forma unor porunci. Asa a luat nastere decalogul “Noului ateism”, construit in paralel cu Decalogul dat de Dumnezeu prin Moise. Iata cum suna poruncile lui:
Porunca intai: „Sa nu crezi !”
Porunca a doua: „Sa nu-ti faci un chip al tau, caruia sa-i zici Dumnezeu !”
Porunca a treia: „Sa nu accepti pe langa tine nici un Dumnezeu !”
Porunca a patra: „Sa nu ai nici un Creator !”
Porunca a cincea: „Sa-ti venerezi copiii si, de aceea, sa-i lasi in pace cu Dumnezeu !”
Porunca a sasea: „Sa fii bun si fara Dumnezeu !”
Porunca a saptea: „Sa nu ai alt Dumnezeu in afara de Stiinta !”
Porunca a opta: „Sa nu-ti iubesti aproapele fara mustrari de constiinta!”
Porunca a noua: „Sa nu respecti Sabatul !”
Porunca a zecea: „Sa nu ingenunchiezi in fata calitatii de Creator !” ( 1 )
Ceea ce ati citit este o declaratie de credinta – o credinta deosebit de puternica, marturisita de circa 10% din populatia lumii ( dupa unele statistici ). Caci, ce poate sa insemne negarea cu atata inversunare a existentei lui Dumnezeu decat o credinta puternica, chiar daca, prin continutul ei, aceasta se afla la polul opus fata de ceea ce noi numim credinta in mod obisnuit.
Ateismul, in esenta lui, nu e o noutate. Cu o mie de ani inainte de Christos, psalmistul David scria in Psalmul 14: „Nebunul zice in inima lui:”Nu este Dumnezeu” ( vers. 1 ). Intelegem de aici ca nebunia, in sens biblic, nu inseamna intotdeauna o dereglare mintala. Ea capata un sens mult mai larg, cuprinzand si dereglarile morale pe care le poate suferi o fiinta umana.
Daca in trecut ateismul era un fenomen izolat, caracterizandu-i mai ales pe barbati, incepand cu secolul al 19-lea , odata cu dezvoltarea stiintei si tehnicii, el a devenit un fenomen de masa, fiind imbratisat deopotriva de barbati si de femei.
Sa fie acesta un semn al sfarsitului ?
Daca punem alaturi statisticile referitoare la amploarea ateismului in zilele noastre si intrebarea retorica a Mantuitorului: „ Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant ?” ( Luca 18, 8 ), atunci nu putem sa nu vedem in acest fenomen un semn al apropierii sfarsitului lumii.
Ateismul militant reprezinta, asadar, una din tendintele lumii contemporane.
O alta tendinta , observata de sociologi si de sefi ai bisericii crestine ( recent, si de Papa Benedict al 16-lea ), este atitudinea din ce in ce mai indiferenta fata de religie. Indiferentismul religios nu inseamna ateism. Oamenii isi pastreaza credinta in Dumnezeu, insa au devenit indiferenti fata de tot ce inseamna practica religiei. Secularismul a cuprins mase largi de oameni, influentandu-le gandirea si obiceiurile. Weekend-ul nu mai e asteptat de majoritatea oamenilor pentru participarea la slujbele religioase, ci pentru cumparaturi, distractie si relaxare.
O consecinta directa a indiferentismului religios este relativismul moral. In societatea noastra se aud adesea replici de genul: „Ce e corect pentru tine, poate ca nu e corect si pentru mine”, sau: „fiecare persoana isi descopera singura calea cea dreapta”.
Intr-un sondaj de opinie remis spre difuzare de Barna Group, 83% dintre tinerii intervievati au afirmat ca pentru ei, „adevarul moral depinde de circumstante„. Doar 6% au recunoscut ca adevarul moral este absolut. Acesta este probabil unul dintre motivele majore pentru care 70% dintre tineri au experimentat relatii sexuale pana la varsta de 20 de ani. Nu e de mirare ca America înregistreaza cea mai mare rata a bolilor transmise pe cale sexuala, anual fiind raportate circa 15,3 milioane de cazuri noi.
Relativismul moral si-a demonstrat din plin roadele. Scaderea numarului de casatorii in favoarea legaturilor de concubinaj, cresterea numarului de copii monoparentali, cresterea numarului divorturilor, al violurilor, crimelor, al actelor de coruptie etc. sunt consecinte ale unei legi imuabile:
„Fiindca au semanat vant, vor secera furtuna” ( Osea 8, 7 )
Sa fie si acesta un semn al sfarsitului ?
Daca punem tabloul moral al societatii moderne alaturi de tabloul profetic zugravit de apostolul Pavel in 2 Timotei 3, 1-5, atunci putem fi siguri ca indiferentismul religios si relativismul moral al zilelor noastre sunt si ele semne ale sfarsitului lumii.
„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, , neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea.” ( 2 Timotei 3, 1-5 )
Cea de-a treia tendinta a societatii omenesti contemporane, in total contrast cu primele doua amintite, este intoarcerea la morala biblica, exprimata in Cele Zece Porunci, ca singura solutie pentru salvarea omenirii.
Comisia Celor Zece Porunci, o organizatie privata formata din peste 500 de lideri religiosi si oameni de televiziune, s-a intrunit de mai multe ori pe teritoriul SUA si al Canadei. Dupa mai multe discutii, s-a stabilit ca ziua de duminica, 7 mai 2006, sa fie declarata Ziua Celor Zece Porunci. Data aleasa corespunde perioadei cuprinse intre Pastele Evreiesc si Rusalii, timp in care Moise a primit de la Dumnezeu Decalogul pe cele doua table de piatra.
Miscarea s-a nascut in urma agitatiei produsa de initiativa amplasarii Monumentului Celor Zece Porunci in scoli, in curtile de justitie si in alte locuri publice si a refuzului Curtii Supreme de Justitie de a aproba acest lucru.
In cartea „De ce sunt cele Zece Porunci importante”, dr. D. James Kennedy, unul din liderii religiosi care sunt afisati pe website-ul oficial al miscarii ( 2 ), afirma ca ziua Sabatului a fost schimbata de Christos si urmasii Sai, iar in capitolul intitulat „Darul odihnei”, autorul sugereaza ca acest nou Sabat este solutia pentru nevoile Americii de astazi. Sub titlul „Pastreaza Sabatul si pastrezi natiunea”, el scrie ca atunci cand Sabatul este profanat si desacralizat, natiunea decade din ce in ce mai mult.
Ziua Celor Zece Porunci este cea mai recenta incercare de a schimba constitutia americana si de a promova morala iudeo-crestina prin puterea civila.
Sa fie si acesta un semn al sfarsitului ?
In anul 1888, E. G. White scria in Review and Herald:
„Vine un timp cand Legea lui Dumnezeu va fi intr-un sens special anulata pe pamantul nostru. Conducatorii natiunii noastre ( natiunea americana, nn ), prin decrete legislative, vor pune in vigoare legea duminicala si astfel, poporul lui Dumnezeu va fi adus intr-un mare pericol. Cand natiunea noastra va decreta in consiliile sale legislative legi care sa oblige constiintele oamenilor in ce priveste privilegiile lor religioase, impunand pazirea duminicii si aducand autoritatea represiva impotriva celor ce tin Sabatul Zilei a Saptea, Legea lui Dumnezeu va fi anulata pe pamantul nostru, iar apostazia nationala va fi urmata de ruina nationala.”
Citatul e mai sus nu este altceva decat un comentariu in rezumat al uneia din profetiile apocaliptice ce stau sa se implineasca : Apocalipsa cap. 13, 11-17.
Iata trei tendinte ale societatii in care traim. Si ce observam ? O polarizare a societatii. Sau, folosind un temen biblic, o „coacere a holdelor” care devin gata pentru seceris ( vezi Ioan 4, 35; Apocalipsa 14, 15-16 ).
Omenirea e gata pentru finalul de istorie !
Legea duminicala
Imaginati-va ca intr-una din zilele acestei saptamani, deschizand radioul sau aparatul TV, veti auzi, printre stirile obisnuite ale zilei, urmatorul anunt:
„Congresul SUA, intrunit in sedinta extraordinara, analizand criza profunda economica, financiara, sociala si morala in care se afla natiunea americana, luand act de inmultirea fara precedent a dezastrelor abatute asupra teritoriului SUA si tinand cont de dorinta celor mai largi grupari si organizatii crestine, precum si de cererile inaintate guvernului de cele mai puternice confederatii sindicale, decreteaza:
Articolul 1: Toti cetatenii SUA, precum si strainii aflati temporar pe teritoriul american, in interes de afaceri sau in vizita, pe toata durata sederii lor , vor acorda o deosebita atentie respectarii duminicii ca zi de cult si de inchinare.
Articolul 2: Se interzice cu desavarsire orice activitate productiva, comerciala, agricola sau de transport, orice manifestari sportive, culturale, distractive si de agrement, cu exceptia celor legate de invatamantul religios si participarea la slujbele duminicale in biserici.
Articolul 3: Ziua de duminica va fi dedicata actelor de caritate, participarii la slujbele religioase, la intruniri cu caracter religios si de rugaciune, in care se vor inalta rugaciuni pentru salvarea natiunii americane si inlaturarea dezastrelor care au lovit-o in ultima vreme.
Articolul 4: Cei care nu se vor supune acestor prevederi vor suporta rigorile legii, dupa cum urmeaza: – pentru prima abatere: amenda, dupa norme care vor fi date publicitatii ulterior
– pentru abateri repetate: confiscarea averii personale, interzicerea oricaror schimburi comerciale sau inchisoare, dupa caz.”
Semnat: Presedintele Congresului SUA
Promulgat: Presedintele in exercitiu al SUA
Vi se pare posibila o asemenea stire in zilele noastre ? Marturisesc ca, daca nu as cunoaste cat de putin Biblia si mai ales profetia din Apocalipsa cap.13, as gandi ca majoritatea oamenilor:
„Asa ceva , niciodata ! In tara tuturor libertatilor, in tara care a adapostit pe cei persecutati din toate colturile lumii, in tara care , prin mesajul inscris pe Statuia Libertatii, ii asigura de ocrotire pe toti oprimatii lumii, asa ceva nu se va intampla niciodata !”
Si totusi, o asemenea stire, chiar daca va fi redactata cu alte cuvinte, intr-o zi va fi raspandita pe toate canalele mass-media din lume. Ne place sau nu, credem sau nu , o astfel de lege va fi data. Intai in SUA, apoi, in conditii pe care acum nu ni le putem imagina, in intreaga lume.
De ce cred acest lucru ? Pentru simplul motiv ca Dumnezeu, in prestiinta Sa, a descoperit cate ceva despre viitorul omenirii in profetiile cu caracter escatologic din Cuvantul Sau ( in mod deosebit cap. 13 din Apocalipsa . Cadrul nu ne permite sa aprofundam acum aceasta profetie ).
Dar ce legatura exista intre o astfel de posibila lege duminicala si subiectul general cu care ne ocupam: “Decalogul – Marea Constitutie a omenirii “ ?
Am amintit de una din tendintele evidente ale societatii americane – aceea de intoarcere spre Legea divina, ca singura cale de salvare a natiunii americane. Activitatea febrila a Comisiei Celor Zece Porunci din ultimii ani, declararea Zilei Celor Zece Porunci, intreaga agitatie produsa in jurul instalarii monumentelor celor Zece Porunci in diferite institutii publice, refuzul ( deocamdata ) Curtii Supreme de Justitie de a aproba amplasarea unor astfel de monumente, toate acestea, si inca multe altele, dovedesc reorientarea natiunii spre valorile morale expuse in Decalogul iudeo-crestin.
Pana aici, privite lucrurile superficial, totul este pe fagasul cel bun. E ceva rau ca oamenii sa fie incurajati sa se intoarca spre Legea lui Dumnezeu ? Desigur ca nu e nimic rau in asta, dimpotriva.
Si totusi e o problema ! O mare problema ! Legea morala la care suntem indemnati sa ne intoarcem de catre diferite organizatii crestine, tot mai influente in zilele noastre, nu este Originalul divin. Este un surogat omenesc. “Cineva”, in decursul istoriei crestine, printr-o ingenioasa inginerie in materie de morala, si-a permis sa modifice textul sacru, rostit de Insusi Dumnezeu pe Sinai, apoi scris de mana Lui pe cele doua table de piatra date lui Moise.
Cu sase secole inainte de Christos, profetul Daniel, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, a profetizat despre aceasta incercare de schimbare a Legii morale:
“El ( “cornul cel mic” ) va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt si se va incumeta sa schimbe vremile si Legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme.” ( Daniel 7, 25 )
Spartura facuta in Legea divina de catre aceasta entitate misterioasa numita “cornul cel mic”se afla chiar in inima Decalogului, in singura porunca ce Il identifica pe Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute din Univers – porunca a patra.
Asa cum am vazut in cadrul studiului legat de porunca a patra, Sabatul zilei a saptea este singura zi binecuvantata si sfintita de Dumnezeu inca de la Creatiune ( Geneza 2, 2-3 ). Aceasta zi a fost lasata ca un semn de recunoastere intre Dumnezeu si poporul Sau ( Ezechiel 20, 12.20 ) si de respectarea ei sunt legate numeroase fagaduinte facute de Creator ( Isaia 56, 1- 7 ). Sabatul zilei a saptea a fost respectat de copiii lui Dumnezeu inca de la Creatiune, apoi a facut parte din tezaurul adevarului incredintat poporului evreu ales, pentru ca, in timpurile Noului Testament, el sa fie intarit si reconfirmat prin cuvintele Mantuitorului ( Matei 5, 17-19; Marcu 2, 27-28 ), prin exemplul Sau Luca 4, 16 ) si prin invatatura si exemplul apostolilor Sai ( Fapte 17, 2; 18, 4 ; Iacov 2, 10-12; 1 Ioan 5, 2-3; etc. ).
Mai mult decat atat, profetul Isaia aminteste de respectarea Sabatului zilei a saptea si in conditiile Noului Pamant, recreat de Dumnezeu dupa ce se va fi sfarsit istoria atat de dureroasa a pacatului ( Isaia 66, 22-23 ).
Asadar, porunca de a respecta Sabatul zilei a saptea se intinde ca un arc peste timp, de la Creatiune si pana in vesnicii. Si, pentru ca discutam de morala, nici nu putea fi altfel.
Daca Dumnezeu Insusi ne asigura: “Eu sunt Domnul. Eu nu Ma schimb “ ( Maleahi 3, 6 ), daca Scriptura afirma cu toata puterea ei de convingere ca “Iisus Christos este Acelasi ieri, azi si in veci “ ( Evrei 13, 8 ) si daca Biblia ne asigura ca in Dumnezeu “nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1, 17 up. ), este numai drept sa consideram ca si Legea Sa morala, care nu este altceva decat o oglindire a caracterului Sau, este vesnica si neschimbatoare.
De altfel, ce incredere am putea avea intr-un Dumnezeu schimbator, care azi ne cere un lucru, iar maine alt lucru ? Ce siguranta am mai avea daca daca morala ar fi schimbatoare si relativa, ca norii purtati de vant ?
Din fericire, Dumnezeul revelat in Scripturi nu este un Dumnezeu schimbator. El este Stanca ( Psalmul 18, 1-2 ) – metafora ce ne vorbeste despre stabilitate, statornicie si credinciosie.
Spartura facuta in Legea divina nu putea lasa un vid in dreptul poruncii a patra. Ceva trebuia pus in locul Sabatului zilei a saptea, pentru ca amagirea sa fie desavarsita. Asa a aparut “sabatul duminical “– un adevarat surogat al adevaratului Sabat.
Daca Sabatul zilei a saptea este un semn al lui Dumnezeu, prin care El Isi recunoaste adevaratul Sau popor ( Ezechiel 20, 12. 20; Exod 31, 13 .17 ), in mod logic, sabatul duminical este si el un semn al unei alte entitati –“semnul fiarei”- de care se aminteste in Apocalipsa cap. 13. Aceasta profetie ne descopera faptul ca in zilele din urma ale istoriei va exista o colaborare perfecta intre doua puteri reprezentate prin cele doua fiare : fiara iesita din mare ( Papalitatea ) si fiara iesita din pamant ( SUA ). Colaborarea dintre ele a avut deja drept rod caderea comunismului in Europa de Est, lucru ce e indeobste recunoscut. Din aceasta colaborare viitoare se va naste ceea ce Biblia numeste “icoana fiarei” ( Apocalipsa 13, 14-17 )– acel sistem si angrenaj politico-religios, copiat dupa modelul care a functionat in Evul Mediu, cand biserica isi impunea normele morale prin bratul puterii civile.
Pare ceva imposibil de realizat in democratiile occidentale de astazi ? Biblia ne asigura ca sabatul fals (duminica ) va fi impus , prin forta bratului civil, intai natiunii americane, apoi prin simpatie, in intreaga lume. Cum ? Nu stim. Dar stim ca Dumnezeu nu minte si Biblia nu greseste niciodata.
De altfel, ideea unei legi duminicale nu este o noutate. In SUA, in multe din statele ce alcatuiesc federatia americana exista asa-numitele “legi albastre” –niste legi puritane intre care se regaseste si cea duminicala.
Iata cum suna legea duminicala din statul Virginia: “Fiecare barbat si femeie sa se pregateasca dimineata pentru serviciul divin si predicile de duminica, iar dupa amiaza, pentru serviciul divin si catehizare. Pedeapsa pentru prima abatere: sa-si piarda provizia pentru intreaga saptamana urmatoare, pentru a doua: sa-si piarda provizia si , de asemenea , sa fie biciuit, iar pentru a treia abatere; sa fie omorat.” ( 3 )
Aceasta lege duminicala exista inca in legislatia statului Virginia, dupa cum ea exista si in majoritatea statelor americane. Faptul ca , deocamdata, nu li se acorda importanta unor astfel de legi, e o alta problema. Tendinta actuala este ca aceste “legi albastre” duminicale sa fie reactivate si impuse pe plan federal.
Primul amendament al Constitutiei SUA sustine deplina libertate religioasa pentru toti cetatenii americani. Astazi insa, se fac mari presiuni pentru ca acest amendament sa fie inlaturat, iar Constitutia SUA sa fie schimbata. Legea prevede ca , pentru schimbarea Constitutiei, e nevoie de acordul a 34 de state din cele 50. Din ultimele informatii rezulta ca deja 32 de state americane sunt de acord cu schimbarea Constitutiei. Mai e nevoie doar de acordul a doua state si pot fi intrunite conditiile legale pentru convocarea Adunarii Constitutionale care sa ia in discutie modificarea Constitutiei.
Pe de alta parte, Curtea Suprema de Justitie face si ea presiuni in sensul renuntarii la primul amendament ce asigura separarea bisericii de stat si deplina libertate religioasa a cetatenilor americani. In zilele de 30 si 31 ianuarie 1986, mai multi judecatori de la Curtea Suprema au luat in discutie acest prim amendament al Constitutiei, precum si legile duminicale existente deja in unele state americane. Concluzia la care s-a ajuns cu acea ocazie a fost ca aceste legi duminicale nu sunt de natura religioasa, ci sociala.
Diferite organizatii crestine, cum este “Alianta Zilei Domnului” din SUA , militeaza pentru respectarea duminicii , stabilind numeroase contacte cu diferite biserici crestine. Posturi de radio americane lanseaza adesea ideea ca dezastrele care lovesc America nu vor disparea pana ce natiunea Americana nu se va intoarce la Dumnezeu, respectand sabatul duminical. Cunoscuti teleevanghelisti americani ca Jerry Falwell ( decedat in 2007 ) si Pat Robertson au declarat deschis ca SUA au nevoie de un presedinte crestin, ca natiunea americana trebuie sa devina o natiune crestina, avand legi crestine.
Dar ce e rau in asta ? Principiile crestine nu sunt ele cele mai de dorit in viata unei natiuni ? Desigur ! Insa cand aceste principii sunt impuse prin bratul civil, statul devine fundamentalist, iar persecutarea celor ce nu cred sau gandesc in ton cu legile devine inerenta.
Jerry Falwell a afirmat chiar ca ideea de a nu amesteca religia cu statul este satanica, deoarece ii impiedica pe crestini sa conduca tara. Se cere insa o precizare: nu diavolul a inventat principiul separarii bisericii de stat , ci Domnul Christos cand a spus: “Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu !“ ( Matei 22, 21 ). Cele doua nu trebuie sa fie amestecate. Singura religie acceptata de Dumnezeu este cea revelata in Cuvantul Sau si acceptata in mod voluntar de catre om, fara sa fie impusa de legi civile. Amestecul guvernelor in probleme religioase reprezinta “foc strain” si nu va aduce nimic bun. Daca Mantuitorul a dat bisericii Sale libertate religioasa, diavolul a oferit bisericii ispita puterii seculare, pentru ca atunci cand va deveni majoritara, sa impuna si altora preceptele ei religioase.
Presiunile pentru impunerea legii duminicale nu se fac simtite doar in SUA, ci si in Uniunea Europeana. Cei care cer o astfel de legislatie sunt o coalitie de sindicate, impreuna cu politicieni romano-catolici ( de ex. Partidul Democrat German ). Sprijinul vine si din partea Bisericii Anglicane , a Consiliului Bisericilor Libere si chiar a rabinului-sef al Angliei.
Desigur ca elaborarea unei astfel de legi care va restrange libertatea de constiinta va fi motivata consistent la vremea respectiva. Desi nu putem cunoaste toate motivele care vor fi invocate , putem totusi intrezari unele dintre ele. Un lucru este insa sigur: problema necesitatii unei astfel de legi duminicale va fi astfel prezentata pe toate canalele mass-media incat multimile vor fi convinse ca aceasta lege e necesara. Inca de pe acum putem intrezari cum terenul e pregatit astfel incat oamenii sa nu se razvrateasca impotriva unei legi de felul acesta, atunci cand va sosi timpul ca ea sa fie data.
Cel putin trei ratiuni vor fi invocate in favoarea darii unei legi duminicale :
1) Dezastrul economic si financiar la care niciun guvern nu gaseste solutii
2) Dezastrele naturale tot mai dese si de amploare tot mai crescanda
3) Decaderea morala a societatii fata de care nu se gaseste nicio solutie
Deja, in mass-media se lanseaza tot mai intens ideea ca “nu va exista nicio scapare de la dezastrul economic pana ce duminica nu va fi cu strictete impusa de decretele si actiunile gvernului”.
Ultimul test
Profetia din Apocalipsa cap. 13 este pe cale sa se implineasca in amanuntele ei. Ea ne arata ca in curand legea duminicala ( un surogat al Legii divine !) va fi impusa, mai intai in America , sub forma unei legi civile, apoi in intreaga lume. Acum inca nu putem intelege cum se va intampla acest lucru. Dar profetia nu minte si ceea ce a rostit Dumnezeu in prestiinta Sa se va intampla cu siguranta.
Ceea ce este foarte clar este urmatorul fapt: atunci cand aceasta lege va fi data de catre puterea civila, lumea se va imparti in doua :
– Cei multi care , temandu-se de consecinte, i se vor supune. Ei sunt cei despre care Biblia afirma ca vor primi , fie pe frunte ( din convingere ), fie pe mana dreapta ( fortat ), “semnul fiarei” ( Apocalipsa 13, 16-17 ).
-Cei putini care vor ramanea credinciosi lui Dumnezeu si Legii Sale . Ei vor avea de suportat cele mai severe persecutii, dar vor primi asigurarea aprobarii divine . Pazind , nu un sabat fals, impus de legile civile, ci adevaratul Sabat – cel al zilei a saptea- , ca semn vesnic intre Dumnezeu si poporul Sau.
Celor care vor ceda presiunilor de tot felul si vor accepta sabatul fals impus de legile statului, Scriptura le adreseaza una din cele mai solemne avertizari din cate exista pe paginile ei:
“ Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis: “Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu turnat neamestecat in paharul maniei Lui, si va fi chinuit in foc si in pucioasa inaintea sfintilor ingeri si inaintea Milelului.” ( Apocalipsa 14 , 9-10 )
Poate un Dumnezeu al iubirii, asa cum Il cunoastem din revelatia biblica, sa dea un avertisment atat de sever ? Desigur. Doar o iubire desavarsita si o dorinta infinita a Creatorului nostru de a ne salva de amagirea diavolului poate explica un asemenea limbaj sever. Mesajul transmis prin acest avertisment de o severitate straina de natura divina este dublu:
1) Gasim aici dovada ca problema primirii sau respingerii semnului fiarei ( acceptarea sabatului fals ) este de o importanta capitala, din moment ce consecintele alegerii sunt atat de grave. Lui Dumnezeu nu Ii este indiferent ce alegere facem: Legea Sa sau legile oamenilor ? Este o problema de loialitate.
2) Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat ne doreste cu gelozie pentru Sine, cautand prin toate mijloacele posibile sa ne impiedice sa pierim.
Deoarece decretarea legii duminicale este un eveniment final, dupa care Biblia nu mai are prea multe de spus in legatura cu istoria omenirii, intelegem de aici ca ne aflam in fata unui test final al credinciosiei. Trecut cu bine sau nu, acest test va fi urmat de evenimentul care va incorona istoria: revenirea in slava a Mantuitorului. Atunci, cand toate lucrurile vor fi limpezite, cand toate dedesupturile vor fi scoase la lumina, cand vor fi demascate toate amagirile diavolului, vor fi rostite unele din cele mai solemne cuvinte care au foat vreodata auzite in Univers:
“Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe.” ( Apocalipsa 22, 11 )
Patania domnului Smith
In anul 1938, un locuitor de pe Long Island, SUA, s-a gandit ca ar fi bine sa aiba un barometru care sa-i arate cum va fi vremea. Prin urmare, dl. Smith a facut o comanda la un magazin din New York. La scurt timp , coletul a sosit si, desfacandu-l, dl. Smith a constatat ca acul barometrului se afla sub cifra 29, acolo unde pe cadran se putea citi “uragane si furtuni”. A privit nedumerit la barometru , apoi la timpul frumos de afara si si-a zis: “Trebuie sa fie defect acest barometru…” Apoi l-a returnat magazinului.
In aceeasi zi insa, pe la ora doua si jumatate dupa-amiaza, in timp ce el se afla in oras, s-a dezlantuit uraganul. Vantul, avand viteza de 160 km/ora, si valurile inalte de 13 m au maturat mai multi kilometri in interiorul insulei. Multe locuinte, intre care si cea a d-lui Smith, au fost luate de ape. Vase si trenuri au fost facute bucati, iar pretutindeni se puteau vedea urmarile dezastrului.
Barometrul spusese adevarul, chiar daca vremea se arata frumoasa. Dl. Smith nu l-a crezut insa…
Intrebarea profetului Isaia: “Cine a crezut in ceea ce ni se vestise ?” ( Isaia 53, 1 ) este cat se poate de actuala. Recent ( octombrie 2008 ), Papa Benedict al 16-lea se arata profund ingrijorat, in fata a peste 200 de inalti prelati,de dezinteresul oamenilor fata de Biblie ( 4 ). Societatea moderna secularizata nu mai ia in considerare avertismentele “barometrului” divin cu privire la apropierea unei “furtuni” fara precedent in istoria omenirii.
Tabloul societatii omenesti din ultimele zile ale existentei sale , zugravit de Insusi Domnul Christos, ne vorbeste despre o omenire care isi vede linistita de treburi, ca si cand nimic grav nu s-ar intampla: “Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului Omului; mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie ; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua in care se va arata Fiul Omului” ( Luca 17, 26-30 )
E rau sa te hranesti, sa–ti vezi de familie, de munca, de castigarea existentei ? Nu asa ceva vrea sa ne transmita Mantuitorul. Pericolul pe care il scoate in evidenta este altul: acela de a da prioritate lucrurilor normale intr-un timp caracterizat prin anormalitate, cand toate semnele indica iminenta sfarsitului.
Era ceva cat se poate de normal ca dl. Smith sa –si rezolve problemele in oras. Dar nu in acea zi, cand barometrul ii arata iminenta unui uragan. In ziua aceea altele erau prioritatile si urgentele. Noi traim, potrivit descoperirilor profetice, in ultimele zile ale istoriei omenirii. Desi trebuie sa muncim, sa zidim, sa ne intemeiem familii, sa cumparam si sa vindem, etc, a ne rezuma viata doar la aceste preocupari trecatoare, neglijand pregatirea sufletelor noastre pentru intalnirea cu Dumnezeu, este cea mai mare greseala posibila. O greseala cu efecte vesnice !
“Barometrul” Cuvantului lui Dumnezeu ne arata ca ultimul act al luptei dintre bine si rau in care este implicata intreaga omenire este pe cale sa se declanseze. Acelasi “barometru” ne arata ca “furtuna” ce se va declansa pe pamant va avea in centrul ei problema Legii lui Dumnezeu, impartind lumea in doua, dupa cum va primi, fie “semnul fiarei” ( sabatul fals – duminica ), fie “semnul lui Dumnezeu” ( Sabatul zilei a saptea ).
Din care categorie vrei sa faci parte ? Nimeni nu va decide in locul tau. Alegerea iti apartine in totalitate.
O biserica a Decalogului
In fata unei universitati, o multime de studenti demonstreaza. De cateva ore, mai multe masini ale politiei strajuiesc intrarea in universitate. Politisti inarmati inainteaza, incercand sa rupa randurile manifestantilor. Bombele lacrimogene explodeaza una dupa alta si pretutindeni e numai fum si lacrimi. Studentii se regrupeaza si confruntarea cu fortele politiei reincepe.
In mijlocul confruntarilor, o tanara studenta cade la pamant si ramane intinsa, parca lipsita de viata. Un om care asista la manifestatie se apropie , se apleaca spre ea si o intreaba:
– “Ce pot sa fac pentru d-v, domnisoara ?
Tanara isi intoarce usor fata insangerata spre strain si ii spune:
– “Sa schimbati lumea, domnule !”
Asatazi, mai mult decat oricand in istoria ei, lumea are nevoie de schimbare. Dar cine sa o faca ? Prin ce mijloace? Cine isi poate lua o asemenea responsabilitate mondiala ? Este posibil ca, intr-adevar, lumea sa fie schimbata in bine ?
Pesimistii vor spune ca asa ceva nu va fi niciodata posibil. Conducatorii politici vor incerca sa o faca prin legi si decrete omenesti. Sefii marilor biserici vor incerca sa o faca incercand sa impuna lumii preceptele religioase, folosindu-se de forta civila. Biblia insa ne descopera altceva: lumea poate fi schimbata in bine. Cum ? Incepand cu mine si cu tine !
Descriind scenele tulburatoare ale finalului de istorie, in care fiara din mare, sprijinita de fiara din pamant, inceraca sa impuna lumii semnul ei, cartea Apocalipsei ne prezinta un tablou luminos. In aceste timpuri tulburi, de mare confuzie morala, Dumnezeu are un popor al Sau, fidel Legii Sale si urmandu-L indeaproape pe Iisus.
“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” ( Apocalipsa 14, 12 )
“Aici”, in acest timp de mare intuneric spiritual, cand pamantul pare sa se cufunde definitiv sub dominatia puterii fiarei si a icoanei ei, Dumnezeu are o biserica ce se caractrerizeaza prin trei trasaturi esentiale: 1 ) Rabdare in incercari si persecutii
2 ) Fidelitate constanta fata de toate poruncile lui Dumnezeu aflate in Legea Sa
3 ) O credinta ca a lui Iisus si o credinta in Iisus ca singur Mantuitor al pacatosilor
Marturisesc ca, daca astazi as cauta adevarul lui Dumnezeu si adevarata Lui biserica de pe pamant, as cauta acea biserica ce corespunde acestor criterii:
-o biserica in care sa intalnesc oameni schimbati prin harul lui Dumnezeu,
-o biserica ce acorda respect fata de toate cele zece porunci ale Legii morale ( nu doar la opt sau noua din ele ! )
-o biserica ce Il are in centrul inchinarii si slujirii ei pe Domnul Iisus Christos, singura nadejde de mantuire.
De ce as face o asemenea alegere ? Pentru ca doar aceasta biserica va trece testul final al loialitatii fata de Legea lui Dumnezeu. Doar aceasta biserica a “ramasitei” va fi recunoscuta de El ca fiind “mireasa Mielului” ( Apocalipsa 21, 9 up. ).
De la inima la inima
Iata-ne ajunsi la final ! Nu pentru ca am fi epuizat subiectul despre Legea lui Dumnezeu ! In ceea ce am facut, de abia am atins cu degetul cel mic imensul ocean al intelepciunii divine concentrata in Decalog.
“Vad ca tot ce este desavarsit are margini – scria psalmistul David. Poruncile Tale insa sunt fara margini “ ( Psalmul 119, 96 )
Insa dincolo de o cunoastere pur teoretica a adevarului ( care si ea e necesara ! ), exista ceva mult mai important: atitudinea fata de adevar. Aceasta Il intereseaza in mod deosebit pe Dumnezeu .
Si acum, cu tot respectul care ti se cuvine, indraznesc sa te intreb:
Ce vei face cu adevarul pe care tocmai l-ai inteles cu privire la Legea divina ? Il vei aseza undeva in sertarele fiintei tale, asemenea unei carti uitate si prafuite din biblioteca? Sau vei dori, indiferent de consecinte, sa asculti de ceea ce iti cere Dumnezeu ?
Vei continua cu compromisurile morale, indiferent care sunt acestea, sau vei cere de la Dumnezeu putere sa faci o reforma in viata ta ?
Iti vei face o analiza minutioasa a vietii, depistand punctele in care Creatorul tau vrea sa te vada schimbat, sau vei merge mai departe nepasator fata indemnurile delicate ale Duhului Sfant ?
Alegerea iti apartine. Dar nu uita: Dumnezeu a facut totul pentru ca tu sa faci alegerea cea buna. La cruce, El a dat ce a avut mai scump in acest Univers – pe singurul Lui Fiu. Mai mult decat atat nu se putea. De aceea nimeni nu va avea nicio scuza la judecata finala.
Oare nu merita acest Dumnezeu minunat deplina noastra ascultare si recunostinta ?
Daca El ne cere sa ascultam de Legea sa , tot spre binele nostru o cere. Priveste in jur ! Ce viata mizerabila duc cei lipsiti de criterii morale ! In celasi timp, cat de imbelsugata si plina de pace si bucurie e viata celor ce asculta in totul de El !
Fagaduinata lui Dumnezeu este si pentru tine ! Eu nu te cunosc si nu stiu daca ceea ce iti voi cita acum din Cuvantul lui Dumnezeu ti se potriveste. Dar daca o voce interioara iti va spune ca acest cuvant este si pentru tine, primeste-l ca din partea unui Tata ceresc care te iubeste:
“ Daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri. Toate faradelegile pe care le-a facut i se vor uita. El va trai din pricina neprihanirii in care a trait.
Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul Dumnezeu . Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?
Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu si veti trai !” ( Ezechiel 18, 21-23. 32 )
Nu stiu daca pe acest pamant ne vom intalni vreodata. Dar stiu ca, daca ne vom intoarce din toata inima la Dumnezeu si daca vom ramanea langa El indiferent de imprejurari, ne vom regasi pe plaiurile Noului Pamant. Si atunci, neingraditi de timp si spatiu, vom avea ce povesti. O vesnicie intreaga !!
Pana atunci iti spun un sincer “La revedere, pe Noul Pamant !”
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) Prof. univ. dr. Ion Irimie , http://www.ziarulfaclia.ro/Corespondenta-din-M%C3%BCnchen-Poruncile-Noului-ateism-+9982
( 2 ) Vezi site-ul oficial al Comisiei Celor Zece Porunci: http://www.tencommandmentsday.com/
( 3 ) Law and Orders, Divine, Politique and Martial for the colony in Virginia
( 4 ) Vezi: http://www.ziare.com/Papa_discuta_cu_200_de_episcopi_despre_dezinteresul_fata_de_Biblie-428401.html