„ Plantează un cuvânt de iubire în inima unui om. Hrăneşte-l cu un zâmet şi rugăciune şi priveşte ce se întâmplă” Max Lucado
Aceasta a fost deviza săptămânii 31 August – 4 Septembrie în care la Vatra Dornei s-a desfăşurat cea de-a 3-a ediţie a Taberei pentru deţinuţii de la Centrul de Reeducare Tg.Ocna, organizată de Serviciul Umanitar pentru Penitenciare filiala Moldova în colaborare cu Conferinţa Moldova şi Asociaţia Exploratori Pentru Viitor. Pentru aceşti tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani care nu au avut parte de iubire, de cuvinte frumoase, de o viaţă normală, de o familie, mulţi dintre ei crescând la centre de plasament sau în familii sărace în care nu au avut un model de viaţă, în această săptămână am încercat să le oferim o rază de speramţă, o oază de linişte, clipe de fericire şi motivaţii adevărate pentru viitorul lor. Timp de 5 zile, aceşti copiii au auzit doar cuvinte frumoase, de încurajare, de îmbărbătare, au avut parte de zâmbet şi voie bună, toate întreţesute cu momente de rugăciune. Am încercat şi de data asta ca lecţiile de viaţă să le înveţe practic şi prin participarea grupului de tineri din Oneşti.
Au învăţat printre altele, poate lecţia cea mai frumoasă, să lucreze în echipă, şi prin activităţile şi jocurie la care au participat şi-au dat seama ce înseamă practic şi cât de frumoasă este părtăşia şi armonia într-o echipă. Au învăţat cîteva noţiuni de supravieţuire în situaţii extreme, unde şi cum se poate face foc într-o pădure, ce poţi mânca dacă nu ai nici un aliment la tine, cum poţi pregăti ceva de mâncare când nu ai vase, aragaz, etc…. Lucrul manual le-a oferit satisfacţii, văzând ce minuni pot ieşi din mâinile lor. Noţiunile de comunicaţii prin radio, învăţarea alfabetului fonetic internaţional, folosirea lui a fost o altă temă pe care au învăţat-o foarte bine. Jocurile, excursiile, drumeţiile, activităţile practice din oraş au fost metode de a le canaliza mintea şi a le oferi o ţintă pentru viitorul lor. Iată câteva dintre impresiile acestor copiii:
Ionuţ : „ …mi-a plăcut foarte mult drumeţiile”
Ionel „ …astăzi, pentru prima dată am realizat cât de bine şi fumos este să faci parte dintr-o echipă…”
Adrian : „…mi-a plăcut mâncarea….acasă nu am mâncat niciodată aşa de bine ca aici…”
Florin: „…mi-a plăcut să ascult cum trăiesc oamenii pe alte continente, în Vauatu, lecţii de viaţă pentru noi, poveştile lui Ion Creangă povestite de nenea Costică… Aş vrea să mă ajutaţi să cresc mare şi bun, să mă las de furat, de înjurat, să nu mai vorbesc urât, să fiu ca voi…”
Ionuţ: „ Focul de tabără a fost ceva deosebit . Pentru prima dată în viaţă când văd aşa ceva… ”
Sergiu: „ Băieţii din Oneşti au fost de treabă şi nu au făcut diferenţă uitându-se la noi ca la nişte hoţi ce suntem…ne-au tratat ca pe fraţii lor, ca pe vecinii de apartament…”
Ionică: „ De Domnul….. mi-a plăcit cel mai mult. A stat lângă mine mereu, m-a ajutat când aveam nevoie, m-a încurajat, mi-a vorbit frumos…oare aşa ar fi trebuit să fie tata?…”
Iată şi…o experienţă… Într-o dimineaţă stăteam de vorbă cu unul dintre tineri, Iliuţă. Printre altele l-am întrebat, pentru că venise vorba de mâncare, ce nu a mâncat de foarte multă vreme şi i-ar să mănânce. E un copil deosebit cu o experienţă…deosebită şi eram dispus să îi cumpăr ceva daca voia. A stat …s-a gândit dar nu avea curaj să spună. Banane, îl întreb eu? Nu de astea mi-aţi adus dvs. la Tg Ocna…Portocale? nu…dar ce? Se uită ţintă în ochii mei şi spune „…mămăligă cu brânză…Nici nu ştiu de când nu am mai mâncat…” De unde să cumpăr aşa ceva? Dar, l-am încurajat spunându-i că Dumnezeu poate să răspundă dorinţei lui. Mă gândeam ca pentru prima întâlnire la Tg Ocna la programul săptămânal să pregătim o mămăligă mare şi brânză pentru toti…Ziua a trecut cu drumeţia pe Călimani, la Pietrele Doamnei şi seara, cand am fost chemaţi la masă, ce credeţi că aburea pe mese…? Da! Mămăligă cu brânză şi cartofi cu mujdei… Iliuţă când a văzut, a început să plâmgă, a venit la mine cu lacrimi în ochi şi m-a întrebat: „ nu-i aşa că dumneavoastră aţi vorbit cu tanti Mirela să facă pentru mine mămăligă cu brânză?” Nu Iliuţă, a fost răspunsul meu. „ Atunci, a spus el, Dumnezeu a răspuns dorinţei mele…” Ce minunat lucrează Dumnezeu!
„ Unii visează realizări măreţe, alţii stau treji până târziu şi le împlinesc!” spunea cineva dar, acesta a fost adevărul pe perioada taberei. Pentru ca totul să fie frumos şi visul să devină o realitate, organizatorii, bucătăreasa stăteau treji până spre miezul nopţii pregătind strategia pentru ziua următoare, materialele necesare, mâncarea şi tot ce era necesar. Domnul să răsplătească toate eforturile depuse şi să motiveze aceşti tineri să ajungă, aşa cum spunea unul dintre ei, „ mare şi bun”, nu ca noi ci să ajungă să trăiască şi ei ca Isus, modelul nostru.
Mihai Enea, SUP Moldova