Un semafor, câteva mașini şi o intersecție. Un pix, o foaie şi câteva idei. Așa şi cu noi oamenii. Un eu, un tu și câteva cuvinte. Componentele nu lipsesc niciodată, ci momentul în care se formează vine din ce în ce mai rar. Se spune, și la fel zic şi eu, că lumea în care trăim doar pare unită, iar că fiecare individ traieşte pe cont propiu. Ca să mă fac înțeleasă haideți să deschidem Cartea unde scrie: “Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” sau “Faceți toate lucrurile fără cârtiri şi fără şiovăieli”. Alte câteva relatări: “Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” , “Fiți buni unii cu alții, miloşi şi iertați-vă unul pe altul”. Iar cea mai sinceră rugăminte: “ să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelunga răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții”. În cele ce urmează voi accentua binele la nivel de individ (om de rând, situații obișnuite), de celelalte situații (extraordinare) sper să se ocupe altcineva. Pe astea “normale” le-am cam uitat. Continuare articol […]
|
|
|