Alergăm, râdem, obosim, ne plictisim, ne întristăm, ne doare, ne trece, adormim, ne trezim, din nou ne bucurăm de viaţă, şi credem că am scăpat. Uneori facem ce vrem cu ea, şi credem că am fentat-o. Alteori ea face ce vrea cu noi, şi nu mai credem nimic. Pierdem cu uşurinţă din vedere faptul că într-o zi o vom pierde. Şi atunci când se apropie momentul mult renegat, obosim fără să mai alergăm, ne întristăm şi… nu prea ne mai trece. continuarea aici […]
|
|
|