„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau.” (Matei 4.7)
O femeie s-a aruncat de la etajul 23 al unui hotel din Buenos Aires si, in mod miraculous, a supravietuit. Unii coreleaza aceasta supravietuire cu intamplarea, altii cu providenta, apreciind ca persoanele care scapa totusi cu viata dupa incidente suicidare, mai ales dupa cele care, ca si cel mentionat, ar avea marja mare de „reusita”, sunt ocrotiti si izbaviti in mod divin, pentru ca Dumnezeu ar considera ca „nu si-au incheiat socotelile pe acest pamant”. Sa fie aceasta chemare la raboj, un semn al iubirii divine sau o atitudine de creditor? Considerand ca este vorba de iubire, cum ramane, totusi, cu cei ale caror tentative de sinucidere se finalizeaza? De ce pe unii Dumnezeu ii salveaza si pe ceilalti nu? Nu ii iubeste Dumnezeu pe toti? citeste in continuare