Un gând mă poartă către un paradis imaginar. O lacrimă mă aduce pe pământ. Iar în mine se dă o luptă ce pare a nu se termina curând. Durerea, plictiseala aglomeraţia şi lumea mă fac să îmi doresc măcar o clipă de uitare, linişte în ploaie pe malul mării admirând apusul. Pe rândurile acestui monolog încerc să scot din suflet acel sentiment, stare de neplinătate a vieţii”.
Dar trebuie să existe şi ceva frumos, doar de aceea existăm nu doar să ne rătăcim în lacrimi.
Singurul lucru care ne ţine încă în viaţă care ne poate schimba este dragostea adevărată nu cea falsă. Care ne dă curaj, ne potoleşte temerile, ne face să trăim. Printre rânduri, întrebări şi veşnice căutări tindem să credem că scopul nostru este doar supravieţuirea. …continuarea aici !