Azi. Eu. M-am întors de la dezintoxicare. Pe bune.
Da, astăzi mi-am încheiat “săptămâna fără Facebook”, o așa-zisă provocare de-a mea. Am profitat de faptul că în față îmi stătea o perioadă foarte încărcată și am zis să scot acest drog de pe lista de activități zilnice. Și a fost o experiență extrem de interesantă. E ciudat cum îți dai seama cât de mult îți lipsește un lucru atunci când nu îl mai ai. De abia când l-ai pierdut observi locul pe care îl ocupa în viața ta. De fapt, observi doar golul rămas. Și să nu mai vorbesc de persoane…
În plus, parcă tocmai în această perioadă aveam cea mai mare nevoie de Facebook. Informații despre școală pe care le ratam, status-uri pe care trebuia să le citesc, persoane cu care trebuia să vorbesc și alte “urgențe” de genul. Am rămas surprins că, deși nu mă consideram prea strâns legat de rețeaua de socializare, îmi era greu fără ea. Și îmi era greu să nu o deschid, la fiecare pas. O limitare conștientă în lipsa limitelor te împinge la capătul voinței. A alege să nu intru pe Facebook 7 zile, petrecând 4 din ele pe Internet, a fost o decizie mult mai greu de practicat decât dacă eram izolat 7 zile în vârf de munte. Să poți să faci și să nu faci, atunci dai dovadă de voință. …continuarea aici…