În vremurile de apus ale dinastiei lui David, în ultimii ani de glorie, Israelul unitar îşi celebra inconştient independenţa de Dumnezeu. Înălţimile, viţeii de aur şi stâlpii închinaţi idolilor, sub faţada unui spirit ostentativ manifestat de Ieroboam, ameninţau agresiv valorile bătrânului Israel, ca un afront nejustificat, adresat generozităţii culminante dovedite de Dumnezeu poporului numeros peste care domnise Înţeleptul Solomon, a cărui faimă halucinantă emersese întregul Pământ. […] continuarea aici…
|
|
|