Ca si copil, intotdeauna am admirat excelenta. Priveam de multe ori acele reportaje cu gimnasti care nu aveau o copilarie fericita, sau la copii muziceni ce ascundeau dupa zambetul de pe fata multe ore presarate cu lacrimi sub atentia unui profesor. Adesea gandeam ca un astfel de copil aduce cinste parintilor lui, si in adancul meu doream ca in aceasta viata sa realizez ceva.
Anii au trecut, si ceea ce Dumnezeu a insemnat adanc in fiinta mea urma sa iasa la iveala. Primul an de liceu marca inceputul umblarii mele cu Dumnezeu. Tot atunci, doi oameni deosebiti mi-au vorbit pentru prima oara despre Moody Bible Institute: o scoala ce a echipat mii de misionari ce sunt astazi torte vii acolo unde inca domneste intunericul, si parca nu mai este speranta…Curand, ma gaseam minute intregi in fata ecranului citind cat se poate de mult despre Moody, imaginadu-ma deja acolo. Atunci am fost avertizata ca acesta este un vis mare si ca patru ani de liceu ma pot intoarce de la o astfel de dorinta… continuarea aici…[…]