Intercer – Poezii si editoriale

Rondel de Recunoaştere

Fiindcă sunt Doamne ce sunt
Prin Dragostea-Ţi salvatoare
Şi prin harul Tău cel mare –
Zilnic, eu Te laud şi Îţi cânt!

Cât voi fi, pe – acest pământ
Fiinţă, -Ţi voi da închinare –
Fiindcă sunt Doamne ce sunt
Prin Dragostea-Ţi salvatoare!

Astfel, Îi voi da Numelui Sfânt
O, toată gloria-Ţi şi- onoarea,
Toată slava-Ţi şi- adorarea –
Proslăvind… al Tău Cuvânt,
Fiindcă sunt Doamne ce sunt,

Prin Dragostea-Ţi salvatoare!

Flavius Laurian Duverna
22 ianuarie 2018

Pe-a Golgotei cruci….

Pe-a Golgotei cruci ca altar
Ai acceptat Doamne Isuse,
Să fii pus prin sfântul har –
Al cerului cel mai scump dar
Cum profeţiile-au fost spuse!

Luând păcatele, ai pătimit
Asupra-Ţi fiind ca blestem
Tu, Cel ce-ai fost neprihănit
Pentru cei mulţi ai suferit –
Răstignit pe-al crucii lemn!

N-au vrut de Tine ca să ştie
Mai marii lumii-n răutate –
Deşi val după val de bucurie
Prin strigări tari de veselie –
Lăsai în sufletele-ndurerate!

Ţi-au pregătit de cu noapte
Prin judecata ce-au rostit –
Ce mai dureroasă moarte
Ce omu-nchipuie că poate,
Pentruc-ai venit şi i-ai iubit!

Dar slava-Ţi mare n-a pierit
Ci mai de grabă a triumfat,
Căci după trei zile s-a ivit
Şi-n glorie sfântă a strălucit
Când din mormânt ai înviat!

Flavius Laurian Duverna

Am fost străin, şi un pribeag

Am fost străin, şi un pribeag
N-aveam nici traisă nici toiag,
Şi multe amaruri mă-apăsau
Şi viaţa mea mi-era stingheră,
Privind la prezent…efemeră
Lâng-acei ce mă-nconjurau.

Lipsit de-a vede o schimbare
Căci nu ştiam iubirea-Ţi mare
Nici viitorul, ce-mi sta-n faţă,
De multe ori, în deznădejde
Făr-a-ncerca de-a mă încrede
M-aflam în negură şi-n ceaţă.

Am fost străin, şi un pribeag
Cu-n viitor, ce-l scrutam vag,
Dar Doamne. Tu Te-ai îndurat
Şi sufletu-mi, ce era străpuns
Cu Duhul Sfânt Tu mi l-ai uns,
Balsam peste mine-ai turnat!

Tot cercetându-l, l-ai convins
Că-n Jertfai sacră l-ai cuprins
Prin Duhul Sfânt cu chemare,
Ca-ntr-o frumoasă dimineaţă
Să-ncep deodată-o altă viaţă,
Prin credinţă-n Jertfa-Ţi mare!

O, şi am găsit, astfel odihnă
Prin harul mare sfânta tihnă
În pribegia-mi de sub soare,
Când între fraţi am cunoscut
Ce-nseamnă un nou început,
În dragostea cea salvatoare.

Aşa cum ai expus-o-n crucea
Pe muntele Golgota atuncea
Sus pe Calvar, fiind înălţată,
Între cer şi pământ garanţie
În drumul sfânt spre veşnicie
Există, mântuirea asigurată!

Flavius Laurian Duverna

La Tronul Tatălui Cel Sfânt

La Tronul Tatălui Cel Sfânt
La Scaunul Său de domnie,
La dreapta Sa din veşnicie
Isuse Doamne-n Legământ,
Tu eşti dreptatea în Cuvânt
Ce sus la cruce,-n armonie
Cu-ndreptăţirea… dată mie,
M-ai pus neprihănit şi sfânt!

Neprihănirea Ta cea mare
Ce-ai dovedit-o-n răstignire,
Mijloc mi-a fost de mântuire
Căci mi-ai pus-o c-ascultare
În locu-mi vieţii-n răsculare,
Părtaş la crunta răzvrătire
’Ntorcându-mă de la pieire,
Salvat prin Jertfa iertătoare!

La Tronul Sfânt, încununat
Cu Jertfa cea de mijlocire,
Ce lumii-ntregi dai mântuire
Prin harul cel mare-acordat,
O, Tu mijloceşti, neîncetat,
Din moarte s-aibă izbăvire
Cel ce-a fost dus în rătăcire,
Invocând sângele-Ţi vărsat!

Asrtfel, măreaţa Ta lucrare
După Jertfirea-Ţi din Calvar
Pe-al crucii îngrozitor altar,
O-ndeplineşti pentru iertare
În Planul de Răscumpărare,
Slujind ca Preot Mare-n har
Cu propria viaţă dată-n dar,
Ca singur mijloc de salvare!

Flavius Laurian Duverna

Încă nu știm
acea supertehnologie
pe care îngerii o folosesc
viața în amănunt
a scrie
gânduri, cuvinte, fapte,
păcatele ce înnegresc…

Totul e-nregistrat
cu grijă mare.
Planuri, idei,
motivele ascunse,
închipuiri fermecătoare,
intenții mai puțin curate,
au scris acolo vrei-nu vrei.

Afară ninge.
Mantie pufoasă
se-așterne-ncet, frumos, oriunde.
Ce alb e totul!
Fiecare casă
primește-n dar veșmânt imaculat…
–––––––
Orice păcat mărturisit, iertat,
și biruit, e șters cu sânge.
Dosarul meu?
Alb ca zăpada! Domnul îmi răspunde. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de laudă Domnului

Te laud Doamne Bun şi Sfânt
Pentru-ale Tale mari minuni
Ce-n voia marii ’Nţelepciuni,
Le-mplineşti’n-al Tău Cuvânt!

Pentru măreţul har, – Te cânt
Căci Tu m-ai scos din genuni,
Te laud Doamne Bun şi Sfânt
Pentru-ale Tale mari minuni!

În viaţa-mi pe acest pământ
Pentru copiii sfinţi ce Îţi aduni
Ca-n ceruri să le dai cununi
Şi-o haină de in ca veşmânt,
Te laud Doamne Bun şi Sfânt,

Pentru-ale Tale mari minuni!

Flavius Laurian Duverna
16 ianuarie 2919

La început
Domnul ne dărui
lumina Sa cea minunată,
apoi deasupra așeză
cerul – albastru firmament.
Uscatul ridică din mări,
ne spune Vechiul Testament.

Soare și stele,
păsări, pești,
atât de multe vietăți
ce bucură priviri și suflet,
veniră prin cuvânt rostit.
Cu mâna Lui El modelă
pe om – prietenul ce Și-a dorit.

O zi frumoasă,
zi de comuniune,
a petrecut Domnul atunci cu ei.
Adam și Eva-n prima rugăciune,
înconjurați de pace, har, mereu,
pe Creator Îl lăudau neîncetat.
Primul lor gând – la început e Dumnezeu.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ca o șoaptă,
ca un cânt
ce coboară
pe pământ,
mică stea
din cer măiastră.

E plutire,
e un vis,
țesătură
de artist,
dar de sus
ca o speranță.

Tot coboară
minunat
până-n seară
ne-ncetat…
Inima
e o fereastră.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Pastel de Iarnă

Din văzduhul plin de nori, cerul întreg de-nfăşoară
Fulgii albi şi zglobii, jucând spre pământ coboară,
Fiind rece, ca şi-o haină, îl îmbracă, spre încălzire
Şi-nvelindu-l, ei ne spun: „Iarna-i timp de odihnire,
Şi-argintaţi ne-aşezăm, până-n zori de primăvară!”

Sămânţa pusă-n ogor,… care a-ncolţit să crească
Sub mantia de zăpadă, stă şi-adastă să renască,
Stratul de zăpadă gros, când pământul îl îmbracă
Ne promite îndestulare, din belşug roade să facă,
Oamenii şi-alte fiinţe, de sub cer să le hrănească.

Anii care-n anotimpuri, zbor ca-n vis şi se succed
Ei ne spun de vremi trecute la care pe rând acced,
Astfel, fiecare dintre ele-şi are farmec şi-o menire
Făcând viaţa, mai frumoasă ş i mai dulce la privire,
Prin voia lui Dumnezeu dacă-acei ce-admiră, cred.

Cele patru anotimpuri: – Primăvara, vara, toamna,
Ce-şi încheie-al lor traseu, cu ultimul care e iarna,
Pe om ele-l sfătuiesc, pentru-a avea înţelepciune
Căci aportul ce-şi aduc, privit poate chiar minune,
Ne vorbeşte de legi puse, spre a le înţelege taina.

Flavius Laurian Duverna

Încă un an…

Trecut-a iar un an la număr
Ducând cu el spre veşnicie,
Speranţa acelor, care sufăr
Întocmai ca floarea de nufăr
În timpul scurt, de pribegie.

Ca şi străini fiind şi călători,
Aici, în căutarea unei patrii
Mai bune, – ei de multe ori,
Văzând cum se perind orori
Sunt ca o pasăre între gratii.

Ar vrea sa scape, în sfârşit,
Să-şi ia zborul spre-nălţimi,
Spre ţara sfântă ce-au dorit
Cât pe pământ, ei au trăit
Trecând atâtea-ntunecimi.

Din nou spre-a fi integraţi
În circuitul ceresc de valori,
Al celorlalte lumi, – cercaţi-,
Prin Harul Sfânt strămutaţi
Şi-n veci de veci nemuritori.

Prin Jertfa sfântă din Calvar,
Ei noul test pot să îl treacă,
Căci prin credinţă şi prin har
În Hristos Mielul de pe-altar,
Menirea iar pot să-şi refacă.

În planul de răscumpărare
S-au stabilit măsuri precise,
De-a se veni, într-ajutorare
Prin sângele crucii-n iertare,
Acelor ce-au inimi deschise.

Acelor ce lovesc cu pumnul,
Nici în zadar, şi nici în vânt,
Ci-n stăpânire îşi ţine trupul
Dezaprobându-şi… trecutul,
Creştini în fapte şi-n cuvânt.

O, încă puţin, da, încă puţin,
Din timpu-acel de pregătire,
Căci conform planului divin
Cei patru îngeri, tot mai ţin
Vânturile lor, spre mântuire.

Domnul ‘Şi-ntinde încă harul,
Şi nimenea nu vrea să piară,
Ci toţi ce vor, pot fi în carul,
C-au biruit, trecând amarul-
Când El veni-va a doua oară,

Să-i slăvească-n Jertfa mare
Cu-al Său sange, neprihănit,
Ce-n dragoste, în revărsare
Sus la Golgota, -ntru salvare
Întreg pământul l-a-mpânzit.

Flavius Laurian Duverna