Intercer – Poezii si editoriale

Dacă pe drumul ce-ai pornit

Dacă pe drumul ce-ai pornit
Simţi că din greu ai de luptat
Cu firea rea ce-ai moştenit
Prin strămoşescul greu păcat
Să ştii că avea-vei biruinţă
Numai în har şi prin credinţă
În Domnul care te-a salvat!

Dacă pe drumul ce-ai pornit
Te simţi că eşti sub apăsări,
Te simţi că eşti deja zdrobit
De-atâtea lupte-n strâmtorări,
Să ştii că-acesta e momentul
Să-ţi însuşeşti avertizmentul:
Tu să rămâi tare-n încercări!

Dacă pe drumul ce-ai pornit
E greu să mergi că-i gloduros
Atunci, ţi-ar trebui reamintit
C-acesta-i drumul lui Hristos,
Drumul ce-a dus către Calvar
Şi ţi-a dat timpul cel de har
Ca o jertfă-ai fi de bun miros!

Flavius Laurian Duverna
13 iunie 2012

În Patria aceea mai bună

În Patria aceea mai bună
Ce Tatăl ceresc ne-a promis,
Pe cap voi purta cunună
Cum în Cuvânt se află scris,
Cu veşnic drept în Paradis
Unde copiii Săi se-adună.

Căci ea e Patria cerească
Cea prin profeţi trâmbiţată,
Ca cei salvaţi să locuiască
În viaţa lor răscumpărată,
Prin Domnul în jertfa dată
Ca gloria-I să se mărească.

Ea va fi Ţara mult dorită
În veacuri de cei peregrini,
Să-şi vadă dorinţa-mplinită
Unde nu vor mai fi străini,
Ci cetăţeni de drept deplini
În veci de veci moştenită.

Flavius Laurian Duverna
12 iunie 2012

Dulce-a fost somnul fără griji sau teme
Și niciun sunet nu l-a tulburat,
Căci telefonul nu putea să cheme,
Fiind sub perne, pături îngropat.

Deschid ferestrele cu storuri trase,
Aer de munte, iute m-a-mbătat,
Soarele-i sus demult și brazi și case
Supuse sunt astrului înfocat.

Alerg să văd cascada-n miez de munte,
Fragi, zmeură, cereale, miere doar,
Am luat cu mine ursuleț să-nfrunte,
Ca în reclamă, nu pe drum, hoinar.

Ce limpede și rece clipocește,
Perdeaua înspumată e departe,
În locuri liniștite câte-un pește,
Priviri curioase și salut împarte.

Bătrânul cel de piatră de pe timpuri,
Nu e ușor deloc să fie-nvins,
De încordare poți să-ncepi să tremuri,
Ești fericit pe vârful lui cel nins!

La munte soarele se cam grăbește,
Deci spre cabană o pornesc și eu,
O ultimă privire peste creste,
Rugă și laudă lui Dumnezeu!

Floare de colț

Toți cumpără hrană, lucruri utile,
Oferta pieței e foarte bogată,
Se fac provizii pe săptămâni, zile,
Bonul de casă și rangul le-arată.

Printre atâtea lucruri foarte bune,
O carte nouă azi s-a strecurat,
Îndată ce-i citită ea va spune,
Idei interesante sau un sfat.

Prieten bun al omului oriunde,
De-i ziuă, noapte, orice anotimp,
Discreta lui prezență se ascunde,
În librării sau biblioteci un timp.

Un dar binevenit pentru oricine,
Pe toți învață cu multă răbdare,
Desparte clar răul de ce e bine,
În încercări cum se rămâne tare.

Fără costum, el nu poartă cravată,
Teologie, cursuri zeci nu a studiat,
Oratorie n-a făcut vreodată,
Dar știe să răspundă imediat.

În liniște vorbește mult mai bine,
Acelui suflet la care-a ajuns,
Vestește grabnic, că Domnul revine,
De-ntoarcere, schimbare vrea răspuns.

Acest predicator tăcut cu file,
Lucrează orișiunde ne-ncetat,
El onorează casele umile
Și reședința celui mai bogat.

Floare de colț

Ce scumpă Doamne a fost ziua!

Ce scumpă Doamne a fost ziua
În dragostea-Ţi ce m-a-ntâlnit
Atunci când nu Te-am căutat,
Dar Tu-n iubirea-Ţi m-ai găsit
Şi-n jertfa-Ţi sfântă m-ai iertat
Prin har, sa fiu în veci mântuit!

Ce scumpă Doamne a fost ziua
Când am aflat de jertfa-Ţi mare
Pentru răscumpărarea din păcat
A lumii, ce se găsea în pierzare,
Din motivul, că ea nu a ascultat
Trebuind ca să devie muritoare!

Ce scumpă Doamne a fost ziua
Când am intrat în Legământul
Cel prin botez, în moartea Ta,
Aşa după cum scrie-n Cuvântul
El viaţa-mi spre-a se transforma
Şi-un alt ideal, să-şi ia avântul!

Flavius Laurian Duverna
11 iunie 2012

O, revino, Domnul meu iubit!

O, revino, Domnul meu iubit
Aşa cum ai promis la Înălţare
Pe nori în slavă şi splendoare,
S-aduci cu Tine ce-ai făgăduit
Din cerul prea curat şi fericit,
Viaţa, cea-n veci nemuritoare
Prin jertfa Golgotei biruitoare!

O, revino, Domnul meu iubit
Căci lungă a fost aşteptarea
Acelor ce-au sperat salvarea,
Acelora ce dorul l-au nutrit
În inimi, ca să-l vadă împlinit
Când vei veni, cu eliberarea
Triumfului: Pe veci, iertarea!

O, revino, Domnul meu iubit
Ascultă strigătul, ia-n seamă
La glasul rugii ce Te cheamă
Poporul peregrin şi duşmănit
De-ai lumii Stăpâni surghiunit,
Trebuind din greu să geamă
Dar a învins, neavând teamă!

Flavius Laurian Duverna
10 iunie 2012

Mai este loc…

Mai este loc la Domnu-acasă
Pentru-orice oaspete ce vine
Cu gânduri sfinte şi senine,
De-a fi poftit cu drag la masă
De cel mai bun iubit Păstor,
De Cel ce-i e scump Salvator.

Mai este loc la Domnu-acasă
Pentru-orice suflet ce doreşte,
Să-şi ducă viaţa, înţelepţeşte,
De-a o trăi cât mai frumoasă
Mergând după-al său Salvator,
După al său scump Mântuitor.

Mai este loc la Domnu-acasă
Pentru-orice suflet ce revine
De pe-ale lui cărări meschine
Şi după treapta cea mai joasă,
De unde cel rău l-a scufundat
Cât mai adânc, în greu păcat.

În braţele ce-I sunt deschise
Pe orice păcătos l-aşteaptă
Până găseşte calea dreaptă,
Şi-atunci cu mâinile-I întinse
Prin bnătatea Sa-l surprinde
Cu dragostea ce îl cuprinde.

Flavius Laurian Duverna
08 iunie 2012

Mai este încă timp de har

Mai este încă timp de har
Pentru oricine nu e gata,
Ca Cel ce vine cu lopata
Să nu-l asvârle în zadar,
Ci mai de grabă în grânar
Să-i fie încredinţată plata
De Cel ce-aduce răsplata.

Mai este încă timp de har
Pentru-orice om nepocăit
Ce-ncă el nu s-a pregătit,
Să primească Sfântul dar
Prin Jertfa sacră din Calvar,
Ca-n veci, să fie mântuit
Şi din păcate,… izbăvit.

Mai este încă timp de har
Pentru tot omul ce ar vrea,
Ca Domnului să Îi predea
Trecutul său care-i murdar
Din zilele ce-a fost hoinar,
Când poftele-şi satisfăcea
În lumea largă ce-i plăcea.

Şi dacă-n har se iartă toate
Prin jertfa sfântă a lui Isus
La tronul cel ceresc de sus,
Înseamnă că în El se poate
De mântuire s-avem parte,
Cum în Scripturi ni s-a spus
Şi dorul a crescut nespus.

Flavius Laurian Duverna
08 iunie 2012

Dacă am trăit, departe de Tine!

Dacă am trăit, departe de Tine,
O, Tată ceresc, o vreme anume,
E pentrucă viaţa în această lume
Eu nu cunoşteam că Îţi aparţine,
Ca şi Creator şi Răscumpărător
Prin Domnul Isus, ca Mântuitor!

Dacă am trăit, de Tine departe,
Şi eram străin, de dragostea Ta,
E pentrucă viaţa, în originea sa
Eu nu cunoşteam cine o împarte,
Nu ştiam că Tu, eşti etern Izvor
De viaţă spre viaţă, şi Mântuitor!

Departe de Tine, dacă am trăit
Şi asupra vieţii, eu nu reflectam,
E pentrucă viaţa, nici nu o ştiam
În sensul creării, de ce sunt zidit,
Ce menire am pe acest pământ,
Care-i voia Ta, în Sfântul Cuvânt!

Şi dacă trăiesc, astăzi viaţa altfel
E pentrucă Doamne în iubirea Ta,
Tu mi-ai arătat, că sus la Golgota
Pe unicul Fiu, L-ai dat ca un miel
În Jertfa supremă şi de mântuire,
Prin propria-I viaţă şi neprihănire!

Flavius Laurian Duverna
07 iunie 2012

În lupta grea…

În lupta grea cu mine însumi
Cu firea mea cea subjugată
De-al amăgirii-ndemn sinistru
Voinţa Doamne mi-e-agresată
De firea-mi rea şi răsculată!

Pe câmpul cel de luptă aprig
Cu eul ce mintea-mi frământă,
Mă îngrozesc de-a lui putere
Ce zilnic pare tot mai cruntă
Când inima-mi de el n-ascultă.

Căci n-am Isuse scump tăria
Ca să mă lupt cu cel viclean,
Oricâte eforturi aş depune
Şi străduinţi, toate-or fi-n van
De nu eşti Doamne la volan!

Făr-de-ajutorul Tău cel sfânt
Prin care Tu-mi dai biruinţă,
Nu pot să duc lupta cea grea
Ce-o port în propria-mi fiinţă
De nu m-ai întări-n credinţă!

Flavius Laurian Duverna
06 iunie 2012