Intercer – Poezii si editoriale

Am pornit pe calea păcii

Am pornit pe calea păcii,
Calea sfântă a lui Hristos,
Sufletu-mi de dor tresaltă
Să-I dau slavă, bucuros,
Să-I cânt dragostea voios.

Să-I dau cinste şi-nchinare
Cu respect şi-n reverenţă,
Şi vestind iubirea-I sacră
Cu dor sfânt în insistenţă
Să Îl rog pentru clemenţă.

Am pornit pe calea păcii
La a Sa scumpă chemare,
Şi cu inima-mi deschisă
Îl proslăvesc prin cântare,
Prin fapte şi prin umblare.

Pentru dragostea arătată
Că din cer, a coborât jos
Şi prin Duhul S-a-ntrupat,
Îl prea-măresc pe Hristos,
Şi mă-nchin, în chip pios.

Am pornit pe calea păcii
Cu tot dorul de-ascultare
De Cuvântul Vieţii Sfânt,
Ca să-mi pot găsi iertare
Prin Jertfa cea salvatoare.

Inima-mi de har pătrunsă
Cântă slavă-n mulţumire
Domnului, ce sus pe cruce
Şi-a dat viaţa preţ jertfire
Dându-mi sfânta mântuire.

Flavius Laurian Duverna
09 noiembrie 2011

Eu ştiu că Domnul meu e viu!

Când munţi de valuri agitate
În iureşuri pornesc în noapte
Pe marea-ncinsă de pustiu,
Când ‘nalţă creste-nvolburate
Şi bagă groaza frica-n toate,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Când valuri vor să mă afunde
Şi teama-n suflet îmi pătrunde,
Când nori pe cerul purpuriu
Sunt negri şi-ameninţători,
Şi-n componenţă-aduc fiori,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Când vânturi suflă cu putere
Cu-a lor tărie, prin unghere
Dărmând tot ce e străveziu,
Şi când furtuni aduc dezastre
Punând cercări fiinţei noastre,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Şi munţi de valuri spumegate,
Şi norii negri-n timp de noapte
Cu-aspect sinistru, fumuriu,
Cu-ntunecimi peste genuni,
Nu m-or clinti-n vânt şi furtuni!
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Vreau ca să fiu, vreau să rămân
Pe lângă-al meu iubit Stăpân
Când ceru-i sumbru, plumburiu
Şi-n ceaţă densă, înveşmântat
Prin stări febrile, frământat,
Eu ştiu că Domnul meu e viu
Pe braţul Lui, vreau ca să fu!

Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2011

Un strop din dulcea dragoste

Un strop din dulcea dragoste
A Celui, ce-a-nviat a treia zi,
Mi-a picurat prin sfânta veste
Dorinţa în suflet de-a trăi,
Şi-un caracter de-a-mi făuri,
Având model, pe Cel ce Este.

Şi Cel ce Este-I Cel ce-a fost
De la-nceput de veşnicii,
Cel care-a pus la toate-un rost
Când Le-a creat prin bucurii
Ale-altor lumi, ce-n simfonii,
Marcau prezenţa stând la post.

Şi-astfel la viaţă, am apărut
În Univers, printr-o mişcare,
Pentrucă Cel Sfânt aşa a vrut
Prin voia Lui cea creatoare,
Ca încă-o lume, sub un soare
S-apară din necunoscut.

Prin dragoste, am fost creaţi
Şi după-amarnica cădere,
Prin dragoste să fim iertaţi
S-au luat măsuri de prevedere
Ca să putem fi răscumpăraţi,
Şi-n Hrist Isus, să fim salvaţi.

Şi Dumnezeu prin providenţă
În planul sfânt de mântuire,
A hotărât, să dea clemenţă
Prin Jertfa-I mare din iubire,
Când la Calvar prin răstignire
Hristos Şi-a pus a Sa prezenţă.

Flavius Laurian Duverna
09 noiembrie 2011

Dacă n-ar fi litere
Și nici vorbe pe pământ,
Aș scrie cu bătăi de inimă,
Dragoste, pace sau cânt.

Dacă n-ar fi mâini
Sau culori sub zare,
Privirile mele ar desena,
Cerul și marea cea mare.

Dacă n-ar fi muzica,
Nici păsări pe lume,
Aș asculta glasul apelor
Și-al frunzelor foșnet ce spune.

Dacă n-ar fi Pământul
Cu istoria lui,
Aș vedea altul nou,
Fără pată slujind Domnului…

Floare de colț

Vise și tinerețe sfărâmate,
Un mâine îngropat între metale,
Cernite inimi, mame-ndoliate,
La nou tribut dat morții triumfale.

Oprit e totul, zâmbetul, mișcarea,
Firav tic-tac-ul vieții a-nghețat,
Căci pentru ei a și-nceput uitarea,
Din tot ce-au fost-un nume doar gravat.

Crud zborul lor în zbor se frânse iute,
Fulgerul morții planuri retezând,
Cei dragi, prieteni, gândurile multe,
Deodat s-au stins ca lumânarea-n vânt.

Satana, îngeri plini de ură,
Goniți din cer jos pe pământ,
L-au amăgit pe om și îl făcură,
Pradă ușoară morții rând pe rând.

Când cerul pare fără de răspuns,
Oceanul de durere străbătând,
Vezi Domnul Vieții pe Calvar străpuns,
Scump prețul mântuirii pe pământ.

Floare de colț

Privind multa durere,
Și-atâta suferință,
Cu grabă vreau a cere
Putere și credință.

O dulce alinare
Și liniște adusă,
În trupul ce te doare
Sau boala nesupusă.

Nici razele de soare
Nu mai usucă plâns,
Iar păsări cântătoare
Nu-nveselesc de-ajuns.

Sentința de-ntuneric,
Prăpastie, putrezire,
Rostite-așa puternic,
Te duce la neștire.

Plâng stelele în noapte,
Iar vântul se jălește,
Pe jos sunt frunze moarte
Căci suferința crește.

Spune-I doar Lui durerea,
Și lacrimile tale,
El îți va da puterea
Să treci a morții vale!

Te-ndură, Doamne-Isuse,
Paharul e amar,
Speranțele sunt duse
Și viața-i un calvar!

Te rog, adu lumină,
Oprește grea durere,
Iar mâna Ta să țină
A răului putere!
–––––––––
Ce cânt de fericire
Când Domnul Se întoarce,
Atunci în strălucire,
Veșnică viață, pace!

Floare de colț

Păsări mute
Și copii cuminți,
O pantomimă a viorilor,
Clopote de catifea,
Dansează în jurul lui
Beethoven
doar pe muzica
din mintea lui.

Floare de colț

Purtând Coroană

Pe capul Său purtând coroană
Mergea Isus înspre Calvar,
Cu suflet alb, fără prihană
Străpuns de-o păcătoasă rană,
Venind din timpul milenar.

Ducea la Golgota-n spinare
Osânda atâtor mii de veacuri
Prin crucea grea, apăsătoare,
S-o ia în jertfa-I salvatoare,
Eternul balsam peste leacuri.

Când crucea a fost înălţată
S-a dat semnalul izbăvirii,
Că-n Jertfa scumpă, fără pată
Întreaga lume e iertată,
Prin Planul sfânt al mântuirii.

Coroana, crucea şi mormântul
De care Domnu-a avut parte,
Ne ţine strânşi în legământul
Cât o fi cerul şi pământul,
Şi nimeni nu ne mai desparte!

Iubirea-I veşnică, sub soare
Ce-a strălucit prin înviere,
Ne-a dat mireasma salvatoare
Din jertfa-I cea mântuitoare
Căci fi-vom fii, prin înfiere.

Şi-om primi-n dar, Împărăţia
Ce-n dragoste ne-a pregătit
Cerescul Tată, în măreţia,
Ce-a fost cândva în bucuria
De-a trăi-n raiul cosmopolit.

Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2011

Despre minuni…

Despre minuni, ce sunt trăite,
Orice s-ar zice-n lumea toată,
Nu pot să tac, ci vreau vestite
Pe tot pământul, făcând roată,
Spre slava Celui ce mi-e Tată!

Le vreau vestite, şi cântate
Prin vorbe-alese-n proslăviri,
Şi-n ceasuri sfinte consacrate
Celei mai dragi scumpe Iubiri,
Să-mi mângâi sufletu-n trăiri!

Despre minuni ce prin puterea
Lui Dumnezeu le-am savurat,
Nu-mi pot permite ca tăcerea
Să-mi sune-n minte c-am uitat,
Felul cum Domnul m-a salvat!

De sus din cerul Lui preasfânt
El viaţa zilnic, mi-o veghează,
Şi tot ce fac pe-acest pământ
Prin îngeri sfinţi mă privegheză
Să vadă de mintea-mi e trează.

Dac-azi trăiesc este-o minune
Ce-n al Său har, a prevăzut-o
Salvându-mă din grea genune;
Din a Lui sfântă Înţelepciune
Mi-a dat în har, şi am primit-o!

Şi de-am în suflet mulţumire
Aflându-mă-n calea credinţei,
E pentru c-azi cred în fericire
Că e-o minune, a făgăduinţei,
Spre-a urca culmea biruinţei!

Flavius Laurian Duverna
07 noiembrie 2011

Căutător de diamante rătăcite,
Prin jungle și pustiuri neumblate,
Neostenit de muncă, veghe prelungite,
Împarte orișiunde bunătate.

Un călător pe meridianele albastre,
Ducând din ceruri vestea mântuirii,
Făcând perseverent din suflete sihastre,
Beneficiarii păcii și-ai iubirii.

Și fără plată ca Mântuitorul,
Se-apleacă peste toți și mic și mare,
Sădind mereu în suflete cu grijă dorul,
De-o viață nouă, pură, de iertare.

În lumea noastră de confort și-ndestulare,
Prea greu să mergi pe urma lui Isus.
Ca serv lipsit ades de cele necesare,
Rămâne-un ucenic umil, blând și supus.

Floare de colț