ACTUL – XI – “Dumnezeu Se Arata.”
Ilie Tisbitul a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. A intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Ce faci tu aici Ilie?” Dupa 40 de zile si 40 de nopti de mers, corpul lui fizic a fost atat de istovit ca, abia a reusit sa-si adune membrele inferioare cat si cele superioare, pentru a se odihni de umblarea plina de peripetii, pana sus la Horeb. Oare cat va mai rezista omeneste acest prooroc al lui Dumnezeu? Mergand din experienta in experienta, urcand treapta cu trapta urcusul greu si periculos al unei vieti pline de intamplari in viata lui de “om”, iata-l la capatul puterilor fizice dar, terminat mai mult, psihic. De fiecare data Dumnezeu l-a scos din marile probleme prin care a trecut iar probele de foc, le-a rezolvat datorita increderii ce a avut-o in Dumnezeul Cel Adevarat. La intrebarea de mai sus, “Ce faci tu aici Ilie”, Ilie da un raspuns terminal, ca la un ultim apus de soare. Ca la un capat de viata pe un pamant. Tot mai plin de pacate, si mai presus de toate, toata povara Israelului din perioada vietii lui a cazut ca o piatra de moara grea si neclintita datorita unei idolatrii ce, nu se mai termina, devenind pe zi ce trece, tot mai vulgara si plina de venin, intr-o lume a pacatului si a mortii. Ilie a raspuns: “Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!” Sant cuvinte spuse la suparare, necaz si oboseala de nu mai incape in corpul lui de om pamantean. Vrea sa demonstreze ca a ramas numai el care nu s-a plecat idolilor de tot felul si mai ales zeul lui Baal. Numai ca, Dumnezeu are alte planuri cu Ilie Tisbitul.
In indurarea Sa cea mare, Dumnezeu i-a zis: “Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului!” Din nou o noua provocare cu, un alt tip de incercare, mai grea si mai complicata. Cu alte cuvinte nu putea Dumnezeu sa se arate chiar in pestera? Nu, deoarece el trebuia sa vada perfect ce se intampla? Trebuia sa se suie mai sus, la intrarea pesterii, pentru a vedea mai bine, marile evenimente ce urmau sa se intample. Nu a mancat deloc decat cele doua mese date de Cel din Ceruri prin ingerii Sai, inainte de a pleca la Horeb, prin pustie. Si parca surprins de tot ce se intampla, vine si se aseaza la gura pesterii. “Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela.” Ce forta supranaturala a avut loc si e privilegiu fantastic i s-a oferit lui Ilie, acela de a vedea cu ochii lui minuni si evenimente naturale iesite din comun si mai presus de toate, vazute de la o perpectiva de sus de pe munte, cu o buna vizibilitate si cu o planimetrie perfecto-spatiala ce te lasa rece si fara cuvinte. Un uragan puternic cu peste sute de kilometrii pe secunda, de sfarama stancile si mai mult, despica muntii. Va puteti inchipui ca Domnul Dumnezeu nu era acolo ci alt domn ce vroia sa zadarniceasca lucrarea savarsita de Ilie prin puterea Marelui Eu Sant. Apoi dupa vant a venit un cutremur de pamant. Din nou Domnul nu era in cutremurul de pamant. Dupa cutremur a venit un foc. Din nou Domnul nu era in focul acela. In final, dupa foc, a venit un susur bland si subtire. Era Domnul. Ce a facut Ilie cand a vazut o natura dezlantuita prin vanturi puternice, cutremure, si un foc devastator? Ilie s-a ascuns din nou in pestera pentru ca intr-adevar aceste evenimente se puteau vedea cu ochiul liber, erau vizibile si reale. Ilie a vazut clar unde era Dumnezeu, caci Dumnezeul lui si al nostru este bland si iubitor, si a iubit creatura Sa de la vesnicii, trecand-o prin valea Golgotei si mergand tot mai departe tot in vesnicii.
Ilie cand l-a auzit, pe acel susur bland si subtire, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii. Din nou aceiasi voce l-a intrebat: “Ce faci tu aici Ilie?” Numai ca, si de data aceasta, Ilie a spus aceiasi placa ca mai inainte. Nu s-a gandit deloc nici acum caci afirmatiile lui, nu au stat in picioare, nici de data aceasta. Cu toate acestea Domnul, nu l-a parasit si a avut mila de el. Si aici se vede din nou interventia lui Dumnezeu. L-a trecut din nou prin aceiasi placa ce a repetat-o el, Ilie, cu propia lui gura. “Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata.” Din nou acleasi vorbe si ganduri patetice ce nu i-au placut Domnului. El credea ca numai el va fi sfant. Numai lui i s-a dat harul acesta. Cu alte cuvinte, cu mine ce vei face? Sant eu mai bun ca parintii mei? O analiza de nivel mic si omenesc la Ilie. Cu toate acestea Domnul are o surpriza pentru Ilie. In bunatatea Sa Dumnezeu l-a ajutat pana la capat. Domnul i-a zis: “Du-te, intoarce-te pe drumul tau prin pustie pana la Damasc; si cand vei ajunge, sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei. Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel; si sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca prooroc in locul tau.” Patru lovituri ca la box, de ko. O lovitura de dreapta, adica du-te inapoi pe unde ai venit, apoi a doua lovitura, un upper-cut de jos in sus sub barbie, adica sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei, a treia lovitura de stanga de indreptare a barbiei din a doua lovitura, adica sa ungi pe Iehu, ca imparat al lui Israel, si a patra, o lovitura la ficat, devastatoare de final de meci intre Ilie si Dumnezeu si anume, sa ungi pe Elisei ca prooroc in locul tau. Ilie de data asta a mirosit podeaua mandriei lui personale, si anume: “numai eu am ramas singur si cauta sa-mi ia viata.” Dumnezeu l-a avertizat ca, 7000 de barbati, nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat. Asa ca, Ilie, las-o moarta.
Daca ai fi in locul lui Ilie, cum ai proceda? Stii ce inseamna sa mirosi podeaua infrangerii? Ai avut vreodata in viata patru lovituri una dupa alta si sa ramai ca mort in careul magic al unui ring de box? Ti-ai reveni dupa o asemenea experienta teribila de grea si primejdioasa? Ti-ar mai folosi prosopul si apa cu gheata dupa ce ai fost facut ko.? Spectatorii care au avut incredere in tine, te-ar mai aplauda? Cu capul plecat, plin de o infrangere cereasca, face drumul inapoi si executa comenzile noi ale Antrenorului Ceresc, Dumnezeu. Nu este usor sa treci din nou prin pustia fara apa si hrana. Nu este simplu, sa te duci la Damasc capitala Siriei, ca sa ungi un imparat, tocmai acolo unde esti sortit mortii. Apoi sa ungi un nou imparat al lui Israel. Sa vezi figuri care abia asteapta sa te faca ingeras pe veci, adica sa te omoare. Iar in final, lovitura de gratie, sa ungi pe Elisei in locul tau ca prooroc. O Doamne, nu as vrea sa fiu in pielea lui Ilie. Cum adica Doamne, nu mai sant bun ca prooroc? Sa vina altul sa-mi i-a locul in pastoratie ca eu nu mai corespund? Foarte grea lupta si daca stai si analizezi la rece, Ilie, a luat-o de la capat. S-a ridicat de la podea si a continuat lupta. O lupta a credintei in Dumnezeul lui, al meu si al tau. Este foarte usor sa vorbesti, dar este foarte greu sa accepti infrangerea si sa o iei din nou de la capat. Amin !
In numarul urmator ACTUL-XII -“Elisei, ucenicul lui Ilie.”
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/
Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net
Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net
Azi Ianuarie 30, 2010, orele 9:00 pm, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.
